A r c h e u s . r o

Știi tu cînd își fac caprele sălbatice puii? Vezi tu pe cerboaice cînd fată?

Numeri tu lunile în cari sînt însărcinate, și cunoști tu vremea cînd nasc?

Ele se pleacă, fată puii, și scapă iute de durerile lor.

Puii lor prind vlagă și cresc supt cerul slobod, pleacă, și nu se mai întorc la ele.

Cine a lăsat slobod măgarul sălbatic, izbăvindu -l de orice legătură?

I-am dat ca locuință pustiul, și pămîntul sărac ca locaș.

El rîde de zarva cetăților,

Străbate munții ca să-și găsească hrana, și umblă după tot ce este verde.

Vrea bivolul sălbatic să fie în slujba ta? Și stă el noaptea la ieslea ta?

Îl poți lega tu cu o funie, ca să tragă o brazdă? Merge el după tine, ca să grăpeze bulgării din văi?

Te încrezi tu în el, pentrucă puterea lui este mare? Și -i lași tu grija lucrărilor tale?

Te lași tu pe el, pentru căratul rodurilor tale, ca să le strîngă în aria ta?

Aripa struțului bate cu veselie, de-ai zice că este aripa și penișul berzei.

Dar struțoaica își încredințează pămîntului ouăle, și le lasă să se încălzească în nisip.

Ea uită că piciorul le poate strivi, că o fiară de cîmp le poate călca în picioare.

Este aspră cu puii săi de parcă nici n`ar fi ai ei. Că s`a trudit de geaba, nu -i pasă nici de cum!

Căci Dumnezeu nu i -a dat înțelepciune, și nu i -a făcut parte de pricepere.

Cînd se scoală și pornește, rîde de cal și de călărețul lui.

Tu dai putere calului, și -i îmbraci gîtul cu o coamă ce fîlfăie?

Tu -l faci să sară ca lăcusta? Nchezatul lui puternic răspîndește groaza.

Scurmă pămîntul, și, mîndru de puterea lui, se aruncă asupra celor înarmați;

își bate joc de frică, nu se teme, și nu se dă înapoi dinaintea săbiei.

Zîngănește tolba cu săgeți pe el, sulița și lancea strălucesc,

fierbe de aprindere, mănîncă pămîntul, n`are astîmpăr cînd răsună trîmbița.

La sunetul trîmbiței parcă zice: ,Înainte!` De departe miroase bătălia, glasul ca de tunet ai căpeteniilor și strigătele de luptă.

Oare prin priceperea ta își ia uliul sborul, și își întinde aripile spre miazăzi?

Oare din porunca ta se înalță vulturul, și își așează cuibul pe înălțimi?

El locuiește în stînci, acolo își are locuința, pe vîrful zimțat al stîncilor și pe vîrful munților.

De acolo descopere el prada, și își cufundă privirile în depărtare după ea.

Puii lui îi beau sîngele; și acolo unde sînt hoituri, acolo -i și vulturul.