A r c h e u s . r o

Domnul a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii, și a zis:

,,Cine este celce Îmi întunecă planurile, prin cuvîntări fără pricepere?

Încinge-ți mijlocul ca un viteaz, ca Eu să te întreb, și tu să Mă înveți.

Unde erai tu cînd am întemeiat pămîntul? Spune, dacă ai pricepere.

Cine i -a hotărît măsurile, știi? Sau cine a întins frînghia de măsurat peste el?

Pe ce sînt sprijinite temeliile lui? Sau cine i -a pus piatra din capul unghiului,

atunci cînd stelele dimineții izbucneau în cîntări de bucurie, și cînd toți fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie?

Cine a închis marea cu porți, cînd s`a aruncat din pîntecele mamei ei?

Cînd i-am făcut haina din nori, și scutece din întunerec;

cînd i-am pus hotar, și cînd i-am pus zăvoare și porți;

cînd am zis: ,Pînă aici să vii, să nu treci mai departe; aici să ți se oprească mîndria valurilor tale?`

De cînd ești, ai poruncit tu dimineței? Ai arătat zorilor locul lor,

ca să apuce capetele pămîntului, și să scuture pe cei răi de pe el?

Ca pămîntul să se schimbe ca lutul pe care se pune o pecete, și toate lucrurile să se arate îmbrăcate ca în haina lor adevărată?

Pentruca cei răi să fie lipsiți de luminalor, și brațul care se ridică să fie zdrobit?

Ai pătruns tu pînă la izvoarele mării? Sau te-ai plimbat tu prin fundurile adîncului?

Ți s`au deschis porțile morții? Sau ai văzut tu porțile umbrei morții?

Ai cuprins tu cu privirea întinderea pămîntului? Vorbește, dacă știi toate aceste lucruri.

Unde este drumul care duce la locașul luminii? Și întunerecul unde își are locuința?

Poți să le urmărești pînă la hotarul lor, și să cunoști cărările locuinței lor?

Știi, căci atunci erai născut, și numărul zilelor tale este mare!

Ai ajuns tu pînă la cămările zăpezii? Ai văzut tu cămările grindinei,

pe cari le păstrez pentru vremurile de strîmtoare, pentru zilele de război și de bătălie?

Pe ce cale se împarte lumina? Și pe ce cale se împrăștie vîntul de răsărit pe pămînt?

Cine a deschis un loc de scurgere ploii, și a însemnat drumul fulgerului și al tunetului,

pentru ca să cadă ploaia pe un pămînt fără locuitori, pe un pustiu unde nu sînt oameni;

pentru ca să adape locurile pustii și uscate, și ca să facă să încolțească și să răsară iarba?

Are ploaia tată? Cine dă naștere picăturilor de rouă?

Din al cui sîn iese ghiața, și cine naște promoroaca cerului,

ca apele să se îngroașe ca o piatră, și fața adîncului să se întărească?

Poți să înozi tu legăturile Găinușei, sau să deslegi frînghiile Orionului?

Tu faci să iasă la vremea lor semnele zodiacului, și tu cîrmuiești Ursul mare cu puii lui?

Cunoști tu legile cerului? Sau tu îi orînduiești stăpînirea pe pămînt?

Îți înalți tu glasul pînă la nori, ca să chemi să te acopere rîuri de ape?

Poți tu să arunci fulgerile, ca să plece? Îți zic ele: ,Iată-ne?`

Cine a pus înțelepciunea în negura norilor, sau cine a dat pricepere întocmirii văzduhului?

Cine poate să numere norii cu înțelepciune, și să verse burdufurile cerurilor,

pentruca să înceapă pulberea să facă noroi, și bulgării de pămînt să se lipească împreună?

Tu izgonești prada pentru leoaică, și tu potolești foamea puilor de lei,

cînd stau ghemuiți în vizuina lor, cînd stau la pîndă în culcușul lor?

Cine pregătește corbului hrana, cînd puii lui strigă spre Dumnezeu, cînd umblă rătăciți și flămînzi?