Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ÎMPODOBIT (CU)
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 154 pentru ÎMPODOBIT (CU).
Ștefan Octavian Iosif - Sărbătoare (Iosif, 2)
... voie, Tot grămădind zăpadă În dreptul ferestruiei mici Ca s-o astupe. Dar ferestruia licărește vesel Și nu se lasă stinsă. Acolo stă cizmarul meu. Cu ochelarii vechi pe nas El bate cuie la lumina lămpii, Iar meșterița răscolește focul. Dar unde-i ucenicul ? Hei, întrebați voi crivățul ce joacă Și ... coș înnămolit. Cizmarul mermăie un cîntec Bisericesc, pe nas, Nevasta lui deretică prin casă, Și ușa se deschide mare. Copilul intră plin de frig Și cu urechile-nghețate, Abia tîrînd pe urma lui Burtosul coș împodobit Cu fel de fel de bunătăți din hală ! Trei pîni, verdețuri berechet, Și-un chil de carne ! S-a întîmplat minunea asta rară În ... suflă-n pumni, iar meșterița Așază pîinile după cuptor, Se uită la moșneag și — rîde. Moșneagul, peste ochelari, Se uită la copil, l-amenință Cu
Ștefan Octavian Iosif - Secerișul (Iosif)
... Secerişul (Iosif) Secerișul de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Cîmpiile țin astăzi sărbătoare ! Prin holde coapte, fetele grăbite Înoată pîn'la brîu, împodobite Cu roșu mac și vinete cicoare... Huiește secera fulgerătoare... Bat mii de raze-n fețe dogorite. Ușor se-nclină spicele-aurite, Cad snopii-n șir... Cîntați ...
Alecu Donici - Autorul și hoțul
... viață spânzurat, Și un autor vestit, Puternic în condei, Care au dezvelit Mult slobode idei, Ce-ntocmai ca Sirene* Era la glas duios, Dar, potrivit cu ele, Și mult primejdios. Orânduielile la iad sunt cu grăbire, Nu este ca la noi zadară prelungire Și hotărârile se dau într-un minut. Fără zăbavă dar, Pe două strașnice grătare de metal S ... cândva A fi mai păcătos Decât un rău, un hoț! Atunci, o furioasă zână, O sor' din cele trei a iadului surori, Cu cozi împodobită de șerpi otrăvitori, Cu bice sângerate-n mână, Viind drept autor, au zis: "Nenorocite! Tu cum de îndrăznești Asupra providenței strigare să pornești Și să înșiri cuvinte Precum le ... ai defăimat Și, pentru ca sujet de scris să poți alege, Ai fi dorit să vezi pământul răsturnat. De cine patima au fost descrisă bine, Cu dezveliri că viața e vis amăgitor? De cine-i încântat nemernicul amor? De tine! Simțirea tinerimii de tine-i ațâțată Prin o îmbrobodire de adevăr ... n loc de fericire, Tu omului ai dat povară de gândire. Dar încă câte rele nici nu s-au dezvelit Din scrierile tale Ce sunt ...
Costache Conachi - Visul amoriului
... drept în inimă rănea. Sînul ei cu frăgezime omoră pre om de viu, Părul despletit pe spate, ca aurul de gălbiu. Statul înalt și subțire, cu dulci îndoituri, Gurița chiar ca mărgeanul și obrazul numai nuri. Ah, cine poate să scrie cîte ochii au văzut ? Și îndată la picioare cu vaiete am căzut. „Înaltă împărătească, am strigat cu un suspin, Viața mea cu plecăciune la poalele tale-o-nchin. Dacă au fost îndestule năcazurile ce am tras, Priimește cu blîndeță sufletul ce mi-au rămas.â€� „Tînărule pătimașe, mi-au zis cu glas îngeresc, Să știi că a ta iubire am voit să ispitesc. Te-am cunoscut de statornic și vrednic ca să iubești, Vino ... vedea, Căci te voi goni îndată de supt aripioara mea.â€� Iată dar că să deșchisă o poartă chiar de robin, Pîn-în vîrf înfășurată cu ramuri de frunză de spin. Doi salcîmi de dinlăuntru cu candelele de flori Înșira printr-a lor frunză zefirii măgulitori. De o parte canapeaua unde-amoriul odihnea, Învălit cu trandafirii ce zînele curăța, Și într-alta Afrodita, în brață cu Chipidon,
Mihai Eminescu - Pentru păzirea auzului
... vers, Ca de pe-o tablă gândul din minte ți l-a șters: Te farmecă, urechei neavând învălitoare, Sirena dezmierdării de moarte purtătoare. Cu drept cuvânt de-aceea se prihănesc de carte Asirienii antici din Asia departe, Ce nu se-mbată însă nicicând cu dulce vin Ci cu cântări molateci, cu-al glasului suspin. Ei schilozesc băieții ca glasul să-l subție, Ca gura lor ca gura muierilor să fie. Păreau c-a lor ... ființe sunt cu muierea gemeni, Cântau cu glasul dulce și rugător asemeni. La cânturi desfrânate ei ascultau cu haz, Se îmbătau de patimi, se îmbrăcau cu-atlaz Și numai în odihnă și-n desfătări de rând, Culcați pe sub umbrare, trăiau ei putrezind În dulce lenevire și nu erau destoinici S ... trâmbiței războinici: Hrănindu-și nălucirea cu gânduri moi, băieții, Să pară cântărețe  că li sunt cântăreții. Cu cele-ndulcitoare a oamenilor glasuri, Cu zicături s-asamăn și glasul cel de pasări. Ba-mpătimit se poate să fie omul oare Pentru jivine-adesea și necuvântătoare. Onorie-mpăratul mai mult ... rădăcina vezi-o înfrumsețând brățele. Și vârfu-ncununează surguci împărătești Să semene ...
... mai mult decât toți, înțălept să să facă Și piste a faptei buni margini el să treacă Singur fără greșală, fără de strâmbătate, Cu minte, înțălept, viteaz și cu dreptate, "Și deci, zice Memnon, cu sâni vorovind, Ușoare, de nimica aceste socotind, Să fie cineva-nțălept, să șadă-n fericiri, Zice el, ci-i mai trebui decât nepătimire, Și ca ... Cum să mă diafendepsăsc? Ce drum oari să calc? Și de-a lui șeretlicuri cum oari voi să scap? Tu îmi pai om cu minte, înțălept procopsit, Cu darurile firii frumos împodobit. La tini, nenorocita, nădejde me o am, La picioari îț cad, căci alt agiutori n-am, Fii-ți milă de-așa ... adivărat că ace întâmplare Va fi de trei ori mai ră și mai păgubitoare. Minte deci trebuiești, mai bini să mă duc La prietinii mei, cu dânșii să mânânc, Și cu adunare aceasta eu mă voi mai lua, Și patima ce-am pățit poate c-o voi uita." Să duci: dar foarte chefsiz îl înțăleg peșin ... ș arate halu Și pentru a lui pagubă să dei arzihalu, Într-în palaturi, vedi fimei mulți grămadă, Suliminiti pe obraz și unsă cu ...
... mai mult decât toți, înțălept să să facă Și piste a faptei buni margini el să treacă Singur fără greșală, fără de strâmbătate, Cu minte, înțălept, viteaz și cu dreptate, "Și deci, zice Memnon, cu sâni vorovind, Ușoare, de nimica aceste socotind, Să fie cineva-nțălept, să șadă-n fericiri, Zice el, ci-i mai trebui decât nepătimire, Și ca ... Cum să mă diafendepsăsc? Ce drum oari să calc? Și de-a lui șeretlicuri cum oari voi să scap? Tu îmi pai om cu minte, înțălept procopsit, Cu darurile firii frumos împodobit. La tini, nenorocita, nădejde me o am, La picioari îț cad, căci alt agiutori n-am, Fii-ți milă de-așa ... adivărat că ace întâmplare Va fi de trei ori mai ră și mai păgubitoare. Minte deci trebuiești, mai bini să mă duc La prietinii mei, cu dânșii să mânânc, Și cu adunare aceasta eu mă voi mai lua, Și patima ce-am pățit poate c-o voi uita." Să duci: dar foarte chefsiz îl înțăleg peșin ... ș arate halu Și pentru a lui pagubă să dei arzihalu, Într-în palaturi, vedi fimei mulți grămadă, Suliminiti pe obraz și unsă cu ...
George Coșbuc - Tulnic și Lioara
... aripi de ceață, s-a pierdut În zări; turbat să clătin-a cerului rotunduri, Greu zările se mișcă, și sarbedele-afunduri Cu ceață pe-a lui urmă și neguri să-nvălesc. Iar când trei mii de mile cu zboru-i se-mplinesc, El stă pe loc, se trage sub neguri și s-ascunde Sub norul greu, cu ochii departe-n zări pătrunde Și țintă ține ochii la Stâlpeș Împărat, Pândește pe Lioara, s-o vadă prin palat Și, când va fi copila ... Și crini, ce poartă rouă pe sânul drăgălaș, În zorii zilei dalbe când cerul rumenește Noptatecile piscuri și-n aur le-nvelește, Se plimbă râzătoare cu pasul legănat Lioara, mândră fata lui Stâlpeș Împărat. Mai dis-de-dimineață ca alte dăți ea lasă Chilia și-așternutu-i cu cergă de mătasă Și perini moi, scoboară pe prag întraurit Și trece prin pridvorul de marmoră, cioplit, Cu barda și se duce de-a dreptul la portița Gradinii și-apoi intră cu zâmbet copilița Pe-o aripă de ușă, că-i ușa cu ...
Antim Ivireanul - Dedicația din Ceaslovul tradus de Antim și tipărit la Târgoviște, în anul 1715
... împărătescului și slăvitului neam al Cantacuzineștilor, ai întrecut și ai covârșit pre toți, de vrĂ©me ce toate ale celorlalți domni împărțitele daruri le vedem cu mare cuviințare închipuite la creștineasca ta înălțime. StrălucĂ©ște într-însa domneasca mare podoabă, dară înfrumusețată cu bunătatea faptelor; înțelepciunea cea politiciască, dară unită cu râvna cea creștinească; sfatul cel mare, dară însoțit cu putĂ©rea legilor; dreptatea cea cu socotință, dară împreunată cu blândĂ©țea și cu îndelungă răbdarea. Însă decât toate acĂ©stea ale măriei-tale vrĂ©dnice de laudă bunătăți, o cât să vĂ©de de luminat multa cucerie ce ... cĂ©le dumnezeești. Cu aciasta și pre Dumnezeu cu faptele tale cĂ©le bune necontenit mărești, și besĂ©rica cu ascultarea cinstești, și ceata preoțească cu facerile de bine odihnești, și dumnezeeștile lăcașuri, cu luminatele tale daruri împodobești. Și iarăși milostivirea și fireasca-ți buna cugetare, cu câtă despărțeală de cât pre ceialalți domni te arată! Pre cei supuși cu daruri îndestulate totdeauna îmbogățești, pre politie cu boeriile, pre norod cu ușurarea, pre streini cu priimeala, pre săraci cu ...
Ștefan Octavian Iosif - Lenore (Iosif)
... la mânăstire Mireasa fără de noroc În cer găsește mire! — Ah, mamă, ce mi-e cer și rai! Ah, mamă, ce mi-e raiul? Cu el, cu el e raiu-ntreg Și fără Wilhelm, iadul! Nici nu mai vreau să cred nimic, Nimic din câte-mi spuneți! Ah, viața mea! Lumina mea ... Vom încăpea noi? — Negreșit! Fii gata dar în grabă; Deschis e balul; după noi Nuntașii toți întreabă. Copila se găti; pe roib S-avântă cu grăbire, Cu brațu-i gingaș încingând Pe multdoritul mire. Și hop, hop, hop, fugind cu ei Fugarul saltă sprinten, Copitele țâșnesc scântei, Și ies văpăi din pinten. La dreapta și la stânga lor, Pe drumul nins de lună, Cum zboară ... merge-acel norod Și corbii, ce s-adună? Ce-nseamnă ciocli, popi, prohod Și clopotul ce sună? Cântări și bocete-n convoi S-aseamăn laolaltă Cu jalnicul orăcăit Al boului de baltă. — Pe mort lăsați-mi-l în drum Neîngropat să steie, Veniți la cununia mea Cu tânăra femeie! Aici, țârcovnic și gropar Cu cioclii dimpreună! Tu, dascăl, mormăie un psalm, Tu, popă, ne cunună! Dispare carul mortuar... Cântările-amuțiră Pe urma roibului fugar Convoiul lung se-nșiră. Și
Gottfried August B%C3%BCrger - Lenore (Iosif)
... la mânăstire Mireasa fără de noroc În cer găsește mire! — Ah, mamă, ce mi-e cer și rai! Ah, mamă, ce mi-e raiul? Cu el, cu el e raiu-ntreg Și fără Wilhelm, iadul! Nici nu mai vreau să cred nimic, Nimic din câte-mi spuneți! Ah, viața mea! Lumina mea ... Vom încăpea noi? — Negreșit! Fii gata dar în grabă; Deschis e balul; după noi Nuntașii toți întreabă. Copila se găti; pe roib S-avântă cu grăbire, Cu brațu-i gingaș încingând Pe multdoritul mire. Și hop, hop, hop, fugind cu ei Fugarul saltă sprinten, Copitele țâșnesc scântei, Și ies văpăi din pinten. La dreapta și la stânga lor, Pe drumul nins de lună, Cum zboară ... merge-acel norod Și corbii, ce s-adună? Ce-nseamnă ciocli, popi, prohod Și clopotul ce sună? Cântări și bocete-n convoi S-aseamăn laolaltă Cu jalnicul orăcăit Al boului de baltă. — Pe mort lăsați-mi-l în drum Neîngropat să steie, Veniți la cununia mea Cu tânăra femeie! Aici, țârcovnic și gropar Cu cioclii dimpreună! Tu, dascăl, mormăie un psalm, Tu, popă, ne cunună! Dispare carul mortuar... Cântările-amuțiră Pe urma roibului fugar Convoiul lung se-nșiră. Și