Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru SPUME LA GURĂ
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 40 pentru SPUME LA GURĂ.
... te miri că mă clatin în scară! Tu crezi că mi-e teamă de timpul pierdut? Vai nu, ci de mine că-s fiară! Atunci la plecare plânsesem tustrei Și mama, sărmana, bătrână Ținându-ne-alături în mâinile ei De-o parte și de-alta de mână, Sta-n poartă la ... Voi singuri ai mamei pe lume! Acum el e mort și departe de-ai săi Și parca-mi tot sună cum geme. Dar eu alergam la redută, prin văi, S-ajung cu porunca la vreme. Mușcase cu gura pământul de chin, Și strânse pământul în mână; Întreaga sa față și părul său plin De sânge-nchegat cu țărână. Luându ... La umbră sub poala pădurii, Spălându-i pe gene lipitul noroi Și spumele crunte-ale gurii Și-nceț ridicându-l de spate puțin Îi pusei la ... spuse, Și nu știam bietul ce-aș face dintâi, Dar calul aminte mi-aduse Că nu era vreme, și-acolo-l lăsai, Să-l văd la reîntoarcere iară Vai, frate, murind, tu de tine oftai, Ori poate de mine, că-s fiară? La-ntoarcere-mi spuse străjerul un drum Mai scurt, și fu scurtă și-a gurii Poruncă de spaimă, și iată-m-acum Departe de ...
Mihai Eminescu - Ah, mierea buzei tale
... amorul meu; Zăpada sânului eu am furat-o, De ea mi-am răcorit suflarea eu; Ah, unde ești, demonico, curato, Ah, unde ești să mor la sânul tău! Ce sunt eu azi?  o frunză, o nimică. Și-mi pare că am fost un împărat; Simțirea care sufletu-mi despică E ... Frumoșii-ți ochi  să-ți devastez așa Tot ce tu ai frumos... o, mă învață Să te ucid cu respirarea mea! Să murim amândoi... La ce trăiesc eu, La ce trăiești tu pe a lumii spume? Sărmane inimi închegate-n vreme, Sărmane patimi aruncate-n lume; Ah, să murim, nu plânge, nu ...
Alexei Konstantinovici Tolstoi - Păcătoasa
... Departe este de pământ, Cereasca lui asemănare Obrazul luminează sfânt. Puteri cerești îi ard în față, Privirea lui te săgetează, Departe vede-n viitor... Ca la un înger vestitor, Nevrând, femeia frica simte, I se sfiește-a ei privire, Dar iată își aduce-aminte De ce-a vorbit ... două despărțiri pe frunte, Și lâna-mbrăcămintei Sale -- Hitonul cel din in — ascunde Sărăcăcioasa țesătură, Frumos statura-i învelește; Și barba pe la dulcea gură Ușor și moale se crețește. Dar ce putere în privire, Blândețe și milostivire! Așa senină adâncime A milei și a bunătății ... împietrit izraeltenii; S-a stins vorbirea-n așteptare, Stătut-au toți în nemișcare. Și El, în pacea cea adâncă, A stat la ușă cu blândețe Și a privit cu mare tângă La păcătoasa îndrăzneață. VI Părea că-n față strălucește Frumoasa stea, ce prevestește Veniera zilei ce-i dorită, Și-n inima cea pângărită Hristos în clipă ... cu a pocăinței sete În ochii lui Hristos acum Pedeapsa răului său drum Și milă nesfârșită vede. De presimțiri cerești cuprinsă Ea stă ...
... Departe este de pământ, Cereasca lui asemănare Obrazul luminează sfânt. Puteri cerești îi ard în față, Privirea lui te săgetează, Departe vede-n viitor... Ca la un înger vestitor, Nevrând, femeia frica simte, I se sfiește-a ei privire, Dar iată își aduce-aminte De ce-a vorbit ... două despărțiri pe frunte, Și lâna-mbrăcămintei Sale -- Hitonul cel din in — ascunde Sărăcăcioasa țesătură, Frumos statura-i învelește; Și barba pe la dulcea gură Ușor și moale se crețește. Dar ce putere în privire, Blândețe și milostivire! Așa senină adâncime A milei și a bunătății ... împietrit izraeltenii; S-a stins vorbirea-n așteptare, Stătut-au toți în nemișcare. Și El, în pacea cea adâncă, A stat la ușă cu blândețe Și a privit cu mare tângă La păcătoasa îndrăzneață. VI Părea că-n față strălucește Frumoasa stea, ce prevestește Veniera zilei ce-i dorită, Și-n inima cea pângărită Hristos în clipă ... cu a pocăinței sete În ochii lui Hristos acum Pedeapsa răului său drum Și milă nesfârșită vede. De presimțiri cerești cuprinsă Ea stă ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Șuer
... nici soarta. Dar-ar Domnul, de-a fi băiat, câmpul lui să dea nouă spice dintr-un bob, plugul lui să taie pân' la izvoare, boii lui să lase de-o șchioapă copita în pământ; să aibă umbra tihnită și casă la văzul lumii; și potera și ciocoii să se ducă cum se duc stolurile de lăcuste, mânate de vânturi, în pustii locuri. Dar — cum nu ... Șuere, că blestemai și soarta pruncului ce n-a sosit încă... Haiducii măsurară pe Șuer c-o trestie în lung și în lat. La câțiva pași, săpară groapa cu cuțitele, scoțând bulgării cu pumnii. După ce-l coborâră în locașul de veșnicie, îi înfipseră la căpătâi două iatagane legate cu sârmă, în semn de cruce. Semn de viteaz și de creștin. Și cu toții, în jurul mormântului, se rugară în ... de Țarigrad și chihlimbare cât oul de găină; iar zestre sieși: carabine ferecate și hangere de seraschier. Acum, în toiul verii, ar dori să zboare la pândă, unde Șuercopilul, luând din cătare în cătare conacul isprăvniciei, își uită de trândăvia din răspântia căilor singuratice. Din depărtare s-auzi încetinel un cântec ...
... teafăr. Pieptul lor, plin de medalii, strălucea ca un luceafăr. Dar înnuntru sub medalii și sub hainele bogate Clocotește-n oala cărnei, otrăvită de păcate, La a negrelor lor pofte, la a infamiei pară Clocotește crima . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Stoarceți, stoarceți măduva din țară! Nu vă pese! Striviți totul! Cugetați că poate mâini O să pierdeți cârma ... o unde vrea să meargă! Când uscatele-i călcâie bat în burta ta, aleargă, Iar când frâul tău îl strânge, de-ți trosnesc dinții din gură, Te oprește: să răsufle vrea scârboasa pocitură. Vai, nenorocită țară, rele zile-ai mai ajuns! A lor gheare-nfipte-n pieptu-ți fără ... au nici rușine, nici sfială Că-ntr-o zi, poate, urmașii le vor cere socoteală De-a lor fapte. Ce le pasă? Lopătari, la cârma țării Sunt stăpâni pe vas, pe vânturi, și pe valurile mării! Și când cugeți c-acești trântori, astă haită de samsari Prin tertipuri și ... veacuri depărtate vor pluti a voastre nume, Și vor spune că sub soare n-au stat răi, călăi, bandiți, Nici atât de cruzi la
Vasile Alecsandri - Soarele și luna (Alecsandri)
... Cosânzeana, Ce-i frumoasă ca o floare Într-o iarnă fără soare. ,,Surioară Ileano, Ileano Cosânzeano! Haideți să ne logodim, C-amândoi ne potrivim Și la plete și la fețe Și la dable frumusețe. Eu am plete strălucite, Tu ai plete aurite, Eu am fața arzătoare, Tu, fața mângâietoare." ,,Alei, frate luminate, Trupușor făr' de păcate, Nu ... se fi cununat. Cată-ți tu de cerul tău Și eu de pământul meu, C-așa vrut-a Dumnezeu." Soarele se-ntuneca, Sus, la Domnul se urca, Domnului se închina Și din gură cuvânta: "Doamne sfinte, Și părinte! Mie timpul mi-a sosit, Timpul de căsătorit, Și potrivă n-am găsit Ca soră-mea Ileana, Ileana ... de dor, Arși de foc nestingător, Veșnic să vă alungați, Cerul să cutreierați, Lumile să luminați!" [1] Printre rămășițele de mitologie antică ce mai există la români, legenda soareluieste una din cele mai poetice. Soarele e un zeu frumos cu părul de aur, care, caApolon, cutreieră cerul pe un car tras ... rolul cel mai ademenitor. În acele basme minunate prin originalitatea lor adeseori fantastică, Ileana Cosânzeana este reprezentată cu părul de aur și cu farmec dulce ...
Mihai Eminescu - De-aș muri ori de-ai muri
... muri De-aș muri ori de-ai muri de Mihai Eminescu C-o bucurie tristă te țin acum în brațe. Privire în privire și sân la sân trăim, Și gura ta-mi surâde, și ochii tăi mă-nvață Când ținem fericirea pe sân cum s-o iubim. Dar de-oi muri ... petrec în pace prin lumile de soare, În care-oi dăinui? Nu, nu, copilă scumpă!... De-i auzi în noapte, Când vei veghea în rugă la candela de-argint, De-i auzi cum tristă aripa unei șoapte Te-atinge aiurind, De-i auzi vreo arpă sfărmată, plângătoare, Vuind ca jalea neagră ...
Mihai Eminescu - Viața (Eminescu)
... își coase ochii într-un tort de in; Vânătă-i e buza, lipsită de sânge, Ochiul ei cel turbur nu mai poate plânge. La ce oare dânsa s-a născut pe lume, O sărmană frunză pe oceanu-n spume, O sărmană umbră, orfană și slabă, De care ... dreaptă... În această viață de mizerii plină Singura-i amică este o albină, Rătăcită  ce știi cum  în strada veche. Glasul îi pătrunse la a ei ureche, Deschizând fereastra, să intre o lasă Între flori să doarmă și să-i stea în casă. Se iubiră cele două ... albină Cu galanterie de buze-i s-anină, Ca și când i-ar zice: ,,Au nu știi tu oare Cum că a ta gură-i cea mai dulce floare? Căci tu ești frumoasă, chiar ca și o sfântă, Ochiul tău cel dulce și umbrit mă-ncântă". * Într-o zi ...
Dimitrie Anghel - Hipparc și Didona
... norodul tulburatelor valuri, și culcă snopii de apă pe întinderea mării. Domolite, unul după altul, talazurile, cu ritmice mișcări împingînd spre țărm sfîșiatele dantele de spumă, veneau să cînte subt fereastra atelierului lui Hipparc. În port, lîngă cheiul vechi, galerele se legănau la soare, și cîntece vesele urcau de pretutindeni de pe punți. Pînze albe se desfășurau ici-colo și se umflau în vînt, zgomote de lanțuri ce ... deasupra catargurilor, înăbușitor, un miros greu de catran și de smoală topită se răspîndea, fluierături și semnale se întețeau, întrebîndu-se și răspunzîndu-și de la proră la proră, și otgoanele mari, o dată desfăcute din belciugile grele, dezrobeau ușoarele trireme care, ca supte de puterea apelor, alergau vesele, cumpănindu-și schelăria de ... ființă, în praful alb de marmură ce se ridica și juca în soare, purtînd același surîs pe buze, unul trecător și celălalt etern, priveau fericite la iubitul lor. De la surîsul trecător la cel etern, de la gura mută la aceea care știa să cînte, se întorcea Hipparc și, închizînd o clipă ochii, căuta în afundul sufletului lui viață ca să dea pietrei, cuvinte dulci ... ...
Vasile Alecsandri - Legenda ciocârliei
... Însuși cerul spre tine se înclină... Frumseța-i o coroană pe frunte de regină! II Și mers-a vestea-n lume, trecând din gură-n gură, Că Lia fură ochii, și mințile le fură; Și dus-o-au pe aripi în locuri depărtate Cocoarele-n triunghiuri prin aer înșirate, Și spus ... calul Vinteș; Și alții, mulți ca frunza, mânați de-a lor iubire Cu Lia drăgălașă să cate împețire. Dar nici își pleacă ochii la ei frumoasa fată, Cum nu se uită crinul la iarba cea uscată, Ci vecinic ea privește cu drag la mândrul soare! Și, tot privind lumina din fața-i arzătoare, Cu lacrimi i se umplu albaștrii ochi frumoși. Ei plâng!... de ce plâng însă luceferii ... mult departe c-un repede avânt, Departe, unde cerul se lasă pe pământ, Pe unde munții falnici apar ca nourele, Pe unde stau de vorbă la umbră flori cu stele. M-oi duce, duce, duce, pân mi-oi găsi ursitul Ș-oi sta gură la gură cu soarele iubitul, Căci vreau să-i privesc fața ca să-mi alin durerea, Să văd curgând din buze-i cuvintele ca mierea! Amar de ...