Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru RUPT
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 509 pentru RUPT.
Mihai Eminescu - Părintele Ermolachie Chisăliță
... și fuge. Buchilat dă peste sfeșnic, îl răstoarnă... Întuneric. ― Băh! pe fereastă, Nicodim urlă, Buchilat simte cum îl frige cineva de mână ș-o rupe de fugă. Popa-i ia prin întuneric cojo[c]ul și-l încalță de spaimă. N-are vreme să bage de samă, ia poalele cojocului ... n-avea de unde, prea era scurt, numa' scădea* ca un dop de plută. Popa l-ar fi rupt bucăți dac-ar fi avut ce rupe, dar așa... unde lovea i se părea că nu dă-n nimica, așa de ne'nsemnat era sărmanul dascăl. Am mai putea scrie un capitol ...
Alexandru Macedonski - Ospățul lui Pentaur
... moară, a jurat. Șetasar ce-i stă-mpotrivă, de prisos i se opune, Maiestatea-sa năvală își repede al său car. Calcă, culcă,-mpunge, rupe, taie, spintecă, răpune, C-o mânie trăsnitoare în al ochilor focar. Zeul Month îi dă iuțeala și Baal a lui putere, C-o ...
Alexandru Macedonski - Tu ce ești a naște
Alexandru Macedonski - Tu ce eşti a naşte Tu ce ești a naște de Alexandru Macedonski Tu ce ești a naște, suflet rupt din mine, Clipă dintr-o viață plină de suspine, Poate la necazuri ai să mă blestemi Și vei zice, poate, c-ar fi fost mai bine Rămânând ce fost-ai să nu-nveți să gemi, Tu ce ești a naște, suflet rupt din mine. Zi oricare vorbă la nenorocire... Oare eu născut-am cu a mea-nvoire?... Însă niciodată nu uita că eu M-am luptat în lume fără șovăire Și mi-a fost în sprijin bunul Dumnezeu... Zi oricare vorbă la nenorocire. Către-aceleași lupte poartă al meu nume Fără-a ști ce soartă vei avea în lume Și la urmă trece-l altuia și tu... Va veni răstriștea vrând să vă sugrume, Dar și mie-mi strânse gâtul cât putu... Către-aceleași lupte poartă al tău nume. Viața e o mamă pentru mulți grozavă... Orice zi le-aduce un pahar de-otravă... Cerul este însă plin de străluciri, Și a sărutării flacără suavă Umple-al nostru suflet cu-ndumnezeiri, ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Pravoslavnicul și slăninele
Barbu Ştefănescu-Delavrancea - Pravoslavnicul şi slăninele Pravoslavnicul și slăninele de Barbu Ștefănescu-Delavrancea Era odată un biet creștin sărac și c-o droaie de copii mărunți. Toată avuția lui era gura femeii și a copiilor, care țipau de fitece. Guri flămînde, și pace bună ! Bietul creștin, ce făcu, ce drese, s-alese de sfântul crăciun c-un porc gras. Crăciun fără porc, Paște fără ouă roșii și nuntă fără lăutari nu intră în capul românului. La Ignat vru să taie porcul. Dar cu cine ? Muierea lui era cu mîinile legate. Un’ s-o lase copiii ? Copiii, ca copii mărunți, se adunaseră împrejurul ei, și cel mai mic sugea mereu ce mai avea de stors din țîțele ei slabe. Se suci românul, se învîrti, dar n-avu cu cine tâia porcul. Nevoia îl făcu să se gândească la vecin, un vecin ciudat de tot. Bătrân, singur cuc, uscat, ducând o viață de pravoslavnic, de pusnic, de sfînt în toată legea, bombănînd toată ziulica Viața Sfinților părinți . Și de, bietul creștin adeseori se gîndise: „Într-una, într-una, cruci peste cruci ; cine face într-una cruci ca crucea se usucăâ€�. Dar, neavînd încotro, chemă pe bătrînul pravoslavnic ca ...
Cincinat Pavelescu - Mamei (Pavelescu, 3)
Cincinat Pavelescu - Mamei (Pavelescu, 3) Mamei de Cincinat Pavelescu Dulce mamă, luminoasa vieții mele călăuză, Tu, a cărei umbră sfântă o evoc la orice pas, Dac-aș ști că al tău suflet ar putea să mă auză Plângerilor mele toate într-un țipăt le-aș da glas. Îmi spuneai odinioară, mângâindu-mă pe frunte: E frumoasă poezia, dar te lasă nemâncat. N-ascultai a ta povață, fiindcă poate și-un grăunte De mândrie înmuiase glasul tău când m-a certat. Și cu inima de mamă iubitoare, care știe Să-ntrevadă viitorul, îți plăcea să mă privești Stând pe gânduri noaptea-ntreagă, să cioplesc o poezie Făurită spre mărirea limbii noastre românești. Pentru mine păstrai toate mângâierile de mamă. Când eram copil, la patu-mi vegheai nopțile târziu, Uitai boala, somnul, toată dureroasa vieții dramă, Ca să spui povești cu zmeii răsfățatului tău fiu. Socoteai c-o să m-aștepte toate gloriile-n lume, Nu era ca mine altul. O fecioară de-mpărat Trebuia să mă iubească. Și-auzind doar al meu nume, Chipul tău cel trist d-odată s-arăta mai luminat. Și-am crescut, ca și toți frații, în iubire și credință. ...
Cincinat Pavelescu - Unui critic din Iași
Cincinat Pavelescu - Unui critic din Iaşi Unui critic din Iași de Cincinat Pavelescu Un bour tânăr Sevastos Când năvăli să mă răstoarne, Își rupse unul dintre coarne În pieptu-mi matur, dar vânjos. Și eu, adept al lui Cristos, Milos de orice dobitoc, M-aplec și cornu-i rupt de jos Pe frunte i-l lipesc la
Dimitrie Anghel - Melancolie (Anghel)
Dimitrie Anghel - Melancolie (Anghel) Melancolie de Dimitrie Anghel Publicată în Pagini literare , 14 nov. 1899 (sub titlul "În grădină") Miresme dulci plutesc în aer sub bolți umbrite de liane, Și-i liniște-n grădina toată și pace ca-ntr-o săhăstrie În care-ar fi murit viața învinsă de melancolie. Din trandafiri, ici-colo, pică petale albe, diafane. Ș-un glas de greier nu s-aude macar să-nalțe imnul vieții, Să rupă liniștea țăsută în jurul celor ce-au să moară; Își face cuib uitarea tristă și pacea crește funerară, Pe unde pasul nu mai calcă și nu mai cîntă cîntăreții. Cu visuri, cu gînduri frumoase, cu fantazia mea, cu viață, Învins de-o milă nesfîrșită aș vrea să-npoporez natura; Dar brațele îmi cad trudite și mută îmi rămîne gura, Simțind-nelămurit în mine că numai liniștea-i măreață. Un cînt, cît de duios, acuma n-ar fi el oare-o pîngărire, Cînd e atîta armonie în ne-trerupta, sfînta pace? Grădina e-o poemă dulce și, vezi tu, vîntul care tace, E ca o mînă adormită pe coarda rupt-a unei lire. Somn bun ș-odihnitor, natură, somn bun; cîntărilor vieții Azi prețuiesc tăcerea ...
Dimitrie Anghel - Sonata lunii
Dimitrie Anghel - Sonata lunii Sonata lunii de Dimitrie Anghel Publicată în Țara nouă , I, 3, 25 dec. 1911, p. 188—190. Dulce și liniștitoare, noaptea se statornicește. Umbre încărcate de somn, sfioase, moi și încete, lunecă deasupra pămîntului ca o apă. Sfioase, moi și încete, se desfășură, cresc, ca aburii purtați de vînt deasupra unei prăpăstii, se strecoară printre arbori, se tîrăsc spre înălțimi. Luminile biruite, decolorate, palide, albe ofilesc, descresc și dispar. Un ritm ascuns prezidă și rînduiește năvala aceasta mută a tonalităților încărcate de vis ce se așază. Un farmec mistic trece prin aer, și acum o ultimă umbră, ca un steag de doliu și de fatalitate, purtat de o mînă nevăzută, flutură ca și cum ar vrea să dea un semnal. De la fereastra lui, Beethoven, cu un zîmbet amar pe buze, lăsîndu-și capul pe mînă, privește. Părul, mai negru ca umbrele de afară, îi face o cunună de noapte pe frunte. Departe orașul își tremură fosforescențele și amestecă la orizont lucirile cu întîiele stele, întinde lanțuri luminoase prin negură, scrie arabescuri de aur în întunecimi, joacă imaginare constelații, desemnează capricii de foc. Un murmur neîntrerupt, ca o apă care bate într-un ...
Dimitrie Bolintineanu - Fost-ai tu frumoasă, tu, Patria mea!
... veștezit! Nu chemați acele suflete sublime Ce păștea cu fală, vechiul, dalb pământ! Nu pot a răspunde decât prin suspine; Inima-mi se rupe
Dimitrie Bolintineanu - Mihai în Transilvania
Dimitrie Bolintineanu - Mihai în Transilvania Mihai în Transilvania de Dimitrie Bolintineanu Batori Andrea, domnul de Ardeal, Lui Mihai îi scrie: ,,Credincios vasal, Să te scoli cu fiii-ți și să vii la mine Ca să capeți pace, grație și bine!" Iar Mihai răspunde: "Fac precum tu vrei. Voi veni la tine cu toți fiii mei!" Zice și purcede cu oștiri de țară, Hotărât să-nvingă sau măreț să piară. Ca născânzii fluturi ce rup vălul lor Și p-aripiori d-aur ies, se cerc în zbor, Zorile făramă valurile-umbroase Și se vărs în aer dulci și auroase. Dar Mihai vorbește: — ,,Jugul cel de dor Spartu-s-a sub brațul cel triumfător; Dar creștinii popoli din această țară Mai amare lanțuri astăzi ne prepară. Astăzi vingătorii din Călugăreni Au ajuns să fie sclavi la ungureni. Eu urăsc în viață orice tiranie, Ori de ce natură, ori de unde vie! Vie de la cela ce se zice rău, Ce ne pleacă fruntea sub paloșul său; Vie de la cela ce din amăgire Ne vorbește nouă despre fericire! Ea degrabă astfel sufletu-omenesc, Cât să fie liberi oamenii roșesc. Azi o zi frumoasă pentru noi lucește. Sub aceste ...
George Coșbuc - Cântec (Coșbuc, 1)
... luptă Ștefan și Mihai. Când ți-or pune piedici dușmanii să cazi Spada ta să fie și de-acum, române, Fulger care-aprinde, vânt ce rupe brazi, Și te-ncrede-a pururi că vei fi și mâine Tare cum ești azi. Sus ridică fruntea, vrednice popor! Câți vorbim o ...