Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru SĂRĂCIE MARE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 150 pentru SĂRĂCIE MARE.

Mihai Eminescu - Urât și sărăcie

... Mihai Eminescu - Urât şi sărăcie Urât și sărăcie de Mihai Eminescu Urât și sărăcie sunt acei doi tovarăși, A căror urme crude le aflu pururi iarăși Pe orice chip și-n orice-ndrăznii de a iubi ... cântul, voit-am a robi Cu el un suflet dulce, al meu întreg să fie... Zburat-au chip și cântec ­ urât și sărăcie! Căci ce nu ai în clipa în care ai dorit Se schimbă-n rău cu vremea, de farmec sărăcit. S-arată înainte-ți o schele ... cum trec cu toate... și făr- să le oprească Nimic... Astfel te-ntuneci o stea în vecinicie Și ce-ți rămâne-n urmă? vreme și sărăcie. Da, vreme! numai vreme să aibi să simți deplin Ce mult puteai în lume, și cât, cât de puțin Ți-a fost dat ... cântari, Tu numai vrei a-ntrece caracterele mari, Privind peste mulțime cu multă nepăsare... Ei bine! P-astă dramă și soarta ta cea mare. Din astă cumpănire de drept și datorie, Ce ți-a rămas la urmă? Urât și sărăcie

 

Petre Ispirescu - Numai cu vitele se scoate sărăcia din casă

... mulțumim de bunătate. Să spui cumătrului multă sănătate și să auzim de bine. Și, luând lâna din mâna argatului, intră în casă, merse drept către Sărăcie și, cu grai țanțos, îi zise: - Dă-te Sărăcie, la o parte, că am să pui lâna asta acolo. Sărăcia nu se îndura, neiculiță, să iasă din culcușul ce și-l făcuse acolo. Rânji ... cumătrului, răspunse Neagoe, că finul d-sale îi sărută mâinile și să ne vedem sănătoși. Apoi se întoarse repede în casă și îndreptându-se către Sărăcie, îi zise: - Dă-te, Sărăcie, la o parte, că am să pui burduful ăsta în locul tău. - Da unde să mai mă dau? răspunse Sărăcia. - Ieși afară, dacă n-ai ... ușă. Bietul Neagoe fu nevoit să petreacă încă o iarnă întreagă cu Sărăcia pe vatră. În vara viitoare, mielul de la oaia finului se făcuse mare. Acum îi aduse două lâne. Țăranul intră cu amândouă în mână și bufnind și răzbufnind pe Sărăcie, o pofti să iasă afară cu nepusă în masă. Sărăcia, dacă văzul zorul, dete dosul pe ușă afară, și să te ții, pârleo, îi sfârâia ... ...

 

Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira VI

... cu toții îmbrăcați. Chiar însuși blondul Febus când te-ar putea vede Ți-ar pizmui suita, caleasca strălucită. Dar ești liniștit oare? Nicicum. O casă mare Îți ia odihna toată; nu gustă dulce somn Acela ce se culcă în aurit crivat. În inimă bogatul în veci repaos n-are; Nici marea ... după zadarnici măriri și bogății, Ca câinele povestei ce carnea lepădă Voind să se arunce dup-o deșartă umbră? A noastră cea mai mare podoabă e virtutea. Apoi o liniștire a duhului doresc, Dar însă libertatea o prețuiesc mai mult. Acela ce petrece în slavă și avere ... Deși că le va pierde el grijă n-ar avea. Noi încă din pruncie suntem obicinuiți, A crede sărăcia ca răul cel mai mare; Aceasta ne îndeamnă a căuta avere, Lăsând măsura dreaptă ce trebui să păzim. Dar orice trebuință își are-al său hotar: Greșește cine ... mult mai ferice și se hrănea mai bine; De frica sărăciei nu se-ngrijea atât, Pre cât se îngrijește acuma când adună Averi și stare mare, umblând din țară-n țară Prin foc, prin ger, prin apă, cu-atâte ostenele, Și-n vecinic neastâmpăr tot traiul petrecând, Să strâng-atâta aur ...

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Odinioară

... — Nea Mitrane, ai văzut pe bâcu? (Și "bâcu" îi era tată-său.) — Da, fină, cale d-o zi, și vine, e sănătoșel, tare mare. — Nea Mitran, ne-ai întâlnit flăcăul? (Și "flăcăul" era frate-său.) — Cică a câștigat bune părăluțe. Dar tu, când ne-i ... nu mai cântă cu o sută de băieți într-un glas: O daĂ¡tă-i una, uĂșna! doĂ³rdoĂ³ paătrĂș! Nunta de azi se cheamă sărăcie la sărăcie , botezul, din cumetrie cu chef și lăutari, se numește belea la capul omului . Grânarii au ajuns la două mârțoage de cai și nu mai pun ... ruine și bozii. Și, spre batjocură, soarta a făcut să se ridice în locul bisericuței (plină al'dată de credincioși la sărbători), biserică mare și falnică, dar goală chiar la sărbătorile împărătești. În locul școalei lui Nicuță, școala primăriei, ca un palat frumos, încăpător, dar pustiu și fără spor ... toate părțile. Și de ce-ați ajuns în halul ăsta? — Ei, maică, ce e de la Dumnezeu și de la stăpânire este. Iacă școală mare ...

 

George Baronzi - Tiranul și poporul

... n bete Și-alte muște pe perete, Moși Pe groși, Progres de ploscă Și negoci de piei de cloșcă; Libertăți de pușcărie, Drepturi mari la sărăcie, Privilege la hoție Și brevete de sclavie..." Bieții oameni îl credea, Ușile îi deschidea Și tiranul cînd intra Începea a fluiera, Mîndru printre ...

 

Alexei Mateevici - Două cuvinte despre tutun și băutură

... în Europa în anul 1511. Multă vreme fumarea, tragerea tutunului se socotea ca un păcat de moarte. În Rusia pân-la vremea lui Petru cel Mare celora ce trageau tutun li se tăiau nasul și urechile. În vremea noastră în Rusia se fumează mai mult decât 8 milioane de puduri de ... pe an. 3 milioane dintr-acest număr se pregătește în Rusia, iar celălalt tutun îl aduce de peste graniță. Noi ne plângem de neajunsuri, de sărăcie; noi căutăm a cui oare să fie vina sărăciei noastre, uitând că dacă suntem nenorociți, apoi aceasta-i numai vina noastră, iar nu ... cât de repede fumarea și, cu cât va lepăda-o mai degrabă, cu atât mai bine. Așadar, noi vedem că tragerea țăhărcii este o nevoie mare, cu care trebuie să luptăm, o boală mare, care cere cea mai îngrijită lecuire. Să căutăm acuma ce-i cântă tutunul buzunarului nostru. Punem că într-o casă și tatăl, și doi fii ... măsuri au mai făcut lucrul lor luminător și mântuitor obștiile pentru lupta cu beția, care s-au înființat în Șveția într-un număr destul de mare

 

Gheorghe Asachi - Elegie scrisă pe ținterimul unui sat

... Patriei ar fi fost razim prin cuvinte și cu piept. Îns, aleu, lui nu-i lucise a științelor făclie Și talantul de preț mare i s-a stâns din sărăcie! Chiar asemene-adamantul, ce din stâncă este scos, Păn-a nu avea lumină mai întăi de fier s-a ros; Și ... a fost purure străin. Din familie-umelită, nobil muzele-l făcură, Însă firea-i hultuisă melancolie în sân. Curat cuget, cu simțire, bunătatea-i era mare, Încât, pentru mângâiere, ceriul cel îndurător I-au trimis prin un alt suflet o duioasă vindecare, Dăruindu-i în grea cale un soț bun și ...

 

Ion Luca Caragiale - Norocul culegătorului

... a ajuns după ucenicie, culegător. Ș-a stat el așa lucrător multă vreme - și multă și grea. Într-o seară, amărât rău de sărăcie și osteneală, tocmai când trecea să se ducă acasă pe drumul pe unde se-ntâlnise în copilărie cu maica starița, și-a adus ... călugărița, că aici stătuse putere dumnezeiască la mijloc și că el se procopsise așa fiindcă de atâta amar de vreme era culegător la un ziar mare

 

Alexandru Macedonski - Psalmi moderni

... am uitat la fericiți... I-am văzut nemulțumiți E orice zădărnicie. Cei pe care-i vezi în slăvi Adăpați sunt cu otrăvi; Cei trăiți în sărăcie Plâng pe-a lor nemernicie; Cei mai mândri împărați Sunt de chinuri zbuciumați E orice zădărnicie. Vai, născut ești să trăiești, Nencetat să ... Ești de-același vierme ros; Traiul crud și nempăcat Te sfărâmă nencetat, Să te soarbă are pripă, Nu-ți dă pace de o clipă. Bogăție, sărăcie, E orice zădărnicie. Sănătate, tinerețe, Minte, suflet, frumusețe, Tot ce-a fost, ce-are să fie, E orice zădărnicie. Fiți, trăiți, dar nu ...

 

Costache Bălăcescu - Iarăși la Meidan coconu Drăgan

... s-iconomisească Toate, și s-apandisească. Ș-orice metahirisește, 'I iese, că e ugurliu, Și de obște se iubește, Căci e foarte ciracliu. Ș-așa mare A fost, și tare În tot veacul Și-n tot fleacul. Lua cinuri, Da suspinuri, Scutind Iude-n Prooroci, Argați, robi, iproci, iproci ... Rău, dar, se ponosluește, Și rău a zis cin' a zis, Că nimica nu plătește Cînd odată-i evhnenis. Nu dați mare Ascultare, La zănatici Și lunatici, Care zic c-ortografia Poate goni sărăcia, Și cer limba să ne-o strice De la moși de la strămoși ... s izvorul cunoștinții, Și fii cum ți-au fost părinții. Iar ei fie Ce-or vrea. Scrie Chinezește, Păsărește. Tu vezi, stare Să-ți faci mare

 

Mihai Eminescu - Surori

... în zădar Și ades când noaptea pune ochiol lumei otar, Neștiută cauți praguri, scunde, vrednice de milă. Dar deodată în mulțime, tu oprești ochiul tău mare De-o idee dureroasă al tău suflet e cuprins... Spune înger, ce durere al tău suflet a atins De s-a-ntunecat ... cel trist și rece, fața-i jun-adânc pălită, Una din acele ființe, cu adânc dispreț privită Din pierzarea ei ș-aruncă ochiul bolnav, negru, mare. Fără de nici o speranță curge viața-i otrăvită De eternă remușcare, de dispreț, de sărăcie, Nici o rază de iubire în viața ei pustie Pur ce e, nu se atinge de-a ei frunte umilită. Pata ei i ... mea viață Nici nu o simțeam în mine, când am fost dusă de brață Pe acea cale pierdută, ne-nturnată, pângărită. Un pictor cu fruntea mare, ce un univers ascunde Cărui de model servește ea de-o Venere antică, La privirea ei măreață, lui din mâni penelu-i pică: Unde-am ...

 

   Următoarele >>>