Psalmii
Capitol 89 | |
1 |
(O cîntare a lui Etan, Ezrahitul.) Voi cînta totdeauna îndurările Domnului: voi spune din neam în neam, cu gura mea, credincioșia Ta. |
2 |
Căci zic: ,,Îndurarea are temelii vecinice! Tare ca cerurile este credincioșia Ta!`` - |
3 |
,,Am făcut legămînt cu alesul Meu`` -zice Domnul-,,iată ce am jurat robului Meu David: |
4 |
,,Îți voi întări sămînța pe vecie, și` -n veci îți voi așeza scaunul de domnie.`` |
5 |
Cerurile laudă minunile Tale, Doamne, și credincioșia Ta în adunarea sfinților! |
6 |
Căci, în cer, cine se poate asemăna cu Domnul? Cine este ca Tine între fiii lui Dumnezeu? |
7 |
Dumnezeu este înfricoșat în adunarea cea mare a sfinților, și de temut pentru toți ceice stau în jurul Lui. |
8 |
Doamne, Dumnezeul oștirilor, cine este puternic ca Tine, Doamne! Și credincioșia Ta Te înconjoară. |
9 |
Tu îmblînzești mîndria mării; cînd se ridică valurile ei, Tu le potolești. |
10 |
Tu ai zdrobit Egiptul ca pe un hoit, ai risipit pe vrăjmașii Tăi prin puterea brațului Tău. |
11 |
Ale Tale sînt cerurile și pămîntul, Tu ai întemeiat lumea și tot ce cuprinde ea. |
12 |
Tu ai făcut miazănoaptea și miazăziua; Taborul și Hermonul se bucură de Numele Tău. |
13 |
Brațul tău este puternic, mîna Ta este tare, dreapta Ta este înălțată. |
14 |
Dreptatea și judecata sînt temelia scaunului Tău de domnie; bunătatea și credincioșia sînt înaintea Feței Tale. |
15 |
Ferice de poporul, care cunoaște sunetul trîmbiței, care umblă în lumina Feței Tale, Doamne! |
16 |
El se bucură neîncetat de Numele Tău, și se fălește cu dreptatea Ta. |
17 |
Căci Tu ești fala puterii lui; și, în bunăvoința Ta, ne ridici puterea noastră. |
18 |
Căci Domnul este scutul nostru, Sfîntul lui Israel este împăratul nostru. |
19 |
Atunci ai vorbit într`o vedenie prea iubitului Tău, și ai zis: ,,Am dat ajutorul Meu unui viteaz, am ridicat din mijlocul poporului un tînăr; |
20 |
am găsit pe robul Meu David, și l-am uns cu untdelemnul Meu cel sfînt. |
21 |
Mîna Mea îl va sprijini, și brațul Meu îl va întări. |
22 |
Vrăjmașul nu -l va prinde, și cel rău nu -l va apăsa; |
23 |
ci voi zdrobi dinaintea lui pe protivnicii lui, și voi lovi pe cei ce -l urăsc. |
24 |
Credincioșia și bunătatea Mea vor fi cu el, și tăria lui se va înălța prin Numele Meu. |
25 |
Voi da în mîna lui marea, și în dreapta lui rîurile. |
26 |
El Îmi va zice: ,,Tu ești Tatăl meu, Dumnezeul meu și Stînca mîntuirii mele!`` |
27 |
Iar Eu îl voi face întîiul născut, cel mai înalt dintre împărații pămîntului. |
28 |
Îi voi păstra totdeauna bunătatea Mea, și legămîntul Meu îi va fi neclintit. |
29 |
Îi voi face vecinică sămînța, și scaunul lui de domnie ca zilele cerurilor. |
30 |
Dacă fiii lui vor părăsi Legea Mea, și nu vor umbla după poruncile Mele, |
31 |
dacă vor călca orînduirile Mele, și nu vor păzi poruncile Mele, |
32 |
atunci le voi pedepsi fărădelegile cu nuiaua, și nelegiuirile cu lovituri; |
33 |
dar nu-Mi voi îndepărta deloc bunătatea dela ei, și nu-Mi voi face credincioșia de minciună; |
34 |
nu-Mi voi călca legămîntul, și nu voi schimba ce a ieșit de pe buzele mele. |
35 |
Am jurat odată pe sfințenia Mea: să mint Eu oare lui David? |
36 |
Sămînța lui va dăinui în veci; scaunul lui de domnie va fi înaintea Mea ca soarele; |
37 |
ca luna, va dăinui pe vecie, și ca martorul credincios din cer. -(Oprire). |
38 |
Și totuș, Tu l-ai îndepărtat, și Te-ai mîniat pe unsul Tău; |
39 |
ai nesocotit legămîntul făcut cu robul Tău; i-ai doborît și i-ai pîngărit cununa. |
40 |
I-ai prăbușit toate zidurile, și i-ai dărîmat toate cetățuile. |
41 |
Toți trecătorii îl jăfuiesc, și a ajuns de batjocura vecinilor lui. |
42 |
Ai înălțat dreapta protivnicilor lui, ai înveselit pe toți vrăjmașii lui, |
43 |
ai făcut ca ascuțișul săbiei lui să dea înapoi, și nu l-ai sprijinit în luptă. |
44 |
Ai pus capăt strălucirii lui, și i-ai trîntit la pămînt scaunul de domnie; |
45 |
i-ai scurtat zilele tinereții, și l-ai acoperit de rușine. -(Oprire) |
46 |
Pînă cînd, Doamne, Te vei ascunde fără încetare, și-Ți va arde mînia ca focul? |
47 |
Adu-ți aminte ce scurtă este viața mea, și pentruce nimic ai făcut pe toți fiii omului. |
48 |
Este vreun om care să poată trăi și să nu vadă moartea, care să poată să-și scape sufletul din locuința morților? - |
49 |
Unde sînt, Doamne, îndurările Tale dintîi, pe cari le-ai jurat lui David, în credincioșia Ta? |
50 |
Adu-ți aminte, Doamne, de ocara robilor Tăi, adu-ți aminte că port în sîn ocara multor popoare; |
51 |
adu-Ți aminte de ocările vrăjmașilor Tăi, Doamne; de ocările lor împotriva pașilor unsului Tău! |
52 |
Binecuvîntat să fie Domnul în veci! Amin! Amin! |