A r c h e u s . r o

(O cîntare. Un psalm al lui David.) Gata îmi este inima să cînte, Dumnezeule! Voi cînta, voi suna din instrumentele mele; aceasta este slava mea!

Deșteptați-vă, alăută și arfă! Mă voi trezi în zori de zi.

Te voi lăuda printre popoare, Doamne, Te voi cînta printre neamuri.

Căci mare este bunătatea Ta și se înalță mai pe sus de ceruri, iar credincioșia Ta pînă la nori.

Înalță-Te peste ceruri, Dumnezeule, și fie slava Ta peste tot pămîntul!

Pentru ca prea iubiții Tăi să fie izbăviți, scapă-ne prin dreapta Ta, și ascultă-ne!

Dumnezeu a vorbit în sfințenia Lui: ,,Voi birui, voi împărți Sihemul, voi măsura valea Sucot;

al Meu este Galaadul, al Meu Manase; Efraim este întăritura capului Meu, și Iuda, toiagul Meu de cîrmuire;

Moab este ligheanul în care Mă spăl; Îmi arunc încălțămintea asupra Edomului; strig de bucurie asupra țării Filistenilor!``

Cine mă va duce în cetatea întărită? Cine mă va duce la Edom?

Oare nu Tu, Dumnezeule, care ne-ai lepădat, și care nu vrei să mai ieși, Dumnezeule, cu oștirile noastre?

Dă-ne ajutor în necaz, căci zădarnic este ajutorul omului.

Cu Dumnezeu vom face mari isprăvi; El va zdrobi pe vrăjmașii noștri.