Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru LAUR
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 80 pentru LAUR.
Cincinat Pavelescu - Lui Octavian Goga
Cincinat Pavelescu - Lui Octavian Goga Lui Octavian Goga de Cincinat Pavelescu Când fruntea-n lauri ți-au încins-o zeii, Aș vrea să prind p-armura ta de fier, Erou ne-nfrânt în luptele ideii, O floare mică ce-a-nghețat de ger. Mai fragedă ca florile de stil Și albă ca zăpezile de munte, Să-ți amintească viața de copil Ursit să-și poarte steaua lui pe frunte. Să-ți re-nvieze codrii seculari, Cu ape reci ce-n clocot curg sub boltă, Ce-n ritmul lor, de mic, în Rășinari Ți-au cadențat a versului revoltă. Și azi pe culmi, când jalnic te ridici, Învolburat d-a gloriei cunună, Poate mireasma florii mele mici Te-o mângâia sub trăsnet și
Cincinat Pavelescu - Mama (Pavelescu)
Cincinat Pavelescu - Mama (Pavelescu) Mama de Cincinat Pavelescu Cea mai mare parte din comoara sensibilității și imaginației poeților este moștenirea directă a sufletului delicat, blând și iubitor al mamelor. Dar care poet, cât de necunoscut, sau literat, cât de modest, nu simte în ochii lui arzând o lacrimă de emoțiune și de recunoștință când, pronunțând cuvântul Mama, evocă ființa iubită ce se apleacă înfrigurată de griji peste leagănul copilului sau peste nădejdile adolescentului? Dați-mi voie să smulg eu o frunză din laurii ce încununează frunțile voastre de aleși ai muzelor, de învingători ai vieții și s-o las să-și tremure mângâierea târzie peste frunțile acelor mame care n-au trăit ca să împărtășească gloria voastră, sau s-o depun cu multă evlavie la picioarele celor care, fiind în viață, au făurit din suferințele lor neștiute sufletele și victoriile voastre de azi. Toată ziua cosea și lucra pentru copii. N-am văzut-o niciodată ieșind din casă decât însoțită de tata sau de unul din noi. N-am cunoscut în casa noastră alte distracții decât muzica, citirea, declamarea. Obosită de-a fi născut, crescut și educat atâția copii, a murit într-o ...
... de aur, noroi și plăcere, Paris! Târg aprig în care virtuții-i e scris Genunchii să-și plece slăvitului aur, Regină ce-mparte cununa de laur, Paris! Bal veșnic destinul să fii ți-a prezis Și luxu-ți atâția săraci să hrănească, În ochi numai zâmbet, dar lacrimi sub ...
Cincinat Pavelescu - Poet (Pavelescu)
Cincinat Pavelescu - Poet (Pavelescu) Poet de Cincinat Pavelescu Ah, să găsești o formă nouă! Să uiți și spațiul și timpul, Cum florile renasc din rouă, Cu versul tău să-nvii Olimpul. Să fecundezi sterila minte Ca pe un câmp secat de plug, Și să străbați tot înainte Neștiutor de nici un jug. Să-nvingi prostia-mbătrânită Și din noroi spre cer să zbori, Și să-mpingi lumea-nmărmurită Spre alte mândre aurori. Și-apoi, sub buclele-ți cărunte, Furat de gloria-ți întreagă, Să mori, și alții p-a ta frunte Cununi și lauri să
Cincinat Pavelescu - Sub propria caricatură
Cincinat Pavelescu - Sub propria caricatură Sub propria caricatură de Cincinat Pavelescu făcută de Iser în 1907 Cincinat, poet ce lauri Ai cules adeseori, Cu portretul ăsta, sincer, Va fi greu să mai te-
Dimitrie Anghel - Prinosul unui iconoclast
Dimitrie Anghel - Prinosul unui iconoclast Prinosul unui iconoclast de Dimitrie Anghel Cuvîntare ținută la Galați, la dezvălirea monumentului lui Eminescu. A te urca pe un soclu înseamnă a înstăpîni un fragment de univers de unde alungi viața ; înseamnă a pedepsi o marmură să ia o formă ce n-o mulțumește poate ; înseamnă a adăoga o umbră mai mult pe pămînt, o umbră care de cele mai multe ori nu e decît umbra unei umbre. Cugetare de iconoclast, veți zice, și nu veți fi departe de adevăr. Dar cine și-a plimbat ca mine reveriile prin grădinile, piețele și parcurile noastre, căutînd o rimă sau o imagine, a trebuit să gîndească așa. De pretutindeni, de la roata oricărei răscruci și din afundul oricărei cărări, un om de piatră sau de bronz și-a întins brațele acoperindu-mi orizontul. O armată de piedestaluri baricadează trecutul; un norod de anonimi îmbrăcați în redingote, ori în fracuri impecabile, sfidează ; o pleiadă de morți, a căror pleoapă trebuie închisă pentru a doua oară, privește cu încredere viitorul... Forma aceasta nouă de idolatrie a mers ...
Dimitrie Anghel - Tovarășilor mei
... a graiului vestminte, Ș-adorm-apoi — căci mor imperii și cad cununele de aur: Eterne-n lumea asta-s numai cununele de foi de laur
Dimitrie Bolintineanu - Avuși tu zile mândre
Dimitrie Bolintineanu - Avuşi tu zile mândre Avuși tu zile mândre de Dimitrie Bolintineanu I Avuși tu zile mândre când fruntea ta curată De laurii măriei lucit-a-ncununată. A bucuriei rază pe fața ta năștea Și spada de batelii în mână-ți strălucea, Iar harpele poetici, prin sărbători voioase, Spuneau a ta mărire și fapte glorioase. Copiii tăi, o, țară, cu drag te dezmierdau. De dulcea-ți amicie străinii s-onorau. Atunci și fiii nobili erau stimați în lume, Iar fiicele-ți frumoase purtau mai dulce nume, Căci într-acele timpuri, o, țara mea, la noi Femeile române nășteau, creșteau eroi! II Dar brațul tău azi cade și corpul tău slăbește. Azi... inima supusă, de tine se-ndoiește, Iar zilele-ți voioase d-acuma s-au umbrit. E moartă bucuria pe sânul tău zdrobit! Plângi, patrie română, cu lacrime de sânge, Cu sufletul în moarte, suspină și te plânge, Căci floarea vieții tele de doruri s-a fănat, Sub umbra cea de lacrimi ce-n lume-ai revărsat! Tăcerea de morminte zdrobitul sân cuprinde. Pe numele tău splendid uitarea se întinde. Copiii tăi cei vitregi se-mbată toți d-amor, Când ...
Dimitrie Bolintineanu - Cornul lui Sas
Dimitrie Bolintineanu - Cornul lui Sas Cornul lui Sas de Dimitrie Bolintineanu I Încetează, țară dulce și iubită, A spera mai bună, mai frumoasă-ursită, Pe cât timp în viață nu vei căuta, În trufașe lupte, fericirea ta! Lanțu-ncinge numai brațe nearmate, Slabe de robie și de lașitate. Dar a ta ursită, o, patria mea, A pieri-n uitare, scrisă nu era! Misia-ți în lume fuse glorioasă... Pentru ce pleci capul, țara mea frumoasă? Este încă timpul; moartea n-a cuprins Tot sufletu-ți nobil de durere stins. În a vieții carte, zile de putere Poți să afli încă, țară de durere! Scaldă al tău suflet în al vieții foc, Între popoli liberi ia-ți mărețul loc! II Oștile polone pe Cornul lui Sas, Cu trufie mare tăbărând, au mas, D-acolo Potoski domnului dă știre ,,Noi avem pe țară drept de moștenire, Câștigat prin moartea vechilor eroi. În pământu-acesta noi suntem la noi!" Astfel scrie leahul îngâmfat de fală Și-n plăceri molatici inima-și înșeală. Astfel scrie leahul; dar acest popor Nu plecase încă inima sub dor. Domnul se ridică cu a lui ...
Dimitrie Bolintineanu - La Constantin Negri
Dimitrie Bolintineanu - La Constantin Negri La Constantin Negri de Dimitrie Bolintineanu O, Negri! inamicii a tot ce dă mărire Și viață României nu-ți vor putea ierta Că ai luat o parte de lauri la Unire Prin insistența ta! A face-un singur popol, o singură domnie Din două; a restrânge atâția postulani, Crezi tu că o să facă vrodată bucurie Acestor sclavi tirani? Cuvântul datorie spre țară e un nume! Și patria, o umbră, mărirea, un eres! A face să rămâie disprețuită-n lume, Și-n umbră mai ales; A pune interesul persoanelor-nainte De interesul țării; a nu simți vrun dor Când jugul rău apasă aceste locuri sfinte, Aceasta-i legea lor! Ei nu știu că rușinea, că viața degradată A țării lor pe dânșii d-odată îi lovesc, Că arborul când cade, și frunzele-i d-odată Cu el se ofilesc. Întrebe pe un vierme ce naște într-o floare De-i pasă dacă planta, plăpând locaș al său, E verde și frumoasă sau veștezește, moare Sub dintele lui rău? Întrebe-l dacă știe că floarea ce-el devoară Odată veștezită, surpată ...
Dimitrie Bolintineanu - La pizmă
Dimitrie Bolintineanu - La pizmă La pizmă de Dimitrie Bolintineanu Pizmă, tu ești răsplătirea Faptelor celor mai mari! Tu stingi pacea și iubirea Și faci zilele amari. Tu faci ca să nască calomnia rea; Ăst cărbun ce arde fruntea ce atinge Dar care mânjește, după ce se stinge Însuși pe acela care îl ținea. Tu-mpletești cununa morții La maptirii renumiți, Tu tragi jos în lume sorții Regilor neodihniți. Pizmă, orișiunde naște o virtute, Un talent, un merit, un prezent ceresc, Ale tele umbre palide și mute Nasc deopotrivă și le învelesc! În colibă tu născută, Fugi de dânsa ne-ncetat, Și cu forma ta plăcută În palaturi ai intrat. Tu faci de pălește viață, tinerețe, Dulce bucurie între muritori, Fragedă junie schimbi în bătrânețe Și prefaci în lacrimi ale vieții flori! Nimănui nu dai cruțare! Când se varsă-al tău fior, Regii sunt a ta suflare Și pălesc pe tronul lor. Cei ce-i înconjoară cearcă-a ta putere, Inima se umple cu al tău venin, Care o îmbată și o schimbă-n fiere, Ura-nlocuiește amorul divin. Eu te văz pe orice față, De la domni până la sclavi. Fumul tău pe toți răsfață, ...