Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CEVA CE PĂTEAZĂ
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 38 pentru CEVA CE PĂTEAZĂ.
Cincinat Pavelescu - Ce este o epigramă și cum se face%3F
... Cincinat Pavelescu - Ce este o epigramă şi cum se face%3F Ce este o epigramă și cum se face? de Cincinat Pavelescu Țiu de la început să-mi exprim gratitudinea cea mai caldă scumpului nostru președinte care ... sarcastice, și eu sunt și mă simt cel mai mare liric o știe și amicul Mihalache Dragomirescu! Considerând, așadar, ca o mică pedeapsă titlul conferinței ce mi s-a impus: Ce este și cum se face o epigrama? voi căuta s-o tratez în conformitate cu Știința literaturii, tocmai fiindcă eu nu sunt om de știință ... și pe cei mici. Pe atunci, cel mai mare talent era să distrezi, și prima calitate: să nu fii ridicol. Epigrama a păstrat ceva din caracterul inscripției. Când vezi un monument, te întrebi: Cu ce scop e ridicat și de cine? Inscripția dă răspunsul. Tot astfel o bună epigramă cuprinde două părți: una care excită așteptarea, ațâță curiozitatea, descriind în ... chiar cu lirismul său epic, uneori dezamăgit, Piron, Scaron, Jean B. Rousseau, Maynard, St. Pavin, Voltaire cu bunul său simț neînfrânt sunt principalii scriitori francezi ce ...
Alexandru Vlahuță - Liniște (Vlahuță)
... Nici să taci așa întruna, căci tăcerea ta-i insultă... După masă se-nțelege doamnele te vor ruga, Cu obișnuitul zâmbet, ca să le citești ceva. Tu, mișcat de-atâta cinste, îți scoți foile îndată, Sfiicios cătând la lumea ce-mprejurul tău stă roată, Te închei frumos la haină și... începi. Una suspină, Alta râde, face semne și s-apleacă spre vecină. Conversația începe: de ... Și de crezi că e o soartă fericită și măreață De-a lăsa acestor oameni dreptul să te umilească! Căci, pentr-un sărac ce simte, nu e rană sufletească Mai grozavă decât mila rea și disprețuitoare Cu care-l privesc bogații din deșarta lor splendoare! Ce? Atâta timp să cauți dureroasa întrupare A unei lumini de-o clipă ce-n viața ta răsare, Și din haosul de gânduri s-alegi sfintele icoane, Ca să faci frumos cu ele la boieri și la cocoane? Dar ... Toți neghiobii ce-ți dau mâna socotind că-ți fac onoare! Și mai vii să-nfrângi disprețul nesimțirii zâmbitoare Ș-al biletelor de bancă cu ce-ai scris cu ce
Ion Luca Caragiale - Vizită...
... moare mama? Vrei să moară mama? — Dar — întrerup eu — pentru cine ați poruncit cafea, madam. Popescu? — Pentru dumneata. — Da de ce vă mai supărați? — Da ce supărare! Madam Popescu mai sărută o dată dulce pe maiorașul, îl scuipă, să nu-l deoache, și-l lasă jos. El a pus ... mingea îmi zboară din mână ceașca, opărindu-mă cu cafeaua, care se varsă pe pantalonii mei de vizită, coloarea oului de rață. — Ai văzut ce-ai făcut?... Nu ți-am spus să te-astâmperi... Vezi? ai supărat pe domnul!... aldată n-o să-ți mai aducă nici o jucărie! Apoi ... deodată o văd schimbându-se la față ca de o adâncă groază. Apoi dă un țipăt și, ridicându-se de pe scaun: — Ionel! mamă! ce ai? Mă-ntorc și văz pe maiorul, alb ca varul, cu ochii pierduți și cu drăgălașa lui figură strâmbată. Mama se repede spre el, dar ... Nu-i nimica! zic eu. Apă rece! Îl stropesc bine, pe când mama pierdută își smulge părul. — Vezi, domnule maior? îl întreb eu după ce
Dimitrie Anghel - Două glasuri
... se desprindea dintr-un mal, ca să rupă funerara pace. Era o liniște din acelea care nu se lasă decît în urma zăpezilor mari, după ce-a fulguit îndelung, și nu știu pentru ce, ridicat pe un cot, mi s-a părut ciudat că nu văd în jurul meu livida lumină ce o au troienele, ci numai negrele și funebrele covoare ce le întind umbrele în așteptarea nopții. O durere vie mă făcu să duc mîna la frunte și să-mi aduc aminte ce se întîmplase cu mine. În învălmășita goană a retragerii, în care abia mai puteam vedea luminoasele frînturi colorate ale steagului, căzusem lovit pe ... n-ar fi fost decît o părere. Înfiorat, mai întîi am crezut că poate-i ecoul propriului meu glas, al propriei mele chemări după ajutor ce-mi scăpase fără să-mi dau seama ; dar glasul celui ce poate sta să moară ca și mine, înfricoșat de singurimea ce-l împresura, reîncepu iarăși mai sfîșietor, mai îndurerat și mai plin de spaima morții ! Împăcarea ce
Emil Gârleanu - Nedespărțite! ...
... de vânturi; umbre se strecoară rătăcite; țipăte răsar și se sting; chemări de călăuzire umplu largul cuprinsului. Sunt păsările călătoare. Și cu ele parcă iau ceva din sufletul nostru, în ochii lor parcă fură soarele, pe aripile lor parcă duc primăvara. Un stol de turturele a întârziat. Grăbite s ... plopii înalți, ca și cum ar vrea să mai vadă locurile aceste o dată. Apoi fac un ocol mare, de jur împrejurul păduricii, în vreme ce o rază de soare împunge pânza norilor și tivește pe cer o dungă de lumină. Bucuroase, păsările bat din aripi și se hotărăsc. Patru, două ... și, pe apa tulbure, își vede tovarășa. O putere îl ține atunci deasupra vâltorii, cu ochii nedesprinși de la trupul plăpând și pătat de sânge ce lunecă la vale, de la trupul pe care, în cercuri strânse, îl urmărește mereu. Și sub cerul în care raza de soare s-a ...
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira IV
... nu te iubesc, Cârtind că mă amestec tot unde nu am treabă Și mă arăt în lume cu multă sumeție. Văzui eu mulți de-aceia ce nu au scris nimic Asupra nimăruia, ba înc-au măgulit, Nu căpătară însă vro soartă mai ferice; Dar mie ce-mi rămâne s-aștept de l-a ta milă? Năravurile rele tu nu îngăduiești, C-o mare cutezare le râzi, le înfruntezi, Nu ... potcapul călugărul nu fac. Așa vorbesc acuma; așa trăiesc în lume? Pe buze poartă miere și fierea-n piept ascunde; Arată-te prieten la cel ce ești vrăjmaș, De vrei ca între oameni să însemnezi ceva. O, muză! să începem a mai tâmpi condeiul, S-așternem pe hârtie tot laude pompoase. Chiar Tulie, spre pildă, deși e un viclean ... voiește a fi neam; Când un morar făina abia a scuturat Ș-acum din ochi închide, se supără, cârtește Că muștele ce zboară ridică colb prin casă. Lor satira să placă nu poate nicidecum, Dar nouă ce ne pasă; iubirea lor nu vrem Și de a lor mânie am prea puțină grijă. La oamenii acești nimic nu am a ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Bursierul
... și fericiți, acei cari din întâmplare nu gustaseră farmecul mângâierilor și nu auziseră vorbă bună intrând pe ușa părinților lor... aceia nu vor înțelege de ce mă podidi plânsul și de ce somnul și odihna nu se lipiră de mine pân' la revărsatul zorilor. Mângâierea se preface în trebuință fatală a vieței; libertatea, gustată de ... doi ani mi-era ușor să răstorn mesele, să trântesc băncile, să dărâm soba, să dau cu planșeta și cu lemnele de la sobă. Tot ce mă înconjura mi-era dușman. Viața din liceu îmi ucisese iluziile. Ea înlocuise rugăciunea cu blestemul și mă învăluise într-o coaje de fer, egoistă ... lămpilor, de duhoarea meditațiilor ș-a sofrageriii, de năduful dormitoarelor și de umezeala zidurilor. Din soare și nemărginire, la întuneric și umezeală. Ceea ce mă mâhnea puțin erau șoaptele sfioase ale colegilor mei. Vorbeau încet și râdeau. Adeseaori schimbau vorba. Poate de rușine, poate de milă. Lângă un mort ... câte ori nu este nimeni în infirmerie, eu mă îmbolnăvesc. Doctorul îmi scrie o rețetă, Ea intră binișor pe ușe, cu condica medicamentelor. Îndată ce ...
Mateiu Caragiale - Sub pecetea tainei
... cu un pachet, și vine spre noi ?". Femeia se oprise la a doua masă dela a noastră, și se așezase, după ce răspunsese la ploconeala lui conu Rache. - "O vezi", îmi mai șopti el, în vreme ce chelnerul luând dela dânsa comanda, o ascundea de noi: "să te uiți la ea bine". Timp de peste un sfert de ceas, nu făcui altceva ... vreodată cu atâta stăruință și mai cercetător o femeie, ceea ce-mi fu cu putință fără să mă sfiesc, dânsa fiind ocupată numai de ceea ce avea în pahar și pe taler. Dar cu cât o priveam mai mult, vedeam la ea mai puțin. între două vârste, nici bătrână nici tânără ... Lina, așa o chiamă pe văduvă, a purtat o broșa cu fotografia lui, dar nu pe smalț; de hârtie, cu sticlă deasupra. Din ce în ce chipul a ieșit, până nu s-a mai deosebit de loc. Așa s-a întâmplat și cu amintirea lui ... n-a venit. Și n-a mai venit niciodată și nu s-a mai aflat despre el nimic "Dintre tainele ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Trubadurul
... a se sinchisi, râzând de glumele noastre, ne răspundea: - Și de ce nu m-aș duce? Fiecare om poartă într-însul copilăria sa, micșorată, ce e drept, înghesuită de atâtea impresii și idei noi. Pentru ce - când nici mie, nici altora, nu fac nici un rău - să nu-i fac ei plăcere ascultând o parabolă? Care din noi înțelege ce simte când ascultă o elegie de Chopin sau de Heine? Și ascultați; și vă face plăcere. Afară numai dacă n-ați amesteca ce simțiți cu ce înțelegeți și socotiți că în om tot e conștient, că tot se poate pune în formule algebrice. Sunt sigur că voi, dacă ați descompus un ... în răgușeala în care își îneca glasul când vroia să-și arate dezgustul. Fiecare din noi îl întrebarăm, cu un fel de ceartă în glas: - Ce e, ce ți s-a întâmplat? - Ești copil. N-ar trebui să te lăsăm în voia d-tale. - Ți-am zis să te muți cu ... a întâmplat? Ți s-a înecat corăbiile pe Marea Neagră? Ți-ai tăiat capul și nu-l mai poți lipi la loc? Ce e? ...
Anton Pann - Norocul și mintea
... mai ca dobitocul. Dobitocul însă, deși nu vorbește, Dar are în sine simțire firește, Își cunoaște slujba la care se pune, Simte ș-înțelege stăpînul ce-i spune. Iar omul, zic, care e lipsit de minte Este ca o piatră ce de loc nu simte. Așadar ciobanul cu caprele sale Mergînd mai-nainte pe această vale, 0 pivniță vede, veche, darîmată, Curgînd înaintea-i o apă ... Ca de vro doi stînjeni și mai ceva încă, Care avînd scara ca de pivnicioară, Pe trepte-nlăuntru pe loc cum coboară, Vede, grijit bine, ce nu mai văzuse, Și patruzeci chiupuri frumos în rînd puse. Ardică la toate capacele grele, Să uită și vede niște pietricele, Adică : într-unul era ... un oraș mare, Unde negustorul a croit îndată Ciobaniului haine scumpe din bucată, 0 giubea frumoasă cu samur de moscă (De putea mojicul ce e să cunoască!). 0 scurteică lungă cu oacom blănită (Tocmă pel nerodul bine nimerită). Anterii de stofă, cămăiși ca tulpanul (De știe ciobanul ce este șofranul). Scumpă-mbrăcăminte îi făcu destulă, Păpuci în picioare și în cap căciiilă. Apoi fiu de suflet dacă îl numește, Apucă-l învață și ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Hagi-Tudose
... îți caută prilej de vorbă, toți cu aceleași cuvinte, cu aceeași tărăgănire de glas și cu capul dat pe spate: - Ei, flăcăule, de pe unde?... Ce vânturi?... Pe la noi... ai?... Și de ce?... Ce zici de biserica noastră?... Nu, mă rog, ce crezi d-ta, că n-o să-ți tăiem capul... De te împinge păcatul să spui ceva de sfinții uscați și drepți - unii cu sulițe, alții cu paloșe, unii călări, alții pe jos și cu mânele așa de încrucișate pe piept, că ... nu te pune cu ctitorul nostru, c-a văzut multe ș-a pățit și mai multe"... - Uite, îmi zicea ctitorul mâniat, ce poftești? Nu-ți place Sfântul Gheorghe? Ce vitejește stă pe cal! Și cum omoară balaurul spurcat, parcă ar ucide un verme, nici nu se sinchisește. Iacă și mucenicul Mina cum își bate ... Cheltuială zadarnică... Vremuri grele! - Da... o ciosvârtă de miel... - Miel?... Ce fel miel?... Cum miel?... Miroase a oaie... Paștele prea e în vară... - Ce pustia de vară, nene Tudose, nu vezi că plouă și fulguiește?!... - Ei, fulguiește, fulguiește... tu nu vezi că nu ține? Unde ține? Cum cade, se ...