Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru SENZAȚIE

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 57 pentru SENZAȚIE.

Gelu Vlașin - 18:00

... am noțiunea de doi și eu sufăr lovit de imaginea ta reflectată-n oglinda uitată pe hol ai plecat răspândind un parfum delicat (și-o senzație

 

Gelu Vlașin - 8:50

Gelu Vlaşin - 8:50 â†�â†� 8:37 8:50 de Gelu Vlașin ( Atac de panică ) 9:09 →→ melcul tău răsucindu-se când la intrare bat alunele în coaja unei întâmplări insecte cu senzații tari se rostogolește spuma trezindu-se pictată pe sânii tăi ca o lună plină hai---------------hui în patul lui procust culorile războiului peste coapsele tale buzele pământului deschizând porțile râului galben să-mi naufragieze co....................rabia (în străfundul

 

George Topîrceanu - Rapsodii de toamnă

... S-au zburlit pe-o ramură. Mai târziu, o coțofană Fără ocupație A adus o veste-n goană Și-a făcut senzație: Cică-n munte, la povarnă, Plopii și răsurile Spun că vine-un vânt de iarnă Răscolind pădurile. Și-auzind din depărtare Vocea lui tiranică, Toți ...

 

Ion Luca Caragiale - Justiția română. Secția corecțională

... nu cu masa, zice că l-a învățatără niște profesori de la minister, de unde face acuma pe popi. Zice: „dezbracă-te (senzație în auditoriu); scoate tot ce ai ori de metal, ori de imitație!" și eu am scos ceasul și lanțul, care-l aveam cadou de suvenir ...

 

Ion Luca Caragiale - Justiția română

... dar nu cu masa, zice că l-a învățatără niște profesori de la minister, de unde face acuma pe popi. Zice: "dezbracă-te (senzație în auditoriu) ; scoate tot ce ai ori de metal, ori de imitație!" și eu am scos ceasul și lanțul, care-l aveam cadou de suvenir ...

 

Ion Luca Caragiale - Karkaleki

... și cocoane de toată mâna și negustorime de seamă, cari nu avuseseră parte să fie poftiți la prima experiență făcută la palat. Lumânările făceau mare senzație. Deodată se simte în sală o cletinătură puternică — cutremur. Vodă și toată lumea în picioare. Un moment se privesc unii pe alții galbeni de ...

 

Ion Luca Caragiale - Resbelul

... umblă pe apă, și când nu umblă... stă pe loc - iar oastea rusească stă pe uscat, și când nu stă... umblă. Aceste știri îngrijetoare produc senzație în toată lumea europeană, care a ajuns de nu mai are poftă de mâncare, fiindcă nu are ce să mai mănânce - criză mare ...

 

Ion Luca Caragiale - Resbelul 1877

... tare: Vapoarele turcești umblă pe apă, și când nu umblă... stă pe loc; - oastea rusească stă pe uscat, și când nu stă... umblă. Aceasta produce senzație în toată lumea europeană, care a ajuns de nu mai are poftă de mâncare, pentrucă nu mai are ce mânca - criză mare ! Apoi ...

 

Ion Luca Caragiale - Situațiunea Europei

... un vot secret dat de prooroci cu maioritate absolută de glasuri, A tot-țiitorul citind mesajul de dizolvare (menit a face senzație) o să închiză catastiful caraghiozilâcurilor omenești. Dacă Claponul va apărea și pe atuncea, promitem a da cititorilor atât textul mesajului in extenso ...

 

Mircea Demetriade - Păianjenul de aur

Mircea Demetriade - Păianjenul de aur Păianjenul de aur de Mircea Demetriade Informații despre această ediție     Din brațele iubitei ieșii cu trupul scurs,     Cu ochii prinși de cercuri de-un vânăt antimoniu.     Că blonda ei făptură e negrul Pandemoniu,     Că-n sângele ei filtruri satanice au curs.     Sub noaptea străvezie, albastru oranisc,     Mă clatin de beția luxuriei nebune;     Orhestra de senzații în mine nu apune     Și drumul cel mai neted îl urc ca pe un pisc.     Din ceți mi-apari, Astarte, cu ochii tăi de iad;     Tresar, din roșii buze când șoapte-n sânge-ți cad,     Pe când cu tentacule înfipte-n craniu-mi toarce     Un tort de raze scumpe, din ceru-ntins tezaur,     Un tort ce mi-l cuprinde și creierul mi-l stoarce     Cu pofta-i selenară Păianjenul de

 

Urmuz - Cotadi și Dragomir

Urmuz - Cotadi şi Dragomir Cotadi și Dragomir de Urmuz Cotadi este scurt și pântecos, cu musculatura proeminentă, cu picioarele îndoite de două ori în afară și o dată înăuntru și veșnic neras. Părul negru ca pana corbului e plin de mătreață și încărcat cu sclipitori și scumpi piepteni de bagă. Cotadi nu are niciodată pozițiunea verticală, din cauza unei îmbrăcăminte de șiță ce-i formează un fel de cuirasă și care, deși îl jenează teribil, o poartă însă cu o desăvârșită abnegație direct pe piele, sub cămașa țărănească cu ciucuri, de care nu se desparte niciodată. O particularitate a lui Cotadi este că, fără să vrea, devine de două ori mai lat și cu totul străveziu, dar aceasta numai de două ori pe an, și anume, când soarele ajunge la solstițiu. Cea mai mare plăcere a lui Cotadi - în afară de aceea de a-și lipi cu gumă-arabică diferiți nasturi și insecte moarte pe pielița fină și catifelată a gușei sale - mai este și aceea ca, din dosul tejghelei unde sade, să caute să atragă cu șiretenie pe câte un client al său în discuții, la început cât se poate ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>