Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru MI������������������EL

 Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 1254 pentru MI������������������EL.

Mihai Eminescu - Miron și frumoasa fără corp

... ­ Am avut un om al casei, Zise dânsul, un ciocoi, A murit, și anul azi-i S-a făcut din el moroi. De-unde-mi aprindea ciubucul, Se apucă, bată-l cucul, Ca să-mi strice-mpărăția ­ Și nu pot ca să-l apucu-l, Ori să-i stric fărmăcăria. Fierul, aurul, tombacul, Ardă-l focul să mi-l ardă, L-a strâns tot și, știe dracul, A făcut din ele-o bardă; Iar din codri, huci, poiene Și ... hac? Și cu toți se duc de-a valma, Văd, se miră, nici se-ncearcă, Dar Miron ia barda-n palmă Și copaciul mi-l încarcă, Pân- ce vede că se-nclină, Scârțâind din rădăcină ­ Ș-a cioplit din el țăruș, Pe-a moroiului țărână El l-a-nfipt adânc acuși. De-atunci farmecu-ncetează. Codri cresc și fierul iar e. Împăratul cuvântează: ­ Ăst voinic e cel mai ... a lumilor ecou, Atunci ea vine asemeni Printre stâncele de cremeni, Lângă lacul de smarald, Ca să-și scalde sânii gemeni Unde zânele se scald!" El ...

 

Dimitrie Bolintineanu - Conrad. Cântul I. Ionienele

... mai mulți au întrebat. Un servitor răspunde cu oarece sfială Că Țara Românească e țara sa natală; Conrad e al său nume; că este exilat, El pentru libertate poporu-a rădicat. Proscris din a sa țară, el fără țel se duce Oriunde îi surîde un cer senin și dulce; Dar cugetele sale se-nturnă nencetat Spre patria iubită ce-n doliu a ... și stins. Iubea să facă versuri, deși prea rar le scrie: A strînge arta-n reguli credea că-i o sclavie. Era poet el însă în suflet și scria În proza pitorească tot ceea ce simțea. El trece toată noaptea sub domele tăcînde, S-asculte armonia naturii îmbătînde. În toate-aceste locuri, oriunde el privește, Apare-o lume moartă, ce-n suvenir trăiește. În Helesponte, vasul pătrunde linistit. Conrad rădică fruntea și pare-ntinerit. Colo fusese Sestos, locaș de ... ‑ “Sub mirtii ce se-nclină pe tempiul Cythereei, Eu, Hero, preoteasa și favorita zeii, Cînd soarele dispare în aburi de rubin. Pe harpa-mi de ivoriu cîntam un imn divin; Văzui trecînd la templu Leandru-ntîia oare, El ...

 

Vasile Alecsandri - Novac și corbul

... ani lipsiți de soare Și prin gratii lung privește Cerul care strălucește Și de dânsul nu-ngrijește! Dor cumplit inima-i seacă, Plâns de jale mi-l îneacă, Când zărește despre soare Cârduri, cârduri de cocoare, Călătoare zburătoare Și de el nepăsătoare. Iată, mări, cum plângea Că departe, sus zărea Un corb negru, corbișor Ce zbura încetișor Și din aripi tot bătea Și cu jale croncănea ... te-oi adăpa Nu cu sânge păsăresc, Dar cu sânge păgânesc!" Corbul vesel croncănea, Inelu-n plisc îl punea, Aripile-și întindea, Și pe cer el se zărea, Întâi ca un porumbaș, Apoi ca un lăstunaș, Apoi ca un bondăraș Și-n zare dacă-ajungea, El din zare se ștergea. III În munții Catrinului, În pădurea Pinului Odihnea Baba-Novac La umbra unui copac, Și prin vis el tot vedea Pe feciorul său Gruia. Iată-un corb că se ivea Și pe-o creangă se punea Chiar deasupra capului, Capului Novacului: Corbulețul ușurel ... plătesc îndoit". El desagii deșerta, Turcii toți năvală da, Și pe jos se tăvălea, Unul pe-altul se-mpingea. Iar Novac că alerga, Pe Grue ...

 

Nicolae Gane - Agatocle Leuștean

... adâncul plămânilor, mijloc prin care își ușura năduful. — Agă dragă!... pentru un amorezat mănânci parcă prea mult, băgam de seamă eu. — Aș!... Atâta mi-a mai rămas și mie! răspundea el pe un ton liric, să te rupă la inimă. Se zbătea nenorocitul în ghearele amorului ca pasărea în gura șarpelui, când într-una din zile ... chip să intrăm în starea asta. O să ne râdă sluga care ne va deschide ușa. — Ai dreptate. Du-mă, te rog, acasă. Acasă el se coborî răpede din trăsură, îmi strânse mâna cu căldură, mulțămindu-mi că l-am întovărășit, și-mi lăsă trăsura pe spate cu două oare de plată. Așadar, cu tot amorul și necazul lui, el n-a uitat că e mai bine să plătească altul birja decât dânsul. Am surâs în mine recunoscând în acest act de zgârcenie ... a fost necontenit sub papuc. Petrecerile, cărțile, mesele se mai rărise puțin, dar după șapte ani Dumnezeu strângând la sine pe scumpa lui soție, el de atunci ca mai ba să-și puie cap sănătos sub Evanghelie. Rămas liber și nerăspunzător cătră nimeni, ...

 

Iancu Văcărescu - Primăvara amorului

... Minune! Prea ciudat un copilaș Fricos cere ertăciune, Se roagă să-i dau lăcaș. Văz în spate-i arepi zmulte, Port frumos, dar sfâșiat; Gata el să-mi spue multe, Eu de somn îngreuiat, -"Las' - îi zic - om vorbi mâine, Acum culcă-te de vrei, De ți-e foame, iată pâine, Apă, vin ... orice-i vrea-ți dau făr-a cere, Să te rogi mult nu aștept. Vorbind nu știu ce vrăji face, Somnul văz că mi-a perit; De unde dormeam în pace, Îmbrăcat m-am pomenit. Tot spre el, nevrând, mă poartă Un puternic nu știu ce! Ce-al ticnitei mele soartă Fir, când el veni, tăie. Frumos caută, îmi zâmbește, Mi-e drag, îl iubesc mai mult. C-o blândețe el vorbește D-aș vrea tot ca să-l ascult. Zice: -"Aici nu este locu Unde poci eu ca să-ți spui Cine sunt, la ce ... răsărit, Toate lui cu bucurie Pe loc închinări trimit. Prin armonie nespusă De acord unsunător; Firea e-n mișcare pusă; Orice ton resun-amor!! Înlățită mi-e simțirea Acum simț deosebit, Simțind văz deosebirea De simțit și de simțit. Sângele mi s-înnoește, Mințile ...

 

Mihai Eminescu - Mușatin și codrul

... De mi-o poți trece călare. Iar Mușatin tinerel, Trece puntea singurel, Cu pieptarul de oțel, Cu cușma neagră de miel, Cu zeghea albă pe el. Cum venea la vânătoare, Purta arcul pe spinare, Tolbă de săgeți el are; Cu lungi plete pân-pe spate, Dar la frunte retezate. Copilaș în haine strimte, Ușurel mi se mai simte; De ochește-o căprioară, Șoimul pe deasupra-i zboară; De-și întinde mâna-n sus, Șoimu-n palmă i s-a ... Căci la sunetul de corn Toate-n viață se întorn. Iară șoimul, sprintenel, Pe deasupră-i zboară el: ­ Hai Mușatin, măi Mușatin, Voios aripile-mi clatin Pe-al tău coif m-aș așeza Și din gură-aș cuvânta: ­ Să trăiești, Măria Ta ­ ­ Rămâi, codri, sănătos, Că mă ... Ca săgeata zboar-acum, Și mergând, mergând departe, Apa-n două o desparte, În largi brazde de argint Ce se mișcă strălucind, Și în umbră mi-l cuprind Și prin valea boltitoare; Numai p-ici și pe colea Soarele mai pătrundea, Ici e umbră, colo soare Pe ape tremurătoare. El ...

 

Ioan Slavici - Pădureanca

... feciorului său și nici n-avea de ce să nu viseze, fiindcă feciorul său era bun școlar. Într-o bună dimineață se pomenește însă cu el acasă. - Taică, eu m-am gândit să mă dau și eu la plugărie, îi zisese el atunci. Busuioc s-a uitat lung la el, a mai stat pe gânduri, apoi l-a întrebat: - Care va să zică rămâi plugar ca mine; de ce nu mi ... n-are să voiască; dac-o fac, știu că are să-i pară rău odată, iar dacă aștept până ce s-o mai gândi și el, mă tem că o să-mi treacă pofta. „Așa-i! – gândise Busuioc în el – tot mai bine plugar de frunte decât boier de rândâ€�. Însă Busuioc era om însurat, el unul și cu nevasta doi, iar nevasta lui îl avea frate pe popa din Socodor, o avea soră pe preuteasa din Otlaca, mai avea și ... pe gânduri. De mai cu minte era fiul său mai cu minte; acum însă nu era vorba de minte, ci de trecere, și trecere tot el ...

 

Ion Luca Caragiale - Autoritate

... și intrase la stăpân, unde se afla și acuma. Acesta, care mă cunoștea pe mine, îmi recomandase pe tânărul poet. Din vorbă-n vorbă, poetul mi-a mărturisit că a venit la București să găsească o ocupație, fie cât de slab plătită, orișice; el e modest, se mulțumește cu puțin. Impresia ce mi-a făcut-o fiind destul de bună, și de altă parte simțind că nevoia lui de stabilire e destul de urgentă, pe dată ... încercat să-l fac să-nțeleagă că merge la mizerie sigură. D. Ionescu a zâmbit iarăși cu zâmbetul d-sale caracteristic, și, aruncându-mi mult fum în nas, mi-a spus că o irezistibilă putere îl atrage în nobila carieră. Ne-am despărțit, rugându-mă el să-i găsesc un loc la vreo gazetă — de aceea căutase a-mi face cunoștința — iar eu promițându-i ca orice Loyola, cu rezervă mentală, că-mi voi da toată osteneala să-i satisfac dorința... Că [nici] gând n-am! Nu puteam să-mi ...

 

George Coșbuc - Vântoasele

... George Coşbuc - Vântoasele Vântoasele de George Coșbuc Să ne ferească Dumnezeu Și-audă-ne din cer cuvântul! Mi l-a-nghițit acu pământul, Și-atâta om aveam și eu! Mi l-am întors în pat cu mâna, Și-am fost la babe și la vraci Și-am dat și milă la săraci — Și mi ... Și-n mijloc el, mai mare dragul! Și-așa deodată l-au cuprins Călduri — c-a fost și cald în casă — El a ieșit de după masă Îmbujorat de vin și-aprins. Și până să băgăm de seamă, Vântoasele-și făcură rost— Și dacă nu ... cunosc femeia — Și-a fost apoi, că nici n-am vrut Să știu de ea. Și-am stat întruna. Am stat de el ca să-l însor, Și el, văzând că-i tot dăm zor, S-a lepădat de ea cu buna. Și-acolo, Doamne, mi l-au dus, De ne-a stricat tot rostul vieții!... Și-l așteptam la horă, bieții, Și, galbeni-ceară, când ne-au spus ...

 

Ion Luca Caragiale - Mitică

... la operă; mergi cu mine? zice Mitică. - Merg... Ce se cântă? - Relaș, în cinci acte! * Intri la Gambrinus; te apropii de Mitică și-l saluți; el îți răspunde amabil: - Adio! Îl saluți la plecare; el îți răspunde: - Să-mi scrii! * - Ai parale, Mitică? - Nu umblu cu metal; mi-e frică de trăznet. * - Birjar! slobod? întreabă amicul nostru. - Da, conașule!... - Atunci, du-te-acasă. * - Dă-mi cusurul, zic negustorului. - Nu-i da, d-le, întrerupe Mitică; dumnealui n-are nici un cusur. * Un prieten ghindoc se-ntinde să-și ia pălăria ... de poduri... Și când e în culmea vervei adaogă: - ...detașat cu serviciul în Cișmegiu: dă muștele afară! * Te plângi lui Mitică de cine știe ce; el nu vrea să te asculte, fiindcă "petiție fără timbru nu se primește". * La restaurant: - Iaurt ai? întreabă el. - Este... - Dă-mi vreo câțiva centimetri. * În loc de "usturoi", zice "vanilie sârbească", în loc de "vin", zice "flanelă de Drăgășani", și-n loc de "bilet de bancă ... i treacă puțin spuma; Mitică zice: - Bea-ți berea, că se răcește. * La Gambrinus: Mitică, la plecare, către băiatul care a servit: - Băiete, mi se pare că ...

 

Ion Luca Caragiale - Așa să mor!

... că intrăm în gară la Budapesta, unde trebuie să cobor și să aștept câteva ceasuri până la plecarea trenului către București. Omul extraordinar coboară și el și dispare spre părerea mea de rău, prin mulțime. Lung o să mi se pară drumul fără el, care m-a făcut, de ieri până azi, să nu bag seama cum a trecut atâta vreme! Alerg repede la controlorul ... cunoaște: — Așa să am parte de ochii mei! Pe urmă, îmi povestește cum a ars balonul lui Zeppelin, Oi mamă!, și cum el îi spusese mai dinainte contelui că are să se întâmple o nenorocire: — Așa să trăiesc, dacă nu i-am spus! parcă nu i-am ... iar la politica românească... Lui Stere i-a spus el să nu intre până n-are o siguranță solidă, să nu pață și el cu liberalii ce a pățit Take cu conservatorii: — Așa să mor, dacă nu i-am spus! Apoi, de la politică, trecem la ... frui; rolul cel mai elegant: — Așa să am bine, dacă nu i-am spus deja la Paris!... de ce să nu-i spui?... parcă ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>