A r c h e u s . r o

Iov a luat cuvîntul și a zis:

,,Pînă cînd îmi veți întrista sufletul, și mă veți zdrobi cu cuvîntările voastre?

Iată că de zece ori m`ați batjocorit; nu vă este rușine să vă purtați așa?

Dacă am păcătuit cu adevărat, numai eu sînt răspunzător de aceasta.

Credeți că mă puteți lua de sus? Credeți că mi-ați dovedit că sînt vinovat?

Atunci să știți că Dumnezeu mă urmărește, și mă învelește cu lațul Lui.

Iată, țip de silnicie, și nimeni nu răspunde; cer dreptate, și dreptate nu este!

Mi -a tăiat orice ieșire, și nu pot trece; a răspîndit întunerec pe cărările mele.

M`a despoiat de slava mea, mi -a luat cununa de pe cap,

m`a zdrobit din toate părțile, și pier; mi -a smuls nădejdea ca pe un copac.

S`a aprins de mînie împotriva mea, S`a purtat cu mine ca și cu un vrăjmaș.

Oștile Lui au pornit deodată înainte, și-au croit drum pînă la mine, și au tăbărît în jurul cortului meu.

A depărtat pe frații mei dela mine, și prietenii mei s`au înstrăinat de mine.

Rudele mele m`au părăsit, și cei mai deaproape ai mei m`au uitat.

Casnicii mei și slugile mele mă privesc ca pe un străin, în ochii lor sînt un necunoscut.

Chem pe robul meu, și nu răspunde; îl rog cu gura mea, și degeaba.

Suflarea mea a ajuns nesuferită nevestei mele, și duhoarea mea a ajuns nesuferită fiilor mamei mele.

Pînă și copiii mă disprețuiesc: dacă mă scol, ei mă ocărăsc.

Aceia în cari mă încredeam mă urăsc, aceia pe cari îi iubeam s`au întors împotriva mea.

Oasele mi se țin de piele și de carne; nu mi -a mai rămas decît pielea de pe dinți.

Fie-vă milă, fie-vă milă de mine, prietenii mei! Căci mîna lui Dumnezeu m`a lovit.

Dece mă urmăriți ca Dumnezeu? Și nu vă mai săturați de carnea mea?

Oh! aș vrea ca vorbele mele să fie scrise, să fie scrise într`o carte;

aș vrea să fie săpate cu un priboi de fier și cu plumb în stîncă pe vecie...

Dar știu că Răscumpărătorul meu este viu, și că se va ridica la urmă pe pămînt.

Chiar dacă mi se va nimici pielea, și chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuș pe Dumnezeu.

Îl voi vedea și-mi va fi binevoitor; ochii mei Îl vor vedea, și nu ai altuia. Sufletul meu tînjește de dorul acesta înlăuntrul meu.

Atunci veți zice: ,Pentruce -l urmăream noi?` Căci dreptatea pricinii mele va fi cunoscută.

Temeți-vă de sabie: căci pedepsele date cu sabia sînt grozave! Și să știți că este o judecată.``