Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CARE SA NU
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 84 pentru CARE SA NU.
Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură la nașterea domnului nostru
... carele să naște moartea cea sufletească și munca cea vĂ©cinică a iadului. Și cine va avea vreunul dintr-acĂ©ste păcate și nu va vrea să se părăsească de dânsul, mai bine să nu-l fi născut mumă-sa, că îi iaste cerbicea lui vână de hier și fruntea lui de aramă, după cum zice Isaia în 48 de capete. Și pentru acĂ©ia ... ia prorocul David să ruga lui Dumnezeu să-l cruțe de păcatul cel strein. Pentru acĂ©ia au luat Dumnezeu spre sine firea omenească, iară nu cea îngerească, căci că îngerul au greșit de bună voia sa, iară omul au greșit dintru înșălăciune a cărui păcat iaste părtaș și îngerul cel rău, adecă diavolul, pentru că el au înșălat pre ... luminĂ©ze lumina voastră înaintea oamenilor, ca, văzând faptele voastre cĂ©le bune, să mărească pre părintele vostru cel ceresc. (Îi numĂ©ște cetate, zicând: Nu să poate ascunde cetatea în vârful muntelui. Îi numĂ©ște făclie aprinsă, zicând: Nimeni nu aprinde făclie să o pue subt obroc, ci în sfĂ©șnic, ca să luminĂ©ze tuturor celor ce sunt în casă. Că ...
Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură în 25 a lunii dechemvrie, la nașterea Domnului nostru Iisus H
... împăratul cel blând carele, în toată lumea călcând cu pașii dreptății cerești, tirăniia vrăjmașului celui răpștitoriu au sfărâmat-o. Astăzi au strălucit noul Adam, carele nu iaste lăcuitoriu ci domn și stăpân al raiului, pre carele frumosĂ©ția pomului celui oprit nu-l va înșăla, șarpele nu-l va vicleni, muiarea nu-l va amăgi. Astăzi au răsărit lumina întru întunĂ©rec. Astăzi, pre acela de carele să turbura ceriul și ceriul ceriurilor, avându-l lumea, neștiind ... l cuprinză și cu țâțele sale să-l aplĂ©ce, fiind, drept acĂ©ia, toate într-un liniște și întru tăcere. Făcându-și noaptea calea sa jumătate eșit-au aici, în lumina aceasta a noastră, ca un mire din cămara sa; eșit-au, zic, nădĂ©jdea tuturor vĂ©cilor, bucuriia îngerilor, mântuirea neamurilor, scularea celor morți, izvorul milii, rădăcina vieții. Eșit-au cuvântul Tatălui, cu trup ... să naște din zidirea sa și muma cea neîmpreunată cu bărbat să minunează de rodul pântecelui său și muiarea să face începătoriul său începătoare. Și nu știu de ce mă voiu minuna întâi? De zemislirea cea fărde sămânță, au căci prin nașterea aceasta mai mult s-au slăvit fecioriia? Și nu ...
Antim Ivireanul - Cazanie la Adormirea preasfintei Născătoarei de Dumnezeu
... aș putea afla ceva nou să zic întru cinstea și lauda preasfintei Născătoarei de Dumnezeu și pururea fecioarei Mariei, dară n-am putut afla nimica. Nu doară că nu sunt cuvinte multe și de multe feliuri de vorbe a să grăi întru lauda mărirei ei, ci pentru că fiind mintea mea turburată ... aceasta ce lăcuim poate să zidească în mărime și în meșterșug mai minunate; iară o zidire carĂ© să covârșască în vrednicie pre Maica lui Dumnezeu nu va putea să facă niciodată, măcar că iaste preaputĂ©rnic. Pentru că precum nu iaste cu putință nu zic să socotească, ce nici cu mintea să gândească neștine o ființă mai cuvioasă și mai naltă decât dumnezeirea, așa nici o zidire mai covârșitoare ... ca zorile, frumoasă ca luna și aleasă, ca soarile? Cine iaste aceasta ce să sue de pre pământ în ceriu, albită, înflorită, întru carĂ© hulă nu iaste? Rădicaț porțile voastre, zic cĂ©tele cĂ©le îngerești, una cătră alta și cu cântări de laudă priimiț pre împărăteasa ceriului și a ... adormirea ei. Ce, o Maică Fecioară, acest norod ce stă înaintea măririi-tale, văzând înălțimea curățeniei tale și cunoscându-ș ei nevredniciia și smereniia lor, ...
Gheorghe Asachi - Vulpea cu coada tăietă
... să săturasă Să dizbată-n parlament Despre oi amandament, Vulpea cu nările-n sus În ist mod planul ș-au spus: Pănă când vulpea va căra Coada ce-i povoara sa? Să măture toate cele Stercuri din drum și pavele? Omul nu mai poartă coadă, Să-i urmăm în astă moadă, S-o tăiem, o propun eu, Cine-m dă azi votul său? Dar o vulpe din ...
... toți să să culce Singură să priveghează Și cînd dorm, ea să viează, Țarca, cioara și oricîte Decît ele mai urîte Ciocul său cel noduros Nu-l lasă fără folos Clonțonește fieșcare Și cîntă după-a sa stare. Tu pupăză puturoasă, Tu pasere ticăloasă ! Cu totul bine ai face De ne-ai da încai în pace, Să-ți ții gușa neumflată, Și ... ceată de ostași Făcînd porunciții pași. Taurul de mult tăcu Și iarna ca un mut fu, Văzîndu-să-n ciurdă iară Înnoiește a sa pară Nu mugește, ci răgnește Ca leul cînd să pornește De fîn zice că-i mai pasă, Îl hrănește iarba grasă. Părul i se înnoiește, Cel vechi ... moșii late Soarele nici că răsare Toți cu rîvnă foarte mare Boii la plug înjughează. De au cai, îi înhămează. Seamănă, ară și grapă, Ce nu pot cu plugul, sapă, Scot spinii de pe răzoare Și fiece delișoare Nu le lasă nelucrate, Ci le umplu de bucate. Cum are locul natura, Așa e sămănătura : Cucuruz, mălai și grîu Ce se coace mai tîrziu. Ceia ... asudă Și mai pune multă trudă, Socotește el în sine, Vara trece, toamna vine ; Atuncea să va alege Ce-au lucrat ? ce va culege ? Să ...
Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură la Dumineca Florilor 3
... de brânză ne-a învățat Evangheliia să ertăm pre vrăjmașii noștri, pentru ca să ne iarte și pre noi părintele cel ceresc, să nu facem lucrurile noastre în fățărie, să nu adunăm comori pre pământ, ce comorâle să le adunăm în ceriu, unde nici moliile, nici rugina nu o strică și unde furii nu o sapă nici o fură. Și acĂ©stia, cine din noi le-au făcut? Au trecut acea zi și în carte nimeni nu s-au scris. Zile să vor zidi și nimenea întru dânșii. Au venit Dumineca cea dintâi a postului, întru carĂ© au zis Evangheliia ... clevetit pre Hristos și-l făcea hulitor, pentru căci erta păcatele, zicând: ce grăiaște acesta așa hule? Ni-au învățat Evangheliia să părăsim clevetirile, să nu grăim de rău pre vecinul nostru, să nu-i zicem cuvinte grozave, să nu-l necinstim. Și cine au făcut-o aceasta? Cine și-au oprit limba de rău și buzele lui să nu grăiască vicleșug? Au rămas și într-acea zi cartea nescrisă. Zile să vor zidi și nimenea întru dânșii. Au venit a treia Duminecă ... ...
Petre Ispirescu - Fata de împărat și fiul văduvei
... descântătoresele și vracii nu-i putură da de leac. Mă-sa băgă de seamă că fie-sa era însărcinată. În zadar se jura fata că nu știe la sufletul ei nimic cu prihană. Cine să o crează? Burta o da de gol. Ea însă nu spunea minciuni, se pomenise și ea așa. D-apoi când află tată-său că fie-sa are să fie mumă, fără să fi pus pirostriile pe cap? se făcu foc și pârjol. Nu mai ascultă nici rugăciuni, nici nimic. A se dezvinovăți înaintea lui nu era cu putință. Porunci deci ca numaidecât să se adune Sfatul împărăției în taină, ca să otărască pedeapsa ce s-ar cuveni fie-sei pentru ... de la această întâmplare. Împăratul își uitase de fiica sa. Fata de împărat și fiul văduvei se învoiseră și se însoțiseră. Nici unul din amândoi nu s-a căit mai în urmă pentru aceasta. Vezi că el în viața lui nu alunecase până atunci, era curat, cum îl făcuse mă-sa; și pe fata împăratului o găsise acasă. Copilul cu care era însărcinată fata când o goni tată-său se născu, și se făcuse un băiat ...
Antim Ivireanul - Dedicația Psaltirei românești, tipărită la București, în anul 1694
... nevăzută, cuvântătoare și necuvântătoare, câtă s-au făcut de cea adâncă a lui Dumnezău înțelepciune, înălțate și luminate doamne, carĂ©și după firea sa, silĂ©ște de-și arată slujba și lucrarea ei, după cum i s-au poruncit. Stihiile ca niște întâe pricini îndeamnă pre toate chipurile neamurilor ... și dau roada sa la vrĂ©mea lor. Iară mai vârtos de toate, fericita și mai aleasa și cuvântătoarea zidire, omul, silĂ©ște de aduce nu numai un fĂ©liu de roadă, ce foarte multe câte trupești, iară mai multe sufletești, de vrĂ©me ce și el de doao s-au ...
Constantin Negruzzi - Împăratul Albert
... când cavalerul Beringuer de Landenberg sosi de la Unterwald și îi spuse cele ce să întâmplasâ. Albert îl ascultă cu nerăbdare și necrezare, apoi când nu îi mai rămasă nici o îndoială, întinse brațul în direcție celor trei cantoane și jură pe sabia sa și pe împărăteasca sa coronă să piarză până la cel mai din urmă din acei ticăloși țărani, cari, vor fi luat parte la revoltă. Landenberg făcu ce putu ca ... pe țărmurile Reussei; dar acolo moartea aștepta pe Albert, căci Ioan de Suaba, nepotul său, fiu al lui Rodolf, mai micului său frate, văzând că nu se pleacă a-i da moștenirea părintească, îl ucisă împreună cu alți tovarăși ai săi, în vreme ce armia era încă pe celalalt ... priimească spre obșteasca apărare, oricât era de vinovați. Rodolf Reding să sfătui cu cei mai bătrâni și mai înțelepți și răspunsul fu de laolaltă că nu trebuia a comprometa sfânta pricină a libertății priimind oameni pătați pintre apărătorii săi. Prin urmare, li să porunci să nu cuteze a se lupta pe pământul de Schwitz. Ei s-au dus, au mers o parte din noapte și s-au așăzat într ...
Antim Ivireanul - Luna lui dechemvrie, 6. Cazanie la Sfântul Nicolae
... decât toate negrĂ©țele și decât toate întunĂ©recile mai negru și mai întunecat și iaste să se osândească în vĂ©ci nesfârșit pentru căci nu are tămăduială, nici vindecare rana lui, că fiind duh, nu are pocăință. Și cu acest păcat al mândriei, pentru multa lui zavistie, au înșălat și pe ticălosul Adam, de l-au surpat din cinstea lui ... precum un om are în casa lui aur, argint, scule și alte haine și când iase din casă pune lacăt și încue, pentru ca să nu meargă vreun hoț să i le fure, să se păgubească, așa și smereniia încue, ca un lacăt, toate bunătățile, ca să nu meargă hoțul cel de obște, diavolul, să le fure și să va păgubi de osteneala ce-au făcut. Și iată că, după putință, cu scurte ... tunul dragostei ajută celor săraci și lipsiț; cu tunul smereniei sue pe cei păcătoși la ceriu. Stă nemișcat în muntele credinții și al nădejdii și nu să poate ascunde; stă întemeiat în muntele dragostei și al smereniei și nu să poate pitula. Să vĂ©de de departe, că iaste la loc înalt; luminează ca o făclie aprinsă în casa Domnului, în curțile Dumnezeului nostru ...
Ion Creangă - Prostia omenească
... prima dată în Învățătorul copiilor... , ed. III, Iași, 1874 A fost odată, când a fost, că, dacă n-ar fi fost, nu s-ar povesti. Noi nu suntem de pe când poveștile, ci suntem mai dincoace cu vro două-trei zile, de pe când se potcovea purecele cu nouăzeci și nouă de ... un picior și tot i se părea că-i ușor. Cică era odată un om însurat, și omul acela trăia la un loc cu soacră-sa. Nevasta lui, care avea copil de țâță, era cam proastă; dar și soacră-sa nu era tocmai hâtră. Întru una din zile, omul nostru iese de-acasă după trebi, ca fiecare om. Nevasta lui, după ce-și scăldă copilul, îl ... să n-am?! — Pune nucile într-însul, ie-l pe umăr și suie-le frumușel în pod; țăpoiul e pentru paie și fân, iar nu pentru nuci. Omul ascultă, și treaba se făcu îndată. Drumețul nu zăbovi nici aici mult, ci plecă, mai numărând și alt neghiob. Apoi, de aici merse mai departe, până ce ajunsese ca să mai vadă aiurea ... mine sus, pe iastă șură, să mănânce fân... — Stai puțin, creștine, că spânzuri vaca! IÄ� fânul și-l dă jos la vacă! — Da' ...