Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru PĂLIT

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 94 pentru PĂLIT.

Dimitrie Bolintineanu - Dochia (Bolintineanu)

Dimitrie Bolintineanu - Dochia (Bolintineanu) Dochia de Dimitrie Bolintineanu Candela licurătoare Strălucește-ncetior, Ascultați?... Un pas ușor!... Luna mai dând o vulvoare Se ascunde într-un nor. Umbra Dochiei ușoară, Pătrunzând închise porți, Vine, -apare, se strecoară În cămara-acestor soți. E frumoasă, biata fată! Însă chipu-i e pălit, Într-un giulgiu e înfășată, Ca un om ce a murit; Umbra, candela aprinse, La oglindă se-așeză, Și din suflet suspină; Apoi fețele ei stinse Ea cu lacrimi le spălă. Domnul se deșteaptă-ndată Și deodată-a tresărit Ca tot omul fericit Ce al morții glas deodată Împrejur a auzit. — ,,Fugi, o, umbră întristată! Fugi! Eu nu te mai iubesc. Ah! mă lasă să trăiesc. Iată, ziua se arată, Umbrele se risipesc!" — ,,Dar eu sunt a ta Dochie; Lângă tine-i locul meu... Scoală, dragă; eu sunt, eu... Pe-a ta viață și junie Mi-ai jurăt, sufletul meu!" — ,,Fugi, o, umbră! și mă lasă; Să nu scoli mireasa mea. Ți-oi da aur cât vei vrea; Dar te du din astă casă Să nu se sperie ea." — ,,Morții nu au trebuință De-avuție pre ...

 

Dimitrie Bolintineanu - Două lupte

Dimitrie Bolintineanu - Două lupte Două lupte de Dimitrie Bolintineanu I Luna se înalță palidă și plină, Varsă peste taberi râuri de lumină. Somnul dulce plană pe combătători. Miriade păsări ciripesc prin flori. Apele le-ngână; caii-n nerăbdare Varsă-n sânul nopții lungă nechezare. Ionașcu singur e neliniștit. Ochii săi se-nturnă către răsărit, Apoi dă semnalul... Bravii săi s-adună... Pleacă să combată duși de blonda lună. Se duceau moldavii bărbătați de dor, Ca setoase păsări ce la râuri zbor. II Zorile se varsă. Pașa se trezește; Cheamă capii oștii și-astfel le vorbește — ,,Voi, credința noastră, voi, preanobili fii; Ieniceri de frunte, voi, siimeni, spahii! Vă puneți sub arme! Trâmbițele sune! Vulturii și corbii turme să s-adune! Soarele pălească pe umbrosul cer! Armia intre-n cărnuri până la mâner! Calul să turbeze în frâul ce-l strânge! Din dușmani să muște și să-noate-n sânge! Cum o vijelie risipește-un nor, Spulberați îndată rândurile lor! Sabia să cază peste ei c-urgie! Viața lor și-averea ale voastre fie!" Astfel zice pașa. Toți se pun la rând. Semiluna-n aer plană fluturând. Dar pe altă parte lonașcu vine, Pune spre bătaie cetele creștine. Intră ...

 

Dimitrie Bolintineanu - Lăutarul (Bolintineanu)

Dimitrie Bolintineanu - Lăutarul (Bolintineanu) Lăutarul de Dimitrie Bolintineanu Într-o noapte furtunoasă Prințul cu-ai săi cavaleri Într-o sală luminoasă Se-mbătau de dulci plăceri. Cupele de aur sună, Candelele strălucesc; A plăcerilor cunună Damele drag o-mpletesc. Noaptea este foarte rece; Iar afară-un călător Prin furtuna nopții trece, Intonând cântări de dor. —"Aduceți îndată-aice Pe drumașul lăutar!" Scutierilor le zice Domnul casei cel barbar. Lăutarul se aduce, Coamele-i voios se joc; Fața-i palidă și dulce; Ochii-i varsă dulce foc. — ,,Cântă nouă, lăutare, Tu, ce-n lume ai născut Pentru-a noastră desfătare, Pentru-al nostru trai plăcut!" Lăutarul, cu mândrie, Sparge harpa de pământ. — ,,Pentru inimi de robie Nu voi, doamne, eu să cânt! Dacă cânturile mele June suflete răpesc, Ale voastre inimi rele, Inimi moarte, nu-nfloresc. Astfel vântul dezvelește Cu-al său fraged sărutat Crinul care-mbobocește, Dar nu crinul cel uscat!" Zice și pe loc dispare; Dar prin vânturi care gem, Oaspeții, cu-nfiorare, Auziră ăst blestem: ,,Voi, ce tartĂ¡rul v-a revărsat În nopți fatale de voluptate Cu nori de crime și de păcate Pe fața lumii ce- ...

 

Dimitrie Bolintineanu - La piramide

Dimitrie Bolintineanu - La piramide La piramide de Dimitrie Bolintineanu Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V 6 VI I Acei ce vă-nălțară pieriră în uitare. De cincizeci evi, pe dânșii s-a-nchis al lor mormânt, Țărâna lor perit-a l-a vântului suflare, P-acest deșert pământ. Popoare noi venit-au și au trecut din viață Mai multe tronuri mândre d-atunci s-au răsturnat, Și lumea fugătoare schimbat-a a sa față În cursu-i minunat. Chiar mintea omenească luat-a o schimbare; De zeii săi poetici și cerul a scăpat; Iar voi, o monumente d-eternă admirare, Nestrămutate-ați stat! II Colo se arată valea dalbă, verde, Unde Nilul vesel, șerpuind, se pierde Printre sicomori. Cairul înalță albele-i palate, Vesele moschee, grațios săpate 'N marmură cu flori. III Dar mai colo se zărește Cel deșert spăimântător, Unde viața își oprește Pasu-i verde, râzător. Amblemă de tăcere a tristelor mormânturi În care tot adoarme, plăcere, lungul chin; În care numai pasul fantasticelor vânturi Deșteaptă un suspin. Unde vântul ce omoară Nalță munții de nisip, Ce ...

 

Dimitrie Bolintineanu - Petru și Asan

Dimitrie Bolintineanu - Petru şi Asan Petru și Asan de Dimitrie Bolintineanu Împăratul Anghel șade în palat, De mai-marii țării mândru-nconjurat. Printre capii oștii intră doi străini, Doi români din Mezii, mândri ca doi crini! — ,,Împărate-doamne! la-ne în oștire, Dar ne lasă-a noastră veche moștenire!" — ,,Nu voi pune-n oaste doi români barbari. De vă place lupta, mergeți la bulgari!" — ,,Împărate doamne! Nu se cade ție Astfel de mustrare cu-astfel de mânie!" Anghel trage-o palmă fratelui primar. El înclină capul, însă geme-amar. P-o măgură neagră cei doi frați s-adună; Jură să nu moară fără de răzbună... După-a lor chemare, mezii și bulgarii Se cobor din munte sub cei frați primari. Sate și ținuturi celor doi se-nchină. Tremură, pălește fala bizantină. Anghel pasă însă spre răsculători. Cei doi frați vorbiră către luptători — ,,Până când românul capul o să plece Umilit sub jugul tiraniei grece? Cela ce dă viața, printr-un magic vis Îngerul său dulce nouă a trimis Și ne-a zis: purcedeți cu îndemânare Și vă bateți mândru pentru neatârnare! Domnul tuturora astfel a ...

 

Dimitrie Bolintineanu - Scopul omului

Dimitrie Bolintineanu - Scopul omului Scopul omului de Dimitrie Bolintineanu Spre țărmul ce se pierde în noapte și în ceață Curând o să atingă al vieți-mi vas fragil. Și mă întreb pe mine aici, în astă viață, De când trăiesc în doruri, la ce am fost util? Și sunt mai mult în lume ca umbra trecătoare Ce-o lacrimă aruncă în cursu-i d-un minut, Ce nici nu învelește, nici dă acestui soare Mai multă strălucire, nici farmec mai plăcut? Mă-ntreb ce este oare a noastră misiune, Noi, care-aici în viață n-avem decât o zi? Noi, ale căror fapte, țărână, fală, nume Se spulberă în vânturi-nainte d-a luci? Cărarea mea în lume se șterge de sub soare Amara calomnie pălește-al său color. Tot omul lasă-n urmă-i ce lasă-o dulce floare Parfumul d-o secundă pe vântul trecător. A unei soarte astfel, vai! prețuia durerea Ce inimile noastre adapă cu venin? Necazul unei mume ce și-a zdrobit plăcerea Veghind cum se formează al ei prunc pentru chin? Acest argil molatec ce vântu-o să răpească, Ori merită onoarea să poarte-n ...

 

Dimitrie Bolintineanu - Stefan cel tânăr și doamnă-sa

Dimitrie Bolintineanu - Stefan cel tânăr şi doamnă-sa Stefan cel tânăr și doamnă-sa de Dimitrie Bolintineanu Ștefan stă la masă, zi de sărbătoare. Doamna lângă dânsul șade gânditoare. Genele-i noroase caută pe jos, Iar pe mână-i pleacă capul ei frumos. Umbrele durerii coper-a sa față, Cum pe cerul splendid trece-un nor de ceață. — ,,Astăzi, zice domnul, zece mii ucig. Ordinele-s date... Furcile se-nfig!" Doamna se-nfioară, fruntea-i se-numbrește. În profunde gânduri mintea-i rătăcește. — ,,Cât de dulce vinul râde-n cupa mea! Doamne, pentru tine, tu cu mine bea!" Domnul ia paharul și cu doamna-nchină. Cupele răsună; fruntea lor lumină. — ,,Doamne, multe rele faci p-acest pământ, Multe prăzi și-ucideri fără de cuvânt..." Zice. Domnu-aruncă cupa p-a sa față. Sângele pe frunte-i râură și-ngheață. Doamna-și șterge roua și cătând la cer — ,,Astăzi orice crime printr-o crimă pier! Doamne! roagă cerul... Ești înveninat!" Domnul sub durere-i cade săgetat. Tremură, pălește... Viața-i mai apune Și zdrobit de doru-i aste vorbe spune — Chiar pe soțu-ți tânăr ai înveninat!" — ,,Zece mii, de ...

 

Dimitrie Bolintineanu - Timpul

Dimitrie Bolintineanu - Timpul Timpul de Dimitrie Bolintineanu Pe malul cel verde ce râul stropește, Un om după cale puțin s-odihnește, Visând fericit! Iar razele zilei cu umbrele serii Sub ochii-i se luptă în sânul tăcerii Pe val adormit. Pe măgură luna se-nalță-atunci plină Și varsă pe fluviu un val de lumină, Un brâu lucitor; Eterul albastru cu stele aurite Se scaldă prin valuri ușor încrețite De vântul ușor. Pe fluviul luciu o barcă s-arată Cu pup-aurită, cu flori cununată, Cu văl de satin, Cu june fecioare ca visuri frumoase Ce-n viața fugindă se-nclin amoroase P-al nostru trist sân; Un om cu cosițe și gene albite, Cu brațe secate, cu fețe pălite, Cu coasa de fier, Apare în barca cu dalbe fecioare E timpul; iar ele sunt blândele oare Ce vin și iar pier. Și barca se duce prin valuri purtată; Iar grupa de fete de visuri se-mbată, De viață se-ncânt; Cosița lor saltă sub aurea dulce Și flacăra lunii pe brâul lor luce, Și iată cum cânt: ,,Vin' cu noi, străine june, Să te-mbeți de răsfățări, Vin' pe tinere cunune De adună desfătări! Vin' cu roze de- ...

 

Dimitrie Bolintineanu - Veneticii

Dimitrie Bolintineanu - Veneticii Veneticii de Dimitrie Bolintineanu În Menadele. Satire, politice, sociale. București: Librăria Löbel&Poper, 1870. Opere, vol. 3. Trecură peste țară în timpii dinainte, Oștiri streine, turcii, tătari, și morminte Lăsară aici. Polonii, maghiarii au trecut, Dar ei atâtea rele în țara n-au făcut. Cât fac azi veneticii, neputând să trăiască În țara lor și află în țara românească O partie. Căminul le se deschide lor, Și patul nunții dulce, și casnicul amor, Și ei cu îndurare primiți de slabi români, Pe țară și pe casă se fac aici stăpâni. De unde-acestă iarbă coruptă și ingrată Veni ca să înece o țară neatârnată Și nobila martiră a orpitalității? Dintr-înșii izvorăște pârâul nedreptății, Corupții, trădării și tristei umilinți. Vedeți aceste triste și palide credinți. Ce fac din fiecare să nege ce-i moral Șin interesul public la acel personal. Cinci posturi nu ajunge la unul și hrăpirea, Trădarea și minciuna, calomnia, lovirea, Ei le întrebuințează, p-ai Românii fii Să-i pearză, înalță case și cumpără moșii Din prăzi și ei nu află la lege pedepsire Și turme blestemate de sclavi cu umilire Se fac lor instrumente să-omoare pe români. Și din ...

 

Dimitrie Bolintineanu - Ziua bună la țară

Dimitrie Bolintineanu - Ziua bună la ţară Ziua bună la țară de Dimitrie Bolintineanu Țară dulce și frumoasă, Tu, ce-ai fost gloria mea, Eu mă duc, fii sănătoasă! Nu știu de te-oi revedea. Dar ce-mi pasă oare mie Dacă pe pământ străin, Dacă în călătorie Moartea îmi va zice: vin'! Vai! în sânu-ți dulce, oare Sunt eu mai puțin străin Când pe toată ziua moare Visul sufletului lin? Iară se ridică norul. Vasul tău nu este-n port, Vânturi rele ca și dorul Către negre stânci te port. Mâine va veni străinul Să te prade, țara mea! Mâine îți vor smulge sânul, Mâine te-or îngenuchea. Și tu n-ai nici mângâierea Apărându-te, să mori. Ei ți-au degradat durerea! Și mormântu-ți n-are flori! Ți-au făcut cununi de spine Ca iudeii lui Isus, Și râzând amar de tine, ,,Ai unirea!" ei ți-au spus! Dar ei ți-au luat din mână Armele ce ai avut. Dragă patrie română, Ce rău oare le-ai făcut? La străini te-or da-n prădare, Vai! și pe cămașa ta Fiii vitregi cu turbare Sorții lor vor arunca. Te-au lăsat în slăbiciune, Fără legi, să ...

 

Emil Gârleanu - Fricosul

Emil Gârleanu - Fricosul Fricosul de Emil Gârleanu Iarnă. Noapte lucie pe o lume ca din povești: copaci de zahăr, câmp de cristal, iaz de oglindă. Și-n cuprinsul larg, uriașul policandru al cerului își aprinde, una câte una, luminile, ca într-o nemăsurată sală de dans. Viețuitoarele pustietății sunt îmbătate de farmecul acesta: păsările zbor ca ziua; lupul poposește pe labe, în hățișuri, și privește nemișcat; vulpea stă lângă vizuină și nu se-ndură să meargă la vânat; veverița pleacă creangă lângă creangă și hoinărește, ca o deșucheată, pădurea-ntreagă. Iar iepurele a zbughit-o la jucat. Încet, ascultând, ispitind, a ieșit tiptil-tiptil din curătură, și când a ajuns la margine și-a văzut întinderea lucie de zăpadă, a-nceput să sară de bucurie: „Poate mai întâlnesc un prietenâ€�, își zise iepurașul. Și gândul îi răspunse: „Poate mai întâlnești un prieten...â€� Și iar țupai-țupai, iepurele sare vesel: „Poate dau și peste o prietenă.â€� Și gândul: „Poate dai și peste o prietenă.â€� Și mergând așa, iepurașul cu gândul își vorbesc: „Ce lumină, și totuși luna încă nu a ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>