Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru MIA

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 1147 pentru MIA.

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Bunicul

... cocorilor? - Da. - Dar rândunelile un'se duc când se duc? - În țara rândunelilor. - În țara rândunelilor? - Da. - Tată-moșule, aș vrea să-mi crească și mie aripi și să zbor sus de tot, până în slava cerului, zise băiatul netezindu-i barba. - Dacă ți-o crește ție aripi, zise fata, mie ... și mie? Fata se întristă. Bătrânul o mângâie și zise băiatului: - Bine, să prinzi și pentru tine, să prinzi și pentru ea. - Ție două și mie două... nu e-așa, tată-moșule? - Firește, ție două, lui două și mie una. - Vrei și tu, tată-moșule? întrebă băiatul cu mândrie. - Cum de nu?! Mie un scatiu. Ce fericiți sunt! Băiatul încălecă pe un genuchi și fata pe altul. Bunicul îi joacă. Copiii bat în palme. Bunicul le cântă " Măi ... La barbă se-ncurcară. Bunicul îi împăcă, zicându-le: - Pe din două. Și copii o și dăspicară, cam repede, că bătrânul strânse din ochi. - Jumătate mie. - Și jumătate mie. Și după ce o împărțiră frățește, începu lauda. Băiatul: - Mustața mea e mai lungă. Fata: - Ba a mea e mai lungă! Și băiatul ...

 

Mihai Eminescu - Povestea Dochiei și ursitorile

... mai zbucium Când, sunând voios din bucium, Chema țara la hotare, De-alergau cu mic cu mare, De curgeau ca râurile Și-nnegrea pustiurile. Amar mie,-ntr-un suspin Lacrimile vale-mi vin, Cu năframa de le șterg, Ele tot mai tare merg. Și frumoasă mai eram, Cum n-a ... și voinic, N-avea grijă de nimic. El înalt și eu înaltă, Ne sta bine laolaltă, Potriviți cu de prisos, Eu frumoasă, el frumos, Amar mie-ntr-un suspin Lacrimile vale-mi vin, Cu năframa de le șterg, Ele tot mai tare merg. Auzit-au d-auzit Pețitori din răsărit Că ...

 

Ion Heliade Rădulescu - Odă la pavilionul grecesc

Ion Heliade Rădulescu - Odă la pavilionul grecesc Odă la pavilionul grecesc de Ion Heliade Rădulescu Închinată nației grecești Norod războinic, fii ai libertății! A ta credință ș-a ta statornicie Și-nalț-a lor colore pe pavilionul tău. Crucea întraripată p-a vânturilor aripi Prin mii și mii de glasuri zboară într-a ei slavă. Pavilion fericite, arbure al credinței, Simbol al libertății care este Hristos! Frumos ești tu în ochii-mi! falnic fâlfâi în vânturi! Și cât cinstesc norodul care astăzi te nalță! Și sfânt mi-e acel sânge cu care te-au udat Și astfel către ceruri de verde ai crescut! Miniștri ai lui Hristos cântă, Bucuria-și nalță a ei glasuri; Mii de ochi înoată în lacrimi, Mii de inimi zboară până la ceruri; Îngerii libertății le poartă-nflăcărate. Silitra măsurat bubuie, În zgomotul bucuriei răzbubuie; Vivat! o însoțește. Scoală-te, Doamne, scoală-te, împărate! Trăiască numele tău, trăiască mântuirea! Trăiască mântuirea, mântuirea cea sfântă Evangheliei tale care-ai binevestit-o! * * Pe când a ta credință născândă și fecioară Prin duhul mângâierii în lume se vestea Și pieptu-umplea de flăcări, iar ...

 

Mihai Eminescu - Femeia%3F... Măr de ceartă

... orice nerv în tine îl rumpe și-l sfâșie. Comediantă veche ca lumea ­ comedie Ea joacă azi ­ juca-va de astăzi ani o mie, Cu-aeeași mască mândră, netedă, mișcătoare ­ Și cel iubit de dânsa azi râde, mâne moare. Și astă nerozie, cruzime întrupată, În lumea cea de ... nu e în șoapta-i ­ știi tu ce ea șoptește? Ea nu mă vrea pe mine ­ pe tine te urăște Când îmi zâmbește mie, ea-atunci s-a pus la pândă: Tu ești jertfa la care țintește-a ei izbândă, Ea n-a știut ... unealtă de ocară, Când eu cunosc prea bine iubirea că-i amară, Mă mint pe mine însumi, doresc și cred c-amorul Folos mi-aduce mie

 

Mihai Eminescu - Femeia%3F... măr de ceartă

... orice nerv în tine îl rumpe și-l sfâșie. Comediantă veche ca lumea ­ comedie Ea joacă azi ­ juca-va de astăzi ani o mie, Cu-aeeași mască mândră, netedă, mișcătoare ­ Și cel iubit de dânsa azi râde, mâne moare. Și astă nerozie, cruzime întrupată, În lumea cea de ... nu e în șoapta-i ­ știi tu ce ea șoptește? Ea nu mă vrea pe mine ­ pe tine te urăște Când îmi zâmbește mie, ea-atunci s-a pus la pândă: Tu ești jertfa la care țintește-a ei izbândă, Ea n-a știut ... unealtă de ocară, Când eu cunosc prea bine iubirea că-i amară, Mă mint pe mine însumi, doresc și cred c-amorul Folos mi-aduce mie

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Lene

... prieteni și, lucru rar printre tineri, își povesteau slăbiciunile într-un chip omenesc și sincer. Concluziile a patru din ei erau cele următoare: - Mie îmi plac la nebunie femeile frumoase și Alfred de Musset. - Mie îmi plac femeile tinere și vinul roșu și bun. - Și mie, țărancele răscoapte de soare, voinice, cu părul fără coloare, cu ochii negri, cu sânul micșor și pietros, și vânătoarea. - Iar mie îmi plac fetele sfiicioase, fragede, neștiutoare, în ochii cărora se vede ciuda curiozității, și în al doilea rând, un cal negru cu trapul deschis, repede ... mine mă cunoașteți din liceu; eram un copil ciudat, cu o viață... - Mai tare, mai tare, ziseră ceilalți, n-auzim nimic în uruiala asta nesuferită. - Mie nu mi-a plăcut niciodată ce a plăcut celorlalți, nu pentru că plăcea celorlalți, dar pentru că nu-mi plăcea mie ... cu spirtul, iar stihurile cu rima și cu lipsa de sirit, s-apucă de gazetărie. De aceea în toată țara abia să găses, printr-o mie de versificatori, doi-trei poeți originali cari pricep versul și crează câte ceva. Tot așa să întâmplă cu bileardul, cu femeile, în sfârșit, cu toate ...

 

Dimitrie Anghel - Cedrul

Dimitrie Anghel - Cedrul Cedrul de Dimitrie Anghel Publicată în Minerva , III, 1088, 28 dec. 1911, p. 1. Majestuos își înalță fruntea, în ziua aceasta primăvăratecă și îndulcită de soare, bătrînul cedru din Grădina Plantelor și freamătă căutînd în zări neagra dungă a cocorilor, ce vin din țara lui. Străin și singur visează patriarhul la țara Libanului, unde praful de pe drumuri se ridică în pulbere de mărgean roș. Murmură așteptînd să-i răspundă o șoaptă de palmier, tace ascultînd surdul zgomot ce-l face rodul unui măslin în cădere, se cutremură cu tot frunzarul văzînd pe orizont cum trec norii deși, închipuind caravane. Anemone albe înstelează verzile mări de ierburi, crini uriași își scutură polenul în soare, miresme tari de roze vin să-i îmbete frunzarul. Vorbe străine însă răsună, și bietul patriarh amintindu-și că e în surgun își încetinează păinjenișul de rămurele, încremenește din nou rotunda-i umbră pe pămînt și tace. Placa înfierbîntată de soare, ce o poartă pe trunchi, cu inscripția anului cînd a fost smuls din pămîntul țării lui și peste care se înclină curiozitatea trecătorilor, îl arde ca un stigmat... Cercuri rotunde, ca undele unor vibrații, i-au pornit ...

 

Dimitrie Bolintineanu - Zina-Doamna

... pomi și printre vânt? — ,,Stele dulci și drăgulițe! Unde este zina mea, Ce vă poartă în cosițe Și vă are tot cu ea? Spuneți mie, viorele Care-n ochii-i străluciți! Spuneți, mărgăritărele Ce sub buze-i înfloriți! Cosicioara-i strălucește Ca-arcul ploaiei printre nor Și pe față-i ...

 

Friedrich Schiller - Resignațiune

... Friedrich Schiller - Resignaţiune Resignațiune de Mihai Eminescu (din Schiller) Și eu născui în sânul Arcadiei și mie Natura mi-a jurat La leagănu-mi de aur să-mi deie bucurie; Și eu născui în sânul Arcadiei, dar mie O scurtă primăvară dureri numai mi-a dat. O dată numai Maiul vieței înflorește ­ La mine-a desflorit; Și zeul ... Nu-ți dau nimic acuma făr d-astă îndreptare. Luai avizu-acesta pe viața viitoare Și îi jertfii plăcerea din tinerețea mea. ­ Dă-mi mie-acea femeie scumpă inimei tale ­ Dă-mi mie Laura ta! De gropi dincolo-amaru-ți luce cu-ncămătare, Și sângerând, rumpând-o din inima-arzătoare, Plângeam în hohot, însă am dat-o și ...

 

Gheorghe Asachi - Sirena lacului

... Unde ramura-a țesut O camară-ntunecoasă Și format-au un ascuns De razile nepătruns. În tăcut acel tufariu Plînge, cheamă : „Amar mie, Ah, l-acest sărman sugariu Cine mamă va să fie ? Fată-Irino, dă-mi răspuns, Unde, unde te-ai ascuns ?â€� „Iacă-mă-s ... Ș-atunci cînd flămîndă sînt, Eu gust mursa de corale ; Roua dimineața beu, Papura e stratul meu !â€� Dar bătrînul casnic iar Repetează : „Amar mie, La acest sărman sugariu Cine mumă va să fie ? Eh, Irino, dă-mi răspuns, Vino d-unde te-ai ascuns !â€� Că sub apă s ... acasă s-a înturnat. Bolovanul fioros Stă și azi de mărturie C-un amant necredincios N-a să intre ani o mie

 

Mihai Costăchescu - Cântecul mioarei

Mihai Costăchescu - Cântecul mioarei Cântecul mioarei Poezie populară culeasă de Mihai Costăchescu Lungani—Pașcani S-aude, s-aude, departe la munte, gomăn, gomănaș, glas de buciumaș, de trei ciobănași, gomăn, gomănind, oile pornind, pe-un picior de munte cu hățașuri multe. Ș-apoi suie și coboară, zi mare de vară, din vărsat de zări, pân la țărcători și din țărcători, pân la sâniori, trei cârduri de oi, de oi bucălăi, la lână țigăi, la coadă pârnăi, cu coarnele ciute, cu steluță-n frunte, cu trei ciobănei, tustrei verișori, că-s din trei surori. Unu-i ungurean, unu-i moldovean și uni-i vrâncean. Da cel ungurean și cu cel vrâncean pe cel moldovan, ei mi s-o grăit, mi s-o dămolit, ca să mi-l omoare în apus de soare, umbre când pornesc, negure s-opresc pe munți și pe ape… dorm apele toate. Dară cea mioară, de trei miei în vară mult mi-i năzdrăvană. De trei zile-ncoace, iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace — Cioban stăpânesc, fecioraș domnesc, ciobănaș de oi, de pe ieste văi, cu sumanul lăi, mâncat de nevoi și bătut de ploi… Ciobănaș cu lance, dă-ți oile- ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>