Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru FI ÎNFOCAT
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 131 pentru FI ÎNFOCAT.
Alexandru Vlahuță - D-șoarei G.
... și sper... ........................................ Dar a speranței lampă se sparge ca de-o stîncă De oarba-ți nepăsare, și trist sufletul meu Ca mîni va fi
... de încordat praf de marmură peste tot dar peste toate: politică. Politica e mai tare chiar decât flirtul cu romanțe, ce formează, cum s-ar fi zis altădată, subiectul povestirii domnului Teodor Scorțescu. Popi amuzant nume, de copil sau de păpușă. În perfectă armonie cu bisilabul acesta infantil, este nasul lui ... rochia scurtă. Coapsele ample, arcuite cu grații de liră, contrastau cu umerii mici care dădeau o impresie neașteptată de fragilitate. Ajunge însă o romanță, cântată înfocat, cu zdrăngăn surd de ghitară, și bĂ©bĂ©-ul se preface în grande amoureuse: cu ochii dilatați, cu gura întredeschisă, cu pumnii strânși, Popi privea ... Pătrunzând în casa lui Popi, tocmai când norocul stă să zâmbească foarte de aproape cântărețului levantin, tânărul, arătând pe Spyros, exclamă viclean: Recunosc că acest înfocat regalist a fost mai tare ca mine! Levantinul e supralicitat, iar Popi e biruită de blufful politic... Pentru a-l convinge ... la moartea romantismului naiv încoace. Această curioasă coincidență de elemente, comic și violență, Scorțescu ne-o prezintă într-o concentrare artistică ce nu știu să fi reușit încă egal vreunui alt meșter. În această compoziție atât de armonică, el dovedește instinctele artistului de energică vocație, siguranță de virtuoz deplin rutinat. Prezentarea ...
Nicolae Filimon - Ghibelini și guelfi sau diferite partide muzicale
... discuțiunea d-stră și mărturisesc că n-am putut descoperi într-însa decît un spirit de castă și nimic mai mult; cît de fericită ar fi fost omenirea daca discordia, astă fiică a Infernului, n-ar fi venit să turbure liniștea și unirea popoarelor! Cît de înainte ar fi acum frumoasele arte daca spiritul de castă n-ar fi semănat între preoții lui Apolon și ai muzelor veninul distructiv! Iluziunea belelor arte, după noi, nu poate fi decît aceea de a corespunde cu diferitele esigențe ale popoarelor, a îndeplini necesitățile lor și a reflecta în sine ... aplicînd această regulă și la individe în parte, demonstrăm că acela care își găsește plăcerea în muzica lui Bellini trebuie să fie de un caracter înfocat; aceia care combătură pentru Rossini și Donizetti trebuie să aibă multă vivacitate și o imaginațiune prea mult priimitoare de impresiuni, iar aceia ce țin de ... actualităței care, prin geniul său, a pătruns în spiritul seculului și a devinat esigențele dramei moderne, fără care el n-ar fi
Mihai Eminescu - Din când în când...
... în cer și pe pământ; Azi nu mai ești precum ai fost, frumoasă doar din când în când Și ochii tăi ce străluceau mistuitor și înfocat Sunt osteniți și se aprind cu mult mai rar din când în când. O, spune-mi, suflet dulce, tu, pe care-atâta l-am iubit ... ai aflat în calea ta vrun solitar din când în când, Care de-adâncul meu amor atâta de nemărginit Măcar ca-n vis să-ți fi adus aminte iar din când în când. Nu! Ai trecut din mâni în mâni prin toți acei oameni de rând, Tu, trupul tău cel dulce ...
Nicolae Nicoleanu - Un răspuns (Nicolae Nicoleanu)
Nicolae Nicoleanu - Un răspuns (Nicolae Nicoleanu) Un răspuns de Nicolae Nicoleanu Informații despre această ediție — De ce viața noastră se umple de lumină, Când inima de focul amorului suspină? Îi zise cu blândețe străinul, întrebând. — Căci fiele pustiei sunt bele, înfocate, Iar inimile noastre ca ziua de curate, Răspunse cu dulceață Arabul
Gheorghe Asachi - Elegie scrisă pe ținterimul unui sat
... că sub astă țărnă este-o inimă-ngropată Care-avea în cursul vieței fantazie înfocată, Suflet bun, cu direptate, ce prin sfatul înțelept Patriei ar fi fost razim prin cuvinte și cu piept. Îns, aleu, lui nu-i lucise a științelor făclie Și talantul de preț mare i s ...
Constantin Negruzzi - Cucoșu și puica
... şi puica Cucoșu și puica de Constantin Negruzzi De o tânără puiculiță, un cocoș amorezat O ruga să-i fie milă, de al său amor înfocat Și să-i dăruiască aceea ce amorezații vor. — Nu te-ndura, îi zice el, fie-ți milă! iacă mor! El era isteț, galant și ...
... George Coşbuc - La logodnă La logodnă de George Coșbuc Baladă M-așteaptă Nora la palat? Marcele, iute, iute! P-un cal, pe cel mai înfocat, Să fiu în trei minute! Marcel s-a dus, el a venit; La scări un cal, frumos gătit, Nechează, sare-n ... A fost rănit, dar nu din greu, Precum credeai tu, Trille El azi trăiește și-i al meu! De mâine-n șepte zile Vom fi, amor în Crist jurat, Nevastă eu, și el bărbat; Azi, Trille, e logodna. Și m-ați chemat voi, să vă fiu Eu martor fericirii? Hah ...
Vasile Alecsandri - Călătorul Trece-un călător și cântă, Trece pe-o cărare frântă Prin câmpia înflorită, Cu inima veștejită. El se plânge că-n cea lume Nime știe de-al său nume, Nime nu se îngrijește De e mort ori de trăiește. Surioara Magdalină L-auzea dintr-o grădină, Și pe gânduri ea cădea Și de dor se aprindea: ,,Călătorule mâhnit, Și prin lume rătăcit! Tu ești pasăre străină Care cântă prin grădină Ș-apoi zboară mai departe Lăsând inimi înfocate." ,,Surioară mângâioasă! Mult ești dulce și frumoasă! Ochii-ți ard și-ți arde fața Ca garoafa dimineața, Când de rouă-i încărcată Și-n lumină se arată." ,,Călătorule mâhnit, Nu ți-e calul obosit?" ,,Nu, drăguță, nicidecum, Dar e săturat de drum". Călătorul se oprea, Nici că mai călătorea! Există o legendă a unei călugărițe ce a urmat în codri pe un om necunoscut și care a fost găsită moartă sub poalele Ceahlăului. Poate ca balada Călătorului să fie începutul acelui drum
Vasile Alecsandri - Alba de la munte
Vasile Alecsandri - Alba de la munte ,,Albo, Albo de la munte! Ce-ai pus fesciorul pe frunte [1] Că ți-au ieșit vorbe multe." ,,Las' să iasă că nu-mi pasă, Inima-mi de dor e arsă, Că bădica-i dus de-acasă, Să-mi cosească fân cu rouă, Frânge-i-s-ar coasa-n două, Să vie la alta nouă! Să-mi cosească fân, costrele, Facă-și coasa bucățele, Să vie-n brațele mele! Să-mi cosească fân cu floare, Ca să-mi fie de răcoare La cap și la țâțișoare. Zică lumea, că-i dau pace, Eu m-oi purta și voi face După cum lui badea-i place. Zică lumea ce va zice, Ea n-a putea să ne strice, Dragostea să ne-o ridice; Că mă ține badea bine, Inima lui e la mine Ș-a mea o poartă cu sine. Inima lui îmi grăiește, Ș-a mea lui încă-i șoptește; Una de alta dorește, C-amândouă sunt legate Cu legături înfocate Ș-una pentru alta bate. Acel lanț ce le cuprinde Între ele când se-ntinde Cu mare foc le aprinde, Iar când s-adun amândouă, Atuncea ...
Dimitrie Bolintineanu - Elegie (Bolintineanu)
... dor s-au întristat. Eu am trecut ca floarea aici în astă lume, Dar inima-mi zdrobită atât a pătimit! Ah! d-aș fi fost o floare purtând un dulce nume, Aș fi trecut prin viață și n-aș fi