Eclesiastul
Capitol 10 | |
1 |
Muștele moarte strică și acresc untdelemnul negustorului de unsori; tot așa, puțină nebunie biruie înțelepciunea și slava. |
2 |
Inima înțeleptului este la dreapta lui, iar inima nebunului la stînga lui. |
3 |
Și pe orice drum ar merge nebunul, peste tot îi lipsește mintea, și spune tuturor că este un nebun! |
4 |
Cînd izbucnește împotriva ta mînia celuice stăpînește, nu-ți părăsi locul, căci sîngele rece te păzește de mari păcate. |
5 |
Este un rău pe care l-am văzut supt soare, ca o greșală, care vine dela celce cîrmuiește: |
6 |
nebunia este pusă în dregătorii înalte, iar bogații stau în locuri de jos. |
7 |
Am văzut robi călări, și voivozi mergînd pe jos ca niște robi. |
8 |
Cine sapă groapa altuia, cade el în ea, și cine surpă un zid, va fi mușcat de un sarpe. |
9 |
Cine sfarmă pietre, este rănit de ele, și cine despică lemne este în primejdie. |
10 |
Cînd se tocește ferul, și rămîne neascuțit, trebuie să-ți îndoiești puterile; de aceea la izbîndă ajungi prin înțelepciune. |
11 |
Cînd mușcă șarpele, fiindcă n`a fost vrăjit, vrăjitorul n`are niciun cîștig din meșteșugul lui. |
12 |
Cuvintele unui înțelept sînt plăcute, dar buzele nebunului îi aduc pieirea. |
13 |
Cel dintîi cuvînt care -i iese din gură este nebunie, și cel din urmă este o nebunie și mai rea. |
14 |
Nebunul spune o mulțime de vorbe, măcarcă omul nu știe ce se va întîmpla, și cine -i va spune ce va fi după el? |
15 |
Truda nebunului obosește pe celce nu cunoaște drumul spre cetate. |
16 |
Vai de tine, țară, al cărei împărat este un copil, și ai cărei voivozi benchetuiesc de dimineață! |
17 |
Ferice de tine țară, al cărei împărat este de neam mare, și ai cărei voivozi mănîncă la vremea potrivită, ca să-și întărească puterile, nu ca să se dedea la beție! |
18 |
Cînd mînile sînt leneșe, se lasă grinda, și cînd se lenevesc mînile, plouă în casă. |
19 |
Ospețele se fac pentru petrecere, vinul înveselește viața, iar argintul le dă pe toate. |
20 |
Nu blestema pe împărat, nici chiar în gînd, și nu blestema pe cel bogat în odaia în care te culci; căci s`ar putea întîmpla ca pasărea cerului să-ți ducă vorba, și un sol înaripat să-ți dea pe față vorbele. |