|
||
Vezi și:ÎNSĂMÂNȚAT,
AUTOÎNSĂMÂNȚARE,
SUPRAÎNSĂMÂNȚARE,
ANSĂ,
DESȚELENIT,
HEMOCULTURĂ,
IAROVIZARE,
SEMĂNĂTURĂ,
SEMĂNAT,
SEMINCER
... Mai multe din DEX...
ÎNSĂMÂNȚARE - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. ÎNSĂMÂNȚÁRE, însămânțări, s.f. Acțiunea de a însămânța și rezultatul ei; însămânțat^1. - V. însămânța.Sursa : DEX '98 ÎNSĂMÂNȚÁRE s. 1. v. semănat. 2. v. semănătură.Sursa : sinonime însămânțáre s. f., g.-d. art. însămânțării; pl. însămânțăriSursa : ortografic Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNSĂMÂNȚARERezultatele 1 - 10 din aproximativ 13 pentru ÎNSĂMÂNȚARE. ... ÎNSĂMÂNȚÁT^2 , - Ă , însămânțați , - te , adj . Care a fost semănat ; în care s - au făcut însămânțări . - V. însămânța . ÎNSĂMÂNȚÁT^1 s . n . Însămânțare ... AUTOÎNSĂMÂNȚÁRE , autoînsămânțări , s . f . ( Bot . ) Însămânțare naturală a plantelor prin scuturarea semințelor . [ Pr . : a - u - ] - Auto ^1 - + însămânțare ... SUPRAÎNSĂMÂNȚÁRE , supraînsămânțări , s . f . Însămânțare suplimentară . - Supra - + însămânțare ÁNSĂ , anse , s . f . 1. Toartă curbată în formă de arc la un vas , la un coș etc . 2. Formație anatomică în formă de toartă sau de laț . 3. Fir de platină terminat cu un laț , care servește la însămânțări de germeni în diferite medii de DESȚELENÍT , - Ă , desțeleniți , - te , adj . ( Despre terenuri necultivate ) Arat adânc în vederea însămânțării . - V. HEMOCULTÚRĂ , hemoculturi , s . f . Cultivare și identificare a unor germeni patogeni din sânge prin însămânțarea sângelui pe un mediu de ... în afară de alte condiții , la o temperatură specifică fiecărei plante . 2. Procedeu agrotehnic de tratare a semințelor plantelor de cultură înainte de însămânțare ... SEMĂNĂTÚRĂ , semănături , s . f . 1. Însămânțare ... SEMĂNÁT , semănaturi , s . n . Semănare ^1 ; însămânțare SEMINCÉR , seminceri , s . m . 1. Arbore dintr - o pădure lăsat la tăierea pădurii pentru sămânță în vederea regenerării naturale a suprafeței din jur ; plante lăsate neculese o dată cu restul recoltei pentru a servi ca plante de sămânță . 2. Lot dintr - o cultură agricolă destinat producerii semințelor pentru asigurarea materialului necesar însămânțărilor . 3. Știulete de porumb nedezghiocat păstrat pentru sămânță . - Sămânță + suf . - Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române... |