Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru CERNUT

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 67 pentru CERNUT.

George Coșbuc - Chindia

George Coşbuc - Chindia Chindia de George Coșbuc Publicată în Tribuna poporului , Arad, 1900, nr. 52 (16/29 mart.) Stau acum pe-o buturugă    Și mă uit prin văi, Nu-i mai mult decât de-o fugă Până-n deal: și parcă-i oaste Cum se văd în șir de coaste    Sutele de clăi. Împrejurul meu învie    Toate câte sunt, Ce de joc și veselie Când e soarele la toacă! Iată-le, sărind la joacă    Undele de vânt. Una printre clăi s-ascunde;    Umblă pe furiș, După ea mai multe unde, Fuge care mai de care, Dar, cotind, gonita sare    Repede-n tufiș. Toate-n câmp acum s-adună    Crângul răscolind Iar frunzișul sună, sună! Dar pe când aleargă ceata, Iat-o, din tufiș, șireata,    Iese hohotind. Ies, cu capul dat pe spate,    Soațele-i spre văi; Răzvrătesc, întunecate, Brazdele de fân, se-ncurcă Printre spini și iarăși urcă    Coastra, printre clăi. Și mereu așa colindă    Dealurile-ntregi. Și-n sfârșit, când e s-o prindă Toate cad pe ea deodată, Din grămada-ncăierată    Nu le mai alegi. Multe guri acum se-ngaimă,    Vălmășag nespus; Paiele de câmp, de spaimă, În vârtej acolo prinse Se rotesc și joacă-mpinse,    Se ...

 

George Coșbuc - Graiul neamului

... George Coşbuc - Graiul neamului Graiul neamului de George Coșbuc Poezia a fost pusă pe muzica compozitorului T. Cerne. Fie-a voastră-ntreagă țară, Și de cereți, vă mai dăm, Numai dați-ne voi graiul Neamului și se sculară Să ne vremuiască ...

 

George Topîrceanu - Pruncul

George Topîrceanu - Pruncul Pruncul de George Topîrceanu Un văl de ceață albă și subțire, Ca un lințoliu străveziu de mort, Înconjura biserica bătrână. Și-n dimineața zilei de aprile Simțeai plutind în aer, pretundindeni, Fiori, adânci fiori de fericire, — Prinosul larg al firii, când pământul În mii de forme dăruie luminii Belșugul lui puternic de viață... Pluteau spre cer miresme-ngemănate Căci liliacul tânăr înflorise Și crengi plecate ascundeau în umbră Mănunchiuri de sfioase viorele. Și-n dimineața zilei de aprile Vedeai cum stă încremenită gloată De muncitori și de femei tăcute Pe treptele amvonului pustiu. Iar colo, jos, pe-o lespede de piatră, În fața lor sta pruncul părăsit. Un pumn de țărnă, o scânteie ruptă Din flacăra eternă a vieții... Și trupul cald topise bruma nopții Ce se-nchega în picături curate Ca niște lacrimi reci de muceniță Sclipind pe fața lespezilor aspre. Părea că piatra neclintită plânge!... Cum se strângea, înfiorat de frig, Plăpândul trup ursit de-acum durerii, Și fața-i mică s-o cuprinzi în palmă, Cum întindea gurița după hrană, Cu buzele-i atât de diafane Ca două foi subțiri de trandafir! Cum, printre voi, nu-i nimeni, — nici ...

 

Ion Luca Caragiale - Eros

Ion Luca Caragiale - Eros Eros de Ion Luca Caragiale E primăvară... Sus pe Atlas, între pământ și luna plină, Fug nouri străvezii la vale cernând ușor o bură fină... Un leopard adult simțește deodată-n sânu-i o văpaie! Din creștet până-n vârful coadii, în creiere și-n măruntaie, Îl furnică un neastâmpăr nesuferit și nențeles... Din nările lui dilatate, suflări adânci și grele ies; Din ochii-i injectați de sânge, îi pică lacrime fierbinți: El ghearele-și înfige-n carne, scrâșnește crunt ieșit din minți, Se zvârcolește-n salturi stranii... răcnește covârșit de chin – Îi crapă pieptul sub lucrarea nemilostivului venin... Ridică botu-n sus să soarbă răcoarea nopții cuputere Și vede-n călătorii nouri un cârd de tinere pantere. S-au dus și nourii și luna - - pe Atlas soarele e sus - Acu... bolnavul de az-noapte lâng-o panteră doarme dus. Da! da!in cauda venenum - ilustrul Darwin bine-a

 

Iulia Hasdeu - Unei file

Iulia Hasdeu - Unei file Unei file de Iulia Hasdeu februarie 1886 Sărmana filă-n care aștern A gândului comoară Nu știi câte dureri se cern Când vin spre tine iară. Ca lumea, rece mă privești Mă vezi surâzătoare Dar rana cum s-o potolești Când inima te doare? Sunt rele care nu se scriu Și nu se spun în șoapte, În ele chinu-i tot mai viu Și sufletul e-o noapte. Poți să mă plângi hârtie deci Ca muta mărturie; Ce grea amărăciune Să râzi, când plânsu-

 

Mateiu Caragiale - Cronicarul

... Mateiu Caragiale - Cronicarul Cronicarul de Mateiu Caragiale Cu ușa zăvorâtă, în dosnica chilie În care raza zilei se cerne tainic, lin, Departe de-orice zgomot, ferit de ochi străin, Bătrânul amintirea își deapănă și-o scrie. An după an înșiră, domnie cu domnie, Rănit ...

 

Mateiu Caragiale - La Argeș

... naltul foișor, Cum soarele-asfințește, împurpurând de dor Zăvoaiele umbroase de-o tristă vrajă pline, Când se oglindă-n ape murindele văpăi, Și blând văzduhul cerne cenușă peste văi - De ce nu mai răsare zâmbind în faptul serii? - Nu, căci de mult ea doarme în ruinatul schit De taină-îmbălsămată și ...

 

Mihai Eminescu - Când crivățul cu iarna...

Mihai Eminescu - Când crivăţul cu iarna... Când crivățul cu iarna... de Mihai Eminescu Când crivățul cu iarna din nord vine în spate Și mătură cu-aripa-i câmpii întinse late, Când lanuri de-argint luciu pe țară se aștern, Vânturi scutur aripe, zăpadă norii cern... Îmi place-atuncea-n scaun să stau în drept de vatră, S-aud cânii sub garduri că scheaună și latră, Jăraticul să-l potol, să-l sfarm cu lunge clești, Să cuget basme mândre, poetice povești. Pe jos să șadă fete pe țolul așternut, Să scarmene cu mâna lâna, cu gura glume, Iar eu s-ascult pe gânduri și să mă uit de lume, Cu mintea s-umblu drumul poveștilor ce-aud. Orlogiul să sune ­ un greier amorțit ­ Și cald să treacă focul prin vinele-mi distinse, Să văd roze de aur și sărutări aprinse În vreascuri, ce-n foc puse trăsnesc des risipit, Ca vorba unei babe măruntă, țănduroasă. Atuncea focu-mi spune povestea-a mai frumoasă. Din el o aud astfel cum voi să o aud Ș-amestec celelalte cu glasu-i pâlpâit. Și mândru-acest amestec gândirea-mi o descoasă, O-nșiră apoi iarăși cum dânsa ...

 

Mihai Eminescu - Mortua est!

... s nimică . Se poate ca bolta de sus să se spargă, Să cadă nimicul cu noaptea lui largă, Să văd cerul negru că lumile-și cerne Ca prăzi trecătoare a morții eterne ... Ș-atunci de-ai fi astfel... atunci în vecie Suflarea ta caldă ea n-o să învie ...

 

Vasile Alecsandri - Iarna (Alecsandri)

... Vasile Alecsandri - Iarna (Alecsandri) Iarna de Vasile Alecsandri Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă, Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă; Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi, Răspândind fiori de gheață ...

 

Alexei Mateevici - Sfântul Vasile - Anul Nou în obiceiurile moldovenilor basarabeni

Alexei Mateevici - Sfântul Vasile - Anul Nou în obiceiurile moldovenilor basarabeni Sfântul Vasile - Anul Nou în obiceiurile moldovenilor basarabeni de Alexei Mateevici De la Crăciun nu-i departe pân' la Anul Nou — vreo câteva zile. Toate zilele acestea satul vuiește de veselia oamenilor, de jocuri, de cântece. Și copiii, și flăcăii, și bărbații, și femeile — toți se veselesc, căci pentru veselie îs lăsate de la Dumnezeu aceste sărbători, pentru ca să mai uiți acele amare griji ale vieții, care te cuprind iarăși îndată ce-i păși din sărbători în zilele de lucru. Dar iată că s-a apropiat și Sfântul Vasile — Anul Nou — altă sărbătoare tot așa de mare ca și Crăciunul. Și iarăși se încep acele rânduieli, fără care nu se petrece nici o sărbătoare dintre cele mai mari la moldovenii noștri. Rânduielile Anului Nou arată cum înțelege moldoveanul însemnătatea zilei aceste și ce a pus el în temelia acestei sărbători. Anul Nou, mai înainte de toate, este sărbătoarea plugarului moldovean. Înțelegerea asta se vede în toate obiceiurile care se petrec acuma. Fiindcă plugăritul a fost întotdeauna și este și astăzi cea mai de căpetenie și chiar singura ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>