Psalmii
Capitol 142 | |
1 |
(O cîntare a lui David. O rugăciune făcută cînd era în peșteră.) Cu glasul meu strig către Domnul, cu glasul meu mă rog către Domnul. |
2 |
Îmi vărs necazul înaintea Lui, și-mi povestesc strîmtorarea înaintea Lui. |
3 |
Cînd îmi este mîhnit duhul în mine, Tu îmi cunoști cărarea. Pe drumul pe care umblu, mi-au întins o cursă. |
4 |
Aruncă-Ți ochii la dreapta, și privește! Nimeni nu mă mai cunoaște, orice scăpare este pierdută pentru mine, nimănui nu -i pasă de sufletul meu. |
5 |
Doamne, către Tine strig, și zic: ,,Tu ești scăparea mea, partea mea de moștenire pe pămîntul celor vii.`` |
6 |
Ia aminte la strigătele mele, căci sînt nenorocit de tot. Izbăvește-mă de cei ce mă prigonesc, căci sînt mai tari decît mine. |
7 |
Scoate-mi sufletul din temniță, ca să laud Numele Tău! Cei neprihăniți vor veni să mă înconjoare, cînd îmi vei face bine. |