A r c h e u s . r o

Țofar din Naama a luat cuvîntul și a zis:

,,Gîndurile mele mă silesc să răspund, și frămîntarea mea nu-mi dă pace.

Am auzit mustrări cari mă umplu de rușine, și din adîncul minții mele duhul mă face să răspund.

Nu știi tu că, de mult de tot, de cînd a fost așezat omul pe pămînt,

biruința celor răi a fost scurtă, și bucuria nelegiuitului numai de o clipă?

Chiar dacă s`ar înălța pînă la ceruri, și capul i-ar ajunge pînă la nori,

va pieri pentru totdeauna, ca murdăria lui, și cei ce -l vedeau vor zice: ,Unde este?`

Va sbura ca un vis, și nu -l vor mai găsi; va pieri ca o vedenie de noapte.

Ochiul care -l privea nu -l va mai privi, locul în care locuia nu -l va mai zări.

Peste fiii lui vor năvăli cei săraci, și mînile lui vor da înapoi ce a răpit cu sila.

Oasele lui, pline de vlaga tinereții, își vor avea culcușul cu el în țărînă.

Dulce era răul în gura lui, îl ascundea subt limbă,

îl mesteca într`una și nu -l lăsa, îl ținea în cerul gurii:

dar hrana lui se va preface în măruntaiele lui, va ajunge în trupul lui o otravă de aspidă.

Bogățiile înghițite le va vărsa, Dumnezeu le va scoate din pîntecele lui.

Otravă de aspidă a supt, și de aceea, limba năpîrcii îl va ucide.

Nu-și va mai plimba privirile peste pîraiele și rîurile de miere și de lapte,

va da înapoi ce a cîștigat, și nu va mai trage folos din cîștig; va da înapoi tot ce a luat, și nu se va mai bucura de el,

căci a asuprit pe săraci, și i -a lăsat să piară, a dărîmat case și nu le -a zidit la loc.

Lăcomia lui n`a cunoscut margini; dar nu va scăpa ce are mai scump.

Nimic nu scapă de lăcomia lui, dar bună starea lui nu va ținea.

În mijlocul belșugului va fi în nevoie; mîna tuturor ticăloșilor se va ridica asupra lui.

Și iată, ca să -i umple pîntecele, Dumnezeu va trimete peste el focul mîniei Lui, și -l va sătura cu o ploaie de săgeți.

Dacă va scăpa de armele de fer, îl va străpunge arcul de aramă.

Își smulge din trup săgeata, care schinteie la ieșirea din fierea lui, și îl apucă spaimele morții.

Toate nenorocirile sînt păstrate pentru comorile lui; va fi mistuit de un foc pe care nu -l va aprinde omul,

Cerurile îi vor desveli fărădelegea, și pămîntul se va ridica împotriva lui.

Veniturile casei lui se vor perde, vor pieri în ziua mîniei lui Dumnezeu.

Aceasta este soarta pe care o păstrează Dumnezeu celui rău, aceasta este moștenirea pe care i -o hotărăște Dumnezeu.``