Psalmii
Capitol 141 | |
1 |
(Un psalm al lui David.) Doamne, eu Te chem; vino degrabă la mine! Ia aminte la glasul meu, cînd Te chem! |
2 |
Ca tămîia să fie rugăciunea mea înaintea Ta, și ca jertfa de seară să fie ridicarea mînilor mele! |
3 |
Pune, Doamne, o strajă înaintea gurii mele, și păzește ușa buzelor mele! |
4 |
Nu-mi abate inima la lucruri rele, la fapte vinovate împreună cu oamenii cari fac răul, și să nu mănînc din ospețele lor! |
5 |
Lovească-mă cel neprihănit, căci lovirea lui îmi este binevenită; pedepsească-mă, căci pedeapsa lui este ca untdelemnul turnat pe capul meu. Să nu-mi întorc capul dela ea: dar rugăciunea mea se va înalța într`una împotriva răutății lor. |
6 |
Cînd li se vor prăvăli judecătorii dealungul stîncilor, atunci vor asculta cuvintele mele, și vor vedea că sînt plăcute. |
7 |
Cum se brăzdează și se spintecă pămîntul, așa ni se risipesc oasele la gura mormîntului. |
8 |
De aceea, către Tine, Doamne, Dumnezeule, îmi îndrept ochii, la Tine caut adăpost; nu-mi părăsi sufletul! |
9 |
Păzește-mă de cursa pe care mi -o întind ei, și de piedicile celor ce fac răul! |
10 |
Să cadă cei răi în lațurile lor, în timp ce eu să scap! |