Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:ÎNȘURUBARE, ȘURUBUI, DEȘURUBA, DEȘURUBAT, HOLENDRU, PIULIȚĂ, REÎNȘURUBA, SCOICĂ ... Mai multe din DEX...

ÎNȘURUBA - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

ÎNȘURUBÁ, înșurubez, vb. I. Tranz. A strânge un șurub prin învârtire pentru a fixa, a prinde ceva; p. ext. a fixa în locașul ei o piesă cu ghivent. ** A asambla două piese prevăzute cu ghivent. - În + șurub.

Sursa : DEX '98

 

A înșuruba ≠ a deșuruba

Sursa : antonime

 

ÎNȘURUBÁ vb. (TEHN.) a strânge, (pop.) a șurubui, (reg.) a şurubi. (A \~ piulița.)

Sursa : sinonime

 

înșurubá vb., ind. prez. 1 sg. înșurubéz, 3 sg. și pl. înșurubeáză

Sursa : ortografic

 

A ÎNȘURUB//Á \~éz tranz. 1) (obiect) A fixa printr-un șurub. 2) (piulițe) A îmbrăca pe filetul unui șurub (prin răsucire). /în + șurub

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru ÎNȘURUBA

 Rezultatele 1 - 2 din aproximativ 2 pentru ÎNȘURUBA.

Emil Gârleanu - Sărăcuțul! ...

Emil Gârleanu - Sărăcuţul! ... Sărăcuțul! ... de Emil Gârleanu S-a iscat un vârtej ca din senin. S-a înșurubat în pământ, apoi a pornit-o, tehui, peste câmp, curți și livezi, luând cu el tot ce găsea mai ușor în cale. Și dacă de pe jos fura flori, pene și hârtii, de pe-o ramură luă un cărăbuș, un cărăbuș mititel, castaniu, cu aripile fragede, cu ochișorii ca două neghinițe. Cărăbuș de primăvară. Când l-a luat vârtejul pe sus, și-a strâns și el piciorușele și a văzut că poate zbura fără să dea din aripi. Vârtejul și-a făcut gustul, și-n mijlocul unui drum de țară, lângă o curte, s-a înțepenit o clipă ca un sfredel, apoi, s-a topit deodată, lăsând tot ce luase, baltă, la pământ. Când s-a trezit, privi împrejur: un drum prăfuit. Și din capătul drumului, țanțoș, cu pieptul în platoșă, cu pintenii arcuiți, venea un cocoș. „Ia! Scap de unul și dau peste altul, își zise cărăbușul; ăsta mă-nghite!â€� Cocoșul s-a apropiat, s- ...

 

Emil Gârleanu - Demisia

Emil Gârleanu - Demisia Demisia de Emil Gârleanu Ba cu gluma, ba cu un pahar de vin, nici nu știi când fuge vremea: odată te trezești că se luminează de ziuă! Ion Șerbescu se plecă, dădu perdeaua la o parte, apoi spuse tovarășului său, Gheorghe Mincu: — Mă, se face ziuă. Mincu se-ndoi, făcu ochii mici, să pătrundă întunericul sur de afară, apoi bătu cu inelul în marmura mesei: — Încă un rând! Dintr-un colț se înălță o umbră, merse, clătinându-se, până la butoiul de lângă tejghea, dădu drumul canelei și se îndreptă apoi spre masă, cu două halbe cu bere. Pe urmă, fără nici un cuvânt, se duse și se topi iarăși în colțul de unde răsărise adineoare. Mincu dădu din cap: — Numai chelner să nu fii! Șerbescu răspunse cu îngâmfarea lui de glas, veșnic batjocoritoare: — Chelner... și cântăreț de operetă. — Prea ne terfelești și tu breasla. — Ba nu. De câte ori, ca și ăsta, pentru un cuplet nerod, care a plăcut publicului, nu ți-ai deschis gâtlejul de cinci-șase ori pe rând? — Nu-i totuna. — Haide... Prosit! — Prosit! Șerbescu își aprinse o țigară. Prietenii tac ...

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNȘURUBA

 Rezultatele 1 - 9 din aproximativ 9 pentru ÎNȘURUBA.

ÎNȘURUBARE

... ÎNȘURUBÁRE , înșurubări , s . f . Acțiunea de a înșuruba și rezultatul ei . - V. înșuruba

 

ȘURUBUI

... ȘURUBUÍ , șurubuiesc , vb . IV . Tranz . ( Reg . ) A înșuruba

 

DEȘURUBA

DEȘURUBÁ , deșurubez , vb . I . Tranz . A desface ( prin învârtire ) un șurub din locul în care se afla

 

DEȘURUBAT

DEȘURUBÁT , - Ă , deșurubați , - te , adj . ( Despre șuruburi ) Desfăcut ( total sau parțial ) prin învârtire din locul în care se afla înșurubat . V.

 

HOLENDRU

HOLÉNDRU , holendre , s . n . 1. Filtru pentru vin , constând dintr - un vas cu fundul alcătuit din saci de filtrare . 2. Denumire generică dată unor instalații de rafinare , de înălbire , de spălare etc . , mai ales în industria hârtiei . 3. ( În forma holender ) Piuliță care strânge două capete de țeavă , înșurubându - se într - unul din ele . 4. Mașină folosită la operațiile de cojire , șlefuire și polizare a cerealelor în procesul de fabricație a crupelor . [ Var . : holénder s .

 

PIULIȚĂ

... în care se pisează cu pisălogul diverse substanțe ; piuă ( 2 ) mică . 2. Piesă de metal care are o gaură cu filet și care se poate înșuruba

 

REÎNȘURUBA

... REÎNȘURUBÁ , reînșurubez , vb . I . Tranz . A strânge la loc un șurub , un ghivent slăbit , un capac etc . - Re ^1 - + înșuruba

 

SCOICĂ

SCÓICĂ , scoici , s . f . 1. Nume dat mai multor specii de moluște care au corpul moale , ocrotit de două valve calcaroase , de obicei cenușii , care formează scheletul extern al animalului . 2. Scheletul calcaros al scoicii ( 1 ) ; cochilie . 3. Acoperiș ( de sticlă ) în forma unei cochilii de scoică ( 1 ) sau în formă de evantai , construit la intrarea într - o clădire . 4. Excrescență osoasă care se formează pe chișița sau pe coroana copitei calului și care face ca animalul să șchiopăteze . 5. ( La armele de vânătoare ) Adâncitura închizătorului , în care este înșurubat