A r c h e u s . r o

Iov a luat cuvîntul și a zis:

,,Ascultați, ascultați cuvintele mele, dați-mi măcar această mîngîiere.

Lăsați-mă să vorbesc, vă rog; și, după ce voi vorbi, veți putea să vă bateți joc.

Oare împotriva unui om se îndreaptă plîngerea mea? Și pentruce n`aș fi nerăbdător?

Priviți-mă, mirați-vă, și puneți mîna la gură.

Cînd mă gîndesc, mă înspăimînt, și un tremur îmi apucă tot trupul:

Pentruce trăiesc cei răi? Pentruce îi vezi îmbătrînind și sporind în putere?

Sămînța lor se întărește cu ei și în fața lor, odraslele lor propășesc supt ochii lor.

În casele lor domnește pacea, fără umbră de frică; nuiaua lui Dumnezeu nu vine să -i lovească.

Taurii lor sînt plini de vlagă și prăsitori, juncanele lor zămislesc și nu leapădă.

Își lasă copiii să se împrăștie ca niște oi, și copiii se sbeguiesc în jurul lor.

Cîntă cu sunet de tobă și de arfă, se desfătează cu sunete de caval.

Își petrec zilele în fericire, și se pogoară într`o clipă în locuința morților.

Și totuș ziceau lui Dumnezeu: ,Pleacă dela noi. Nu voim să cunoaștem căile Tale.

Ce este Cel Atot puternic, ca să -I slujim? Ce vom cîștiga dacă -I vom înălța rugăciuni?

Ce! nu sînt ei în stăpînirea fericirii? -Departe de mine sfatul celor răi! -

dar de multe ori se întîmplă să li se stingă candela, să vină sărăcia peste ei, să le dea și lor Dumnezeu partea lor de dureri în mînia Lui,

să fie ca paiul luat de vînt, ca pleava luată de vîrtej?

Veți zice că pentru fiii Săi păstrează Dumnezeu pedeapsa. Dar pe el, pe nelegiuit, ar trebui să -l pedepsească Dumnezeu, ca să simtă;

el ar trebui să-și vadă nimicirea, el ar trebui să bea mînia Celui Atotputernic.

Căci, ce -i pasă lui ce va fi de casa lui după el, cînd numărul lunilor i s`a împlinit?

Oare pe Dumnezeu Îl vom învăța minte, pe El, care cîrmuiește duhurile cerești?

Unul moare în mijlocul propășirii, păcii și fericirii,

cu coapsele încărcate de grăsime, și măduva oaselor plină de suc.

Altul moare, cu amărăciunea în suflet, fără să se fi bucurat de vreo fericire,

și amîndoi adorm în țărînă, amîndoi sînt mîncați de viermi.

Știu eu bine cari sînt gîndurile voastre, ce judecăți nedrepte rostiți asupra mea.

Voi ziceți: ,Unde este casa apăsătorului? Unde este cortul în care locuiau nelegiuiții?`

Dar ce! n`ați întrebat pe călători, și nu știți ce istorisesc ei?

Cum în ziua nenorocirii, cel rău este cruțat, și în ziua mîniei, el scapă.

Cine îl mustră în față pentru purtarea lui? Cine îi răsplătește tot ce a făcut?

Este dus la groapă, și i se pune o strajă la mormînt.

Bulgării din vale îi sînt mai ușori, căci toți oamenii merg după el, și o mulțime îi merge înainte.

Pentruce dar îmi dați mîngîieri deșerte? Ce mai rămîne din răspunsurile voastre decît viclenie?``