A r c h e u s . r o

(O rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu.) Doamne, Tu ai fost locul nostru de adăpost, din neam în neam.

Înainte ca să se fi născut munții, și înainte ca să se fi făcut pămîntul și lumea, din vecinicie în vecinicie, Tu ești Dumnezeu!

Tu întorci pe oameni în țărînă, și zici: ,,Întoarceți-vă fiii oamenilor!``

Căci înaintea Ta, o mie de ani sînt ca ziua de ieri, care a trecut, și ca o strajă din noapte.

Îi mături, ca un vis: dimineața, sînt ca iarba, care încolțește iarăș:

înflorește dimineața, și crește, iar seara este tăiată și se usucă.

Noi sîntem mistuiți de mînia Ta, și îngroziți de urgia Ta.

Tu pui înaintea Ta nelegiuirile noastre, și scoți la lumina Feței Tale păcatele noastre cele ascunse.

Toate zilele noastre pier de urgia Ta, vedem cum ni se duc anii ca un sunet.

Anii vieții noastre se ridică la șaptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani; și lucrul cu care se mîndrește omul în timpul lor nu este decît trudă și durere, căci trece iute, și noi sburăm.

Dar cine ia seama la tăria mîniei Tale, și la urgia Ta, așa cum se cuvine să se teamă de Tine?

Învață-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înțeleaptă!

Întoarce-te, Doamne! Pînă cînd zăbovești? Ai milă de robii Tăi!

Satură-ne în fiecare dimineață de bunătatea Ta, și toată viața noastră ne vom bucura și ne vom veseli.

Înveselește-ne tot atîtea zile cîte ne-ai smerit, tot atîția ani cît am văzut nenorocirea!

Să se arate robilor Tăi lucrarea Ta, și slava Ta fiilor lor!

Fie peste noi bunăvoința Domnului Dumnezeului nostru! Și întărește lucrarea mînilor noastre, da, întărește lucrarea mînilor noastre!