Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DESTUL DE BUN
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 381 pentru DESTUL DE BUN.
Miron Costin - De neamul moldovenilor
... s-au pustiit de tătari. Ori că n-au avut cărți, ori că i-au fostÅ destul a scrie de mai scurte vacuri, destul de dânsul și atâta, câtÅ poate să zică fiĂ©ștecine că numai lui de această țară i-au fostÅ milă, să nu rămâie întrÅ întunerecul neștiinței, că cĂ©lelalte ce mai suntÅ scrise adăosături de un Simeon Dascalul și al doilea, un Misail Călugărul, nu lĂ©topisețe, ce ocări suntÅ. Care și acĂ©lea nu puțină a doao ... mai ales din Niculai Buhuș ce au fostÅ logofăt mare, pre acestÅ Simeon Dascal, Istratie logofătul l-au fătat cu basnile lui și Misail Călugărul de la Simeon au născut, cela fiiu, cestalalt nepot. Și mult mă mir de unde au luat acĂ©ste basne, că și UrĂ©chie vornicul scrie și el: 45 de ani la domniile cĂ©le dintăi, nici o scrisoare nu să afla de lucrurile lor, ce s-ar fi lucratÅ și nici streinii n-au știut nimica de dânșii, pănă la Alixandru-vodă cel Mare și Bun ...
... Gheorghe Asachi - Momiţa Momița de Gheorghe Asachi Pentru-un spirit ce nu doarme Nu-i nimica mai ușor Decât planuri de reforme Ca să deie la popor. De sunt bune, de sunt rele, Destul fie frumușele. Așa odată o momiță, Din filozofilor viță, Care nimica creează, Ce toate le imitează, Prin formal act s-au fost prins Marea toată ... pădure Și din pietre făcu zgure. Atunci, iacă, cu mirare, Animalii toți strigară: Ce invenție minunată! Iar momița îngâmfată Li făcu acest cuvânt: Multe averi de bun pământ Și ogoare eu voi da Focul apa de-a seca, Iar despoticul guvern Chiar de astăzi voi schimba Și republica-n etern Pentru voi s-a proclama. După ce mai bună parte De moșii mi se va da, Restul n-are să să-mparte, Ce-n comun s-administra. Atunci patriei reformate Dulce soarta va să fie, Comunizmul ...
... Iuga, Și Dumnezău cu bine li-au ascultat ruga. Iară dup-Alexandru, fiiu-său Ilie, Și Ștefan, a lui frate,-n scurtă bucurie. De-acia Bogdan-vodă domni mică vreme Și ș-au mutat odihna unde nu să teme, Pentr-a Țărâi Moldovei râhnita dulceață, De-aproape să prăvască pre Hristos în față. Ș-au lăsatu-ș pre urmă roadă bună-n țară, De i se nalță slava și preste hotară, Pentru Ștefan acel Bun ce-au bătut războaie, De-au făcutu-ș de toate inemii pre voaie. Prin ținuturi prin toate să văd a lui semne, Mănăstiri și beserici ce-au fapt fără lene. Că nu ... Din a nărodului ură ș-a ostașilor urgie. Las’ pre tatăl că-l tăiară, dară pruncii fără vină, Ce nu știu de răutate, și cu deșert i-au tăiatu-i. De-ale noastre de-acmu frunză nu să va mai umbri Râmul, Că s-au tăiat rădăcina de vânturi de la TrachĂe. [STIHURI PENTRU ÎMPĂRATUL ROMAN ARGHIROPOL, UCIS DE UN SLUJITOR PRIN MIJLOCIREA SOȚIEI SALE, DUPĂ NUMAI CINCI ANI DE ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Lene
... într-un chip omenesc și sincer. Concluziile a patru din ei erau cele următoare: - Mie îmi plac la nebunie femeile frumoase și Alfred de Musset. - Mie îmi plac femeile tinere și vinul roșu și bun. - Și mie, țărancele răscoapte de soare, voinice, cu părul fără coloare, cu ochii negri, cu sânul micșor și pietros, și vânătoarea. - Iar mie îmi plac fetele sfiicioase, fragede, neștiutoare, în ... a plăcut niciodată ce a plăcut celorlalți, nu pentru că plăcea celorlalți, dar pentru că nu-mi plăcea mie. Cât despre gusturile mele, destul de pronunțate, le-am închis în mine, nu le-am dat pe față și nici n-am îndemnat pe cineva să le împărtășească. De regulă, pe la 18 ani, studenții au un obicei nesuferit d-a se îmboldi între ei la lucruri rele sau bune, și mai ... închipuirilor naive într-un chip fermecător de către cei șireți și răi. Am băgat de seamă însă că cei cu viții, dacă au și ceva bun în ei, acest bun îl ascund cu îngrijire, de teamă d-a nu fi concurați în ce le-a mai rămas ca valoare. Astfel, vă previu că eu am avut
George Coșbuc - Decebal cătră popor
... George Coşbuc - Decebal cătră popor Decebal cătră popor de George Coșbuc Viața asta-i bun pierdut Când n-o trăiești cum ai fi vrut! Și-acum ar vrea un neam călău S-arunce jug în gâtul tău: E rău destul ... datori! Totuna e dac-ai murit Flăcău ori moș îngârbovit; Dar nu-i totuna leu să mori Ori câine-nlănțuit. Cei ce se luptă murmurând, De s-ar lupta și-n primul rând, Ei tot atât de buni ne par Ca orișicare laș fugar! Murmurul, azi și orișicând, E plânset în zadar! Iar a tăcea și lașii știu! Toți morții ... i viu Să râdă! Bunii râd și cad! Să râdem, dar, viteaz răsad, Să fie-un hohotit și-un chiu Din ceruri până-n iad! De-ar curge sângele pârău, Nebiruit e brațul tău Când morții-n față nu tresari! Și însuți ție-un zeu îți pari Când râzi de ce se tem mai rău Dușmanii tăi cei tari. Ei sunt romani! Și ce mai sânt? Nu ei, ci de-ar veni Cel-sfânt, Zamolxe, c-un întreg popor De ...
... Ion Luca Caragiale - Infamie Infamie de Ion Luca Caragiale 1901 Mi s-a-ntâmplat să pierz un amic, un bun amic, și nu mă pot căi îndestul de această nereparabilă pierdere; de aceea trebuie să spun, oricui vrea să m-asculte, trista mea întâmplare. Iată. Știam că amicul meu, bunul meu amic, are multă influență asupra unei ... în această ocazie; o vorbă bună din partea ta către persoana, pe care o știi, poate să-mi facă norocul... Dă-mi o scrisoare călduroasă de recomandație... te rog!... faci un mare bine pentru mine și pentru familia mea... copiii mei... - Vai de mine! zice bunul meu amic, jenat de tonul meu din cale-afară milos... Ce trebuie atâta insistență?... Și, după ce-i explic bine de ce e vorba, se așază la biuroul său și începe să scrie. După ce termină, se ridică și, cu scrisoarea-n mână, îmi zice: - Iată ... l-a dat bunul meu amic și clădesc mii de castele strălucite... A! ce afacere!... ce caldă recomandație!... ce amic! ce bun amic! Pun plicul, pe care nu mă pot sătura să-l privesc, alături ...
Ion Luca Caragiale - Infamie...
... Ion Luca Caragiale - Infamie... Infamie... de Ion Luca Caragiale Mi s-a-ntâmplat să pierz un amic, un bun amic, și nu mă pot căi îndestul de această nereparabilă pierdere; de aceea trebuie să spun, oricui vrea să m-asculte, trista mea întâmplare. Iată. Știam că amicul meu, bunul meu amic, are multă influență asupra unei ... în această ocazie; o vorbă bună din partea ta către persoana, pe care o știi, poate să-mi facă norocul... Dă-mi o scrisoare călduroasă de recomandație... te rog!... faci un mare bine pentru mine și pentru familia mea... copiii mei... — Vai de mine! zice bunul meu amic, jenat de tonul meu din cale-afară milos... Ce trebuie atâta insistență?... Și, după ce-i explic bine de ce e vorba, se așează la biroul său și începe să scrie. După ce termină, se ridică și, cu scrisoarea-n mână, îmi zice: â ... l-a dat bunul meu amic și clădesc mii de castele strălucite... A! ce afacere!... ce caldă recomandație!... ce amic! ce bun amic! Pun plicul, pe care nu mă pot sătura să-l privesc, alături ...
Ion Luca Caragiale - Teatrul nostru
... să fie o mare norocire; fără talent, nefiind bun de nimic, se-nțelege că trebuie să-ți convină a avea un câștig cât de modest asigurat. Dar pentru cei cu talent, siliți a munci singuri — ceilalți nefiind utilizabili — spre a duce întreprinderea la ... această absurditate? Statul vrea să încurajeze și să ajute dezvoltarea teatrului, pentru aceea îl ia sub ocrotirea sa, îl ajută material într-un mod relativ destul de generos; dar cu modul acesta, oare, statul își ajunge, scopul? Nu. Ajunge să pensionezepersoane, și încă persoane inutile, chiar rău-făcătoare instituției. Pentru ce statul ... direcție a afacerilor noastre publice. Cauza pentru care nu merge teatrul destul de bine nu e atât nici reaua lui organizare, nici lipsa de talente literare și artistice, nici incapacitatea direcțiunii, ci lipsa de alte localuri de teatru. Sunt sigur că dacă s-ar mai clădi măcar încă două localuri în capitală, teatrul românesc — și ca artă, și ca literatură â ... oricât ar vrea să-și legitimeze existența și dreptul la pomana oficială, împărțind biletele gratis cu pachete întregi. Unul ar rămânea cu cerșetorii și chilipirgiii de loji și ...
Grigore Alexandrescu - Epistolă. Domnului Alexandru Donici, fabulist moldovean
... unui mare mucenic. Cred cu tine că talentul ne e din cer dăruit, Că e foc care se stinge dacă nu va fi hrănit. Și de am o zi mai lină, un ceas bun de întâlnesc, Cu plăcere a-l aprinde, a-i da hrană mă silesc. Dar pe om și-a lui natură ... Dacă, zic, plăceri de-acestea de l-ai tăi ai fi cercat, La atâtea dobitoace suflet oare ai fi dat? Ai fi zis cu îndrăzneală de-un vulpoi judecător Că îl vezi câteodată cu puf alb pe botișor, Că în cumpăna dreptății cașul el l-a cumpănit, Până ce ... nimic s-au pomenit? La voi sunt mai domoli oameni, ei nu s-ating de nimic: Aicea dau de nevoie, orice mă încerc să zic. De voi să cânt eroismul bunilor noștri strămoși, Aud o sută de glasuri: "Ce? noi suntem ticăloși? Numai cei vechi îți plac ție? Prilejul s-a-nfățișat Și noi dovezi de virtute, curaj nu am arătat?" De laud vreun om de merit, vreun amploaiat cinstit, "A! îmi zic ...
Vasile Alecsandri - Pâinea amară a exiluluil
... Panteonului ce se va ridica odată în București va figura următoarea inscripțiune: Celor cu pâinea amară a exilului: Patria recunoscătoare. Ești om cât de ordinar, destinat a trece pe lume necunoscut? A face umbră pământului de azi până mâine? E destul să te împingă norocul a te înfrupta măcar cu alocuția de pâinea amară a exilului, pentru ca să te trezești cu un nimb strălucit pe frunte, ca sfinții din ceaslov, să devii om însemnat ... mirăm, amice Ghica? Nu suntem oare deprinși a vedea în zilele noastre minunile boscăriei celei mai perfecționate? Epoca noastră este o epocă producătoare de tot soiul de saltimbancuri politice și sociale. Ea dă naștere la o mulțime de îndrăzneli imprudente și la feluri de ființe eteroclite care ar putea să ocupe un loc însemnat în muzeul lui Barnum, celebrul exibitor de monstruozități. Pe lângă vițelul cu trei capete din Australia, pe lângă invalidul cu cap de lemn și femeia cu barbă din Franța etc., ar figura cu destul succes productul cel mai straniu din România, adică: omul cu burta plină
George Coșbuc - Flăcări potolite
... deloc ; Dar singur el a tot zorit Să-și bage capu-n foc: S-omoare p-un flăcău la joc. Și-i dus de-atunci, fugit." —„E dus de-atunci... Dar ce-au avut?" — „O fată... vezi, că n-are rost Să spun de la-nceput. Nimicun... ei!... și ce-a făcut Destul de rău a fost. De frica ocnei s-a răznit, Și-i dus de-atunci. Mai știu și eu! Așa i-a fost menit. Dar bun băiat! De-o fi murit, Să-l ierte Dumnezeu." Și-au dat binețe și-au tăcut. Străinul parcă se gătea Să plece,și-ar fi vrut Să ... spre fântână s-a plecat Privind în fundul ei. Apoi el scoase tremurând Din traista-i un cuțit de-oțel, Și, dus așa de-un gând, Strângea cuțitu-n pumn, câtând Cu-atâta drag la el! Mult timp în mână l-a-nvârtit. De patruzeci de ani purta Cu el acest cuțit: Era pentr-un dușman menit — Ce dulce gând era! Și-acum... acum e