Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru NU STA LOCULUI
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 938 pentru NU STA LOCULUI.
Mihai Eminescu - Locul aripilor
... corsetul ce le-ascunde e o strajă la tesaur Iară ochi-ți gardianii mă opresc și mă sumut. Ochii tăi, înșelătorii! A ghici nu-i pot vr-o dată Căci cu două înțelesuri mă atrag și mă resping Mă atrag când stau ca ghiața cu privirea desperată Mă resping ... ascundă 'n sâni-ți tineri, pe când eu plin de plăcere Să uit lumea 'n sărutarea-ți și în ochii tăi de jar. Astăzi însă nu-s ca flama cea profană și avară Inima mi-e sântă astăzi, cald și dulce-i pieptul meu Azi sunt cast ca rugăciunea, și timid ... s'apăs fruntea-mi arzândă între piepții albi, rotunzi. Și să strecor a mea mână după gâtu-ți de zăpadă! Tu roșești'. . . tu nu vrei Marta? ... O, de-ai ști ce caut eu ... Ai surâde ș-al tău umăr ai lăsa ca să se vadă Să-ți privesc în ...
Mihai Eminescu - Locul aripelor
... corsetul ce le-ascunde e o strajă la tezaur, Iară ochii-ți, gardianii, mă opresc și mă sumut. Ochii tăi, înșelătorii! A ghici nu-i pot vreodată, Căci cu două înțelesuri mă atrag și mă resping  Mă atrag când stau ca gheața cu privirea desperată, Mă resping când ... ascundă-n sânii-ți tineri, pe când eu plin de plăcere Să uit lumea-n sărutarea-ți și în ochii tăi de jar. Astăzi însă nu-s ca flama cea profană și avară, Inima mi-e sântă astăzi, cald și dulce-i pieptul meu, Azi sunt cast ca rugăciunea și timid ... s-apăs fruntea-mi arzândă între piepții albi, rotunzi Și să strecor a mea mână după gâtu-ți de zăpadă! Tu roșești... tu nu vrei, Marta?... O, de-ai ști ce caut eu... Ai surâde și-al tău umăr ai lăsa ca să se vadă, Să-ți privesc în ...
Dimitrie Anghel - Privind o stea terestră
... ceilalți ; aceleași melodioase cîntece, ce le trezește fluidul element, ne lovește auzul și se repercută în sufletele noastre... Și cu toate acestea, stăm deoparte, nimenea nu întinde o punte, nimenea nu se întreabă că cernutul mărunt de pulbere și de nisip, că rostogolitul pietriș care face albia rîului peste care curge nepăsătoare sonora melodie a ... m-a purtat și m-a adus de aiurea, ca și o piatră fără amintire, am uitat pe unde am fost, nu vreau să mai știu ce valuri au trecut peste mine, nu simt decît înfățișarea firului de nisip și a cimentului întîmplător care m-a făcut un tot. Iubesc dar albia peste care ... pentru că aici m-am născut; mi-e scump pentru că am uitat pe unde m-au purtat valurile ; mi-e scump pentru că nicăiri nu m-aș recunoaște, pe unde m-aș putea întoarce; mi-e scump pentru că amintirea altor vremuri a murit în mine... Deasupra mea ... precum mișc eu acum, jucîndu-mă, sfera aceasta de carton, zugrăvită în tot felul de culori, căreia îi dă necurmat asalt nemărginitul apelor albastre, oare ...
Ioan Slavici - Doi feți cu stea în frunte
... vorbe și iscusințe, să-l urnească pe acesta, iară după aceea, rămânând Lăptița în grija ei, a ei să fie grija. Știa că nu-i va fi greu să afle cale și chip. Cu una, cu două, feciorul de împărat nu se urnea însă din loc. Vorbele zburară în vânt și iscusințele rămaseră lucru fără treabă. Vremea trecea, ziua se apropia, era mâine-poimâne, și feciorul de împărat nu se depărta de lângă soția sa. Când vitrega văzu că acuma nu e încotro, își puse piatră pe inimă și trimise carte, știre și veste la frate-său, a cărui împărăție era vecină, spuse cum ... vadă, n-auzi nimic, ci văzu numai pe cei doi cățeluși, pe care vitrega i-a fost pus în patul Lăptiței. Multă vorbă nu se mai făcu. Feciorul de împărat văzu cu ochii, și asta era destul. Lăptița nu și-a ținut vorba, și acuma nu rămase decât să-și ajungă pedeapsa. Feciorul de împărat n-avu încotro, își călcă pe inimă și porunci să o îngroape în pământ până la ... ...
Vasile Alecsandri - Cântece de stea și povestea vorbei de Anton Pann
... pe timpul lui victima superbiei ignorante, și chiar astăzi, când societatea noastră s-a democratizat, astăzi, când oamenii literați și-au dobândit un loc la soare, numele lui Anton Pann deșteaptă mai mult imaginea unui psalt de strană, decât suvenirul unui poet. Cine a fost Anton Pann ... și originale, acele aforisme născute la școala experienței seculare, acele adevăruri de prin lume adunate și iarăși la lume date. Ne pare mult rău că nu posedăm notițe biografice asupra dascălului Anton Pann, pentru ca să le publicăm aici; căci tot ce privește viața unui autor este interesant. Ne lipsește asemene ... Astfel e trecător. Cât să se ostenească Slavă să dobândească, Zadarnice sunt toate, Căci este muritor! În cântarea VIII: Dragostea: Ca dragostea mai scump nume Nu e pe acest pământ. Ea-i împărăteasă-n lume, Ei toate supuse sânt. Dragostea în orice casă Stă ca o floare pe masă Și zâmbește ... lux și palat, Am lăsat și rang și nume Și-n pustiu m-am depărtat, Unde amuțita stâncă Și nesimțitorul crâng, La-ntristarea cea adâncă Nu pot auzi când plâng. Unde vânturile sună Prerumpând al meu suspin Și-l duc ca o jertfă bună Către cel cărui mă-nchin... etc. După ...
Anton Holban - O moarte care nu dovedește nimic
... dispărut, poate pentru că am exagerat crezându-mă iremediabil bolnav, indiferent de motive. Numai o singură nemulțumire. Am lăsat acasă o fată care mă iubește. Nu e frumoasă, și ochii mei au obosit repede îndreptându-se spre silueta ei bicisnică. Nu e savantă, și am ostenit vorbind singur, inutil și ridicol. Nu e bogată și mi-ar îngreuia mersul purtând-o pe umerii mei, ca melcul cocioaba. Dar e îndrăgostită, căci pentru dragoste nu e nevoie de minte, de frumusețe sau de bani. Am simțit-o că trăiește numai din gândul la mine, că singură s-ar usca întocmai ... se strecurau prin lumea multă, siguranța gesturilor și totuși singurătatea lor mă impresionau, și atunci o ambiție m-a străbătut: cunoștința lor — nu mergeam mai departe — ar fi o dovadă a importanței mele. Dar nu știam cum să încep. Începutul mi se părea totdeauna extrem de dificil. Mă temeam ca prima mea mișcare să nu fie ridicolă. Înclinat de pe atunci la neurastenie, găseam un motiv bun de chin. Și exclamam ridicol — ridicol pe care-l credeam atenuat, deoarece ... ca să ...
Emil Gârleanu - Când stăpânul nu-i acasă!
... Emil Gârleanu - Când stăpânul nu-i acasă! Când stăpânul nu-i acasă! de Emil Gârleanu În odaie, liniște. Liniște și-un miros! Pe polița din dreapta, pe o farfurie, stă uitată o bucată de cașcaval ... de brânză proaspătă a străbătut până în cel mai îngust colțișor al casei. Și din gaura lui, din gaura de după sobă, șoricelul nu-și mai găsește locul. Parcă-l trage cineva de mustață afară. Să iasă, să nu iasă? Mai bine să se astâmpere. Să se astâmpere, ușor de zis; dar cașcavalul? Vezi, asta-i asta: cașcavalul. Să-nchidă ochii. I-a ... poliță. Și-odată la cașcaval, lasă, n-are el nevoie să-l învețe alții ce să facă cu dânsul. Dar motanul? E-hei! la dânsul nu se prea gândise. Și, Doamne, mulți fiori i-a mai vârât în oase motanul cela. Dar poate nu era în odaie. Ha? nu era. Nu. Orișicum, să mai aștepte puțin, să vadă, nu se mișcă nimeni, nu-l pândește cineva? Cum să nu-l pândească! Dar de când așteaptă motanul prilejul să puie laba pe bietul șoricuț. Dacă ...
... cela ce pre mulți cu amar să afume. El sus, el coboară, el viiața rumpe, Cu soțiia sa, vremea, toate le surpe. Norocul la un loc nu stă, într-un ceas schimbă pasul. Anii nu potu aduce ceasul. Numai mâini și cu aripi, și picioare n-are Să nu poată sta într-un loc nici-odinioare. Vremea începe țările, vremea le sfârșește. Îndelungate împărății vremea primenește. Vremea petrece toate; nici o împărăție Să stea în veci nu o lasă, nici o avuție A trăi mult nu poate. Unde-s cei din lume Mari împărați și vestiți? Acu de-abiia nume Le-au rămas de poveste. Ei sântu cu primejdii Trecuți. Cine ... V-au scutit de primejdii, sfinți părinți ai lumii, Ce v-au adus la moarte amară pre unii. Nime lucruri pre voe de tot să nu crează Nime-n grele, nădejdea de tot să nu piarză, Că Dumnezeu au vârstat toate cu sorocul, Au poruncitu la un loc să nu stea norocul. Cursul lumii ați cercatu, lumea cursul vostru Au tăiat. Așa iaste acum vacul nostru. Niminea nu ...
Ion Heliade Rădulescu - Un muieroi și o femeie
... nici masă. Muierușca nevăstuică, Ochi de linx, bot de curuică, Nu sta locului nicicum: O lua papuc la drum, Tot orașul colinda, Treiera și vântura, Loc, căsuță nu lăsa, Peste tot s-amesteca. Știa orice s-a făcut Și câte nu s-a-ntâmplat: Care când s-a fost născut, Când cutare s-a-nsurat, Când aia s-a ... santiman, Pardon, bonjur, galantom, Soare și amiuzan, Exclusiv și junul om... Ș-alte câte și mai câte, Tot mai slute și urâte. Ce avea, ce nu avea, De vecina se plângea, De biata femeia blândă, Coșemar îi sta pe piept Ca la nebuni un 'nțelept. Și sta ne-ncetat la pândă: O vedea, ori n-o vedea, Ea la poartă-n drum ieșea, În șold mâinile-și punea, Relele ce-avea pe ... ha! ha! lea Poartă-fes! Uite fes! ia uite feees! Zi, deh, să văd ce-o să zici? Ce-o să-ndrugi? te-am înfundat! Nu cumva porți și târlici, Mămăligă cu păsat?... N-ai mai fi de buze mute, Ci ca rupe-o din tăcute. Nu
... tîrziu, violează intimitățile și are o serie nesfîrșită de măști pe care le preschimbă după împrejurări. Calități mari de inteligență, ori substrat de cultură serioasă nu e nevoie să aibă. Pospaiul e de ajuns și, cînd nici nu te gîndești, din omul infim de ieri, din nevoiașul ce împărțea cu noi toți, cei nepăsători de soartă, nevoile, îl vezi deodată ajuns cine știe ... de specimene, oameni de cari n-am mai auzit de ani de zile și pe care-i crezusem morți ori nivelați de mult. Specimenele acestea nu locuiesc la centru și sunt productul exclusiv al provinciei. Sistemul lor de a ajunge este acela de-a sta pe loc. Ei stau ; au darul înnăscut al inerției. Ocupă un loc definit în spațiu, așa că, fatal, la un moment trebuie să dai peste ei. Întîmplările lucrează pentru aceștia. Ei stau și în timpul acesta vremea ... fiind dat că a ocupat diverse funcții însemnate, e purtat și el de curent înainte și pus fără voie să candideze. De vorbit nu vorbește, fiind dat că unui deputat nu ...
Elisabeta de Wied - Maimuța %E2%80%98n colivie
... aer greu, Și-atâția cască-gură de-avalma 'n jurul meu. Râzând ei vreau să vadă mereu truditu-mi joc, Cu bețe mă 'ntărâtă să nu stau la un loc. «Cum seamănă cu omul! Și-urâtă e!» Și stau Privind cum hărțuită din colț în colț eu dau. Voi râdeți făr' de milă ... biata, tremur cu suflet istovit. Vai, veseli palmierii în minte când îi am Și mândrele liane pe cari mă legănam Sunt trist atunci de moarte, nu văd nimic, nu știu - Voi râdeți și mai tare, strigând în râs: Musiu! Și ca prin vis a voastră injurie-o aud. O, de-aș mai ...