Psalmii
Capitol 109 | |
1 |
(Către mai marele cîntăreților. Un psalm al lui David.) Dumnezeul laudei mele, nu tăcea! |
2 |
Căci protivnicii au deschis împotriva mea o gură rea și înșelătoare, îmi vorbesc cu o limbă mincinoasă, |
3 |
mă înconjoară cu cuvîntări pline de ură, și se războiesc cu mine fără temei. |
4 |
Pe cînd eu îi iubesc, ei îmi sînt protivnici; dar eu alerg la rugăciune. |
5 |
Ei îmi întorc rău pentru bine, și ură pentru dragostea mea. |
6 |
Pe vrăjmașul meu pune -l supt stăpînirea unui om rău, și un pîrîș să stea la dreapta lui! |
7 |
Cînd va fi judecat, să fie găsit vinovat, și rugăciunea lui să treacă drept un păcat! |
8 |
Puține să -i fie zilele la număr, și slujba să i -o ia altul! |
9 |
Să -i rămînă copiii orfani, și nevastă-sa văduvă! |
10 |
Copiii lui să umble fără niciun căpătîi și să cerșească, să-și caute pînea departe de locuința lor dărîmată! |
11 |
Cel ce l -a împrumutat, să -i pună mîna pe tot ce are, și străinii să -i jăfuiască rodul muncii lui! |
12 |
Nimeni să nu mai țină la el, și nimeni să n`aibă milă de orfanii lui! |
13 |
Urmașii lui să fie nimiciți, și să li se stîngă numele în neamul următor! |
14 |
Nelegiuirea părinților săi să rămînă ca aducere aminte înaintea Domnului, și să nu se șteargă păcatul mamei lui! |
15 |
Domnul să -i aibă totdeauna înaintea ochilor, ca să le șteargă pomenirea de pe pămînt, |
16 |
pentrucă nu și -a adus aminte să facă îndurare, pentrucă a prigonit pe cel nenorocit și pe cel lipsit, pînă acolo încît să omoare pe omul cu inima zdrobită! |
17 |
Îi plăcea blestemul: să cadă asupra lui! Nu -i plăcea binecuvîntarea: să se depărteze de el! |
18 |
Se îmbracă cu blestemul cum se îmbracă cu haina lui, îi pătrunde ca apa înlăuntrul lui, ca untdelemnul în oase! |
19 |
Deaceea, să -i slujească de veșmînt ca să se acopere, de încingătoare cu care să fie totdeauna încins! |
20 |
Aceasta să fie, din partea Domnului, plata vrăjmașilor mei, și a celor ce vorbesc cu răutate de mine! |
21 |
Iar Tu, Doamne, Dumnezeule, lucrează pentru mine din pricina Numelui Tău, căci mare este bunătatea ta; izbăvește-mă! |
22 |
Sînt nenorocit și lipsit, și îmi e rănită inima înlăuntrul meu. |
23 |
Pier ca umbra gata să treacă, sînt izgonit ca o lăcustă. |
24 |
Mi-au slăbit genunchii de post, și mi s`a sleit trupul de slăbiciune. |
25 |
Am ajuns de ocară lor; cînd mă privesc ei, dau din cap. |
26 |
Ajută-mi, Doamne, Dumnezeul meu! Scapă-mă prin bunătatea Ta! |
27 |
Și să știe că mîna Ta, că Tu, Doamne, ai făcut lucrul acesta! |
28 |
Măcar că ei blastămă, Tu binecuvintează; măcar că se ridică ei împotriva mea, vor fi înfruntați, iar robul Tău se va bucura. |
29 |
Protivnicii mei să se îmbrace cu ocara, să se acopere cu rușinea lor cum se acopăr cu o manta! |
30 |
Voi lăuda foarte mult cu gura mea pe Domnul, Îl voi mări în mijlocul mulțimii; |
31 |
căci El stă la dreapta săracului, ca să -l izbăvească de cei ce -l osîndesc. |