Psalmii
Capitol 25 | |
1 |
La Tine, Doamne, îmi înalț sufletul. |
2 |
În Tine, Dumnezeule, mă încred: să nu fiu dat de rușine, ca să nu se bucure vrăjmașii mei de mine! |
3 |
Da, toți cei ce nădăjduiesc în Tine nu vor fi dați de rușine: ci de rușine vor fi dați cei ce Te părăsesc fără temei. |
4 |
Arată-mi, Doamne, căile Tale, și învață-mă cărările Tale. |
5 |
Povățuiește-mă în adevărul Tău, și învață-mă; căci Tu ești Dumnezeul mîntuirii mele, Tu ești totdeauna nădejdea mea! |
6 |
Adu-Ți aminte, Doamne, de îndurarea și bunătatea Ta; căci sînt vecinice. |
7 |
Nu-Ți aduce aminte de greșelile din tinereța mea, nici de fărădelegile mele; ci adu-Ți aminte de mine, după îndurarea Ta, pentru bunătatea Ta, Doamne! |
8 |
Domnul este bun și drept: de aceea arată El păcătoșilor calea. |
9 |
El face pe cei smeriți să umble în tot ce este drept. El învață pe cei smeriți calea Sa. |
10 |
Toate cărările Domnului sînt îndurare și credincioșie, pentru cei ce păzesc legămîntul și poruncile Lui. |
11 |
Pentru Numele Tău, Doamne, iartă-mi fărădelegea, căci mare este! |
12 |
Cine este omul, care se teme de Domnul? Aceluia Domnul îi arată calea pe care trebuie s`o aleagă. |
13 |
El va locui în fericire, și sămînța lui va stăpîni țara. |
14 |
Prietenia Domnului este pentru cei ce se tem de El, și legămîntul făcut cu El le dă învățătură. |
15 |
Eu îmi întorc necurmat ochii spre Domnul, căci El îmi va scoate picioarele din laț. |
16 |
Privește-mă și ai milă de mine, căci sînt părăsit și nenorocit. |
17 |
Neliniștea inimii mele crește: scoate-mă din necazul meu! |
18 |
Uită-Te la ticăloșia și truda mea, și iartă-mi toate păcatele mele. |
19 |
Vezi cît de mulți sînt vrăjmașii mei, și cu ce ură mare mă urmăresc. |
20 |
Păzește-mi sufletul, și scapă-mă! Nu mă lăsa să fiu dat de rușine cînd mă încred în Tine! |
21 |
Să mă ocrotească nevinovăția și neprihănirea, cînd îmi pun nădejdea în Tine! |
22 |
Izbăvește, Dumnezeule, pe Israel din toate necazurile lui. |