Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru (SE) RĂCI
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 91 pentru (SE) RĂCI.
... serviciul în Cișmegiu: dă muștele afară! * Te plângi lui Mitică de cine știe ce; el nu vrea să te asculte, fiindcă "petiție fără timbru nu se primește". * La restaurant: - Iaurt ai? întreabă el. - Este... - Dă-mi vreo câțiva centimetri. * În loc de "usturoi", zice "vanilie sârbească", în loc de "vin", zice ... de Drăgășani", și-n loc de "bilet de bancă", "poza lui Traian". * Când pleacă pe jos, te invită: - Hai, că te iau în dreapta. * Mitică se urcă pe platforma dinainte a tramvaiului electric; vagonul pornește; în culmea vitezei, deodată amicul nostru strigă manipulantului: - Oprește! ți-a căzut ... doctorie îți recomandă Mitică? - Rădăcină de clește. * Ai cerut o bere și o lași să-i treacă puțin spuma; Mitică zice: - Bea-ți berea, că se răcește. * La Gambrinus: Mitică, la plecare, către băiatul care a servit: - Băiete, mi se pare că mi-a picat o băncuță; vezi, dacă o găsești mi-o dai înapoi deseară; dacă nu, ia-o tu bacșiș. * - Câte ... Trenul de plăcere merge-ncet; Mitică zice: - A ostenit caii. Ori, mai bine: - A uitat să dea grăunțe la cai! Trenul ...
Constantin Stamati-Ciurea - Către Silvestru Morariu-Andrievici
... de buzele sale; eram atuncea în vârstă numai de patru ani. Îmi ținteam ochii mei în ai ei și nu pricepeam de ce pleoapele i se închid, de ce adoarme ținându-mă la piept. În curând buzele ei se răciră și brațul îi înțepeni; ea adormise somÂnul etern, pe care eu nu-l înțelegeam, precum nu știam și ce soartă mă așteaptă. Trist ... Și dacă invidioșii sacrificatori ai acelui altar vor găsi de prisos modesta mea jertfă, apoi trimită-i o mică suflare de ură, și ea subit se va stinge, nefiind nici stea, nici luceafăr... Închinându-Vă studiul intitulat Luxul , am socotit că Eminența Voastră ca renumit Învățător poate veți găsi câteva idei ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Lene
... pe unul cu capul pe spate, pe altul cu capul între mâni și cu coatele pe genunchi. Al treilea moțâia; al patrulea sforăia; ș-altul se încerca să doarmă iepurește, cu ochii deșchiși. La scăpătatul soarelui un vânt răcorel începuse a sufla. Căldura se micșorase, zăpușeala încetase; aerul nu mai semăna cu o apă încropită. Îndată ce nădușeala de pe tîmplele celor somnoroși și adormiți se răcise, mânile lor începuse a se mișca, pleoapele trăgeau una în sus si cealaltă în jos, capetele se învârteau în osia gâtului, picioarele hârâjâiau tocurile pe mușamaoa tocită a vagonului. Viața să deștepta încetul cu încetul. Când soarele apusese desăvârșit, întinzând ... d-a fi om ca toți oamenii, făcându-mă însă să gust plăceri pe cari alții nu le pot nici înțelege, nici gusta. Când se înoptează și cerul să spală de albastrul zilei, și stelele strălucesc ca niște ținte lustruite, clipesc ca niște ochi de argint și spuzesc nemărginitul coviltir ... un taler luminos și rece, să ridică liniștit, eu mă lungesc în mijlocul curții, pe moalele florilor sălbatice, și nu vă puteți închipui cum mi se ...
... acela pe care îl cauți în zadar. 2. Prietenia din tinerețe devine adesea cunoștință veche la bătrânețe. În bătrânețe ideile și mai cu seamă sentimentele se răcesc și rămân ideile, care, pierzând și ele elementul entuziasmului, devin simțăminte de datorie. Slăbindu-se sentimentele și pierzându-se entuziasmul care leagă pe prieteni, se slăbește prietenia. 3. Știința, prin însăși natura sa, e singurul lucru pe care trântorii nu-l pot căpăta prin munca altora. Rodul muncii de a ... moral, sunt calități și, din punctul de vedere al adaptării, sunt defecte. 15. E una din cele mai naive manifestări ale concepției că întâmplările sociale se pot produce prin voința unui om, când, în realitate, ele nu se pot produce nici chiar prin voința unanimității oamenilor. Trebuie teren favorabil arborelui, trebuie apoi arborele, trebuie apoi să înflorească arborele, floarea să lege, pentru ca ... unii reprezentanți ai lui de elită, prin păstorul care a creat Miorița , prin viteazul care a cântat pe Toma Alimoș. 24. Se știe că ceea ce este departe, ni se pare uniform. Pentru un călător, oamenii dintr-o țară străină par la fel. Când categoria umană e inferioară și, deci, mai puțin diversă, uniformitatea aparentă ...
... n sară, Focu-ardea în un cămin, [1] Dar salonul fiind mare, Era încă tot răcoare. Oaspeții, deci, boieri, dame, Bătrâni, tineri, fiice, mame, Să se încălzească vin Mai aproape de camin. Cel ce nu-ncape se-mpinge De-a-l pute macar atinge, Și caminul împreună Mai mulți curtezani ș-adună. Șoptituri, străine zise De la ii deș-auzise ... canape, Ca pojâjie de casă În ungherul ei rămasă. Dar a lui orbire ține Pănă primăvara vine. Cald fiind în orice loc, Nu se face-n camin foc; La ferestrile deschise Oaspeții se-ndesuise, Și caminu-acum răcit Se văzură părăsit. Atunci, târziu, înțălege Cele ce favorul drege, Că acii ce-l cungiura Focului se închina. Când vei pierde-un har străin, Vei păți c-acel camin! Note ^ Camin, franțuzește șemine, este acel horn elegant întrebuințat pentru încălzirea saloanelor. Cuvântul ... care vechea dregătorie caminar, ce avea inspecție asupra ogeagurilor curții domnești, precum stolnicul se îngrijea de masă, pitariul de pâine etc. Astă denumire nu ni se pare neologism, ci veche ca și hornul (Gh. A.). ^ Discret, om carele cu sfiire păzește secretele ce i se
Ion Luca Caragiale - Repausul duminical
... din parte-mi, îi cer scuze că am uitat să-l felicit, fiindcă, necâzând sub prescripțiile legii repausului dominical, nu țin niciodată socoteala sfinților. Costică se-ntoarce-n loc și deodată, vesel ca totdeuna, strigă: - Băiete! aperitive, lista și răcitori în lege! să vie! Știu c-am petrecut!... Ce chef!... și ... Costică a plătit de două ori petrecerea improvizată - și cu bani și cu spirit - ce vervă!... Din când în când, constatând că lăsam "să se răcească" paharele noastre pline, ne strigă, ridicind pe al său: - Jos repausul dominical!... Să lucrăm!... lucrați, domnilor! Iar noi, împărtășind părerile lui, lucram cu stăruință ... mb'avo! i răspunde Costică; și pe urmă cătră mine: auzi ce ide' f'umoasă a'avut 'mbou! Dar celelalte două birji nu se văd în urma noastră. - Ne-a t'ădat, ca niște lași, ne' Iancule! Aerul de la Șosea ne face mult bine. Ajungem la ... înaintea noastră, ne așteaptă; ei nu puteau crede că i-am trădat ca niște lași. Câte un pahar de șampanie, la botul calului! - etc.!! etc.!!! Se face ziuă... Rândurelele au și plecat la vânătoare... Reintrăm în Capitală, în căutarea unui jvarț cu cognac fin... Am găsit... Ciudat efect face cafeaua tare ...
Petre Ispirescu - Voinicul cel fără de tată
... de copil ca un îngeraș. Biata femeie! căci n-avu ea nici un ajutor omenesc în ziua necazului, decât suferințele ei, și alinător pe Dumnezeu! se mângâia oarecum în sufletul ei că se știa nepângărită. Și vrând Dumnezeu cu dânsa, corăbioara, într-una din nopți, se opri. Ea simți că corabia nu mai merge; sta pe loc. Până la ziuă, îi tâcâi inima de frică, neștiind pe ce țărmuri se va fi oprit. Când se lumină, văzu că corăbioara poposise de marginea unei păduri. Ieșind la uscat cu copilașul în brațe, rătăci încoa și-ncolo prin pădure. Apoi se așeză în scorbura unui copaci mare și gros ca butia. Acolo stete ea mai mulți ani, hrănindu-se cu ierburi și rădăcini, ori cu roadele unor copaci. Ea își creștea copilul cu drag. Ea făcu din ramurile unui copaci un leagăn în care ... păli pe unul la dreapta, pe altul la stânga, de nu știură de unde le veni trăsnetul, și îi culcă la pământ. Și nici că se mai mișcară din loc, fiindcă îi lovise cu nădejde. Al treilea zmeu, văzând cum merge treaba, pieri dinaintea lui ca o nălucă, și se duse de ...
Constantin Stamati - Dialogul unui holtei cu un boierenaș avut, însoțit cu o cucoană de înalt neam
... au plăcut foarte; Ochii judecății mele amorul cel cu turbare Orbindu-i, mă îndemnară să-ntreb și a ei plecare, Și ea îndată se uniră cu mine să se-nsoțească... Oh! atunci a mele zile de ce să nu se sfârșească, Sau păzitorul meu înger pentru ce nu m-au propit Să nu primesc orbește tocmelele ce-au voit Ea și neamurile sale? Strămoșii noștri ... să fiu dator pentru al meu soț, Să-i aduc din Iași pe doftorii toți.â€� Holteiul Au doar din așa pricină oamenii să nu se-nsoare, Ca să nu se bolnăvească? Însuratul Oh! nu le știi, frățioare. O femeie cu capricii de multe ori pe zi moare. A doua tocmeală „În zodia ... care îmi șoptește bătrânul cu întristare: „Boierule, vai de tine și de-a ta avere mare!â€� . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Deci cucoana intră-n casă, se mânie și întreabă Unde-i sala pentru masă. Boierul Aceasta... Cucoana Nu-i nici de o treabă, Pentr-o sută de persoane măcar aici loc ... să-l vedem. Boierul Acesta-i destul de mare... Cucoana Oh! îmi vine amețeală Dac-această șură lungă dumneata o numești sală; Căci acum nu ...
Ignacy Krasicki - Dialogul unui holtei cu un boierenaș avut, însoțit cu o cucoană de înalt neam
... au plăcut foarte; Ochii judecății mele amorul cel cu turbare Orbindu-i, mă îndemnară să-ntreb și a ei plecare, Și ea îndată se uniră cu mine să se-nsoțească... Oh! atunci a mele zile de ce să nu se sfârșească, Sau păzitorul meu înger pentru ce nu m-au propit Să nu primesc orbește tocmelele ce-au voit Ea și neamurile sale? Strămoșii noștri ... să fiu dator pentru al meu soț, Să-i aduc din Iași pe doftorii toți.â€� Holteiul Au doar din așa pricină oamenii să nu se-nsoare, Ca să nu se bolnăvească? Însuratul Oh! nu le știi, frățioare. O femeie cu capricii de multe ori pe zi moare. A doua tocmeală „În zodia ... care îmi șoptește bătrânul cu întristare: „Boierule, vai de tine și de-a ta avere mare!â€� . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Deci cucoana intră-n casă, se mânie și întreabă Unde-i sala pentru masă. Boierul Aceasta... Cucoana Nu-i nici de o treabă, Pentr-o sută de persoane măcar aici loc ... să-l vedem. Boierul Acesta-i destul de mare... Cucoana Oh! îmi vine amețeală Dac-această șură lungă dumneata o numești sală; Căci acum nu ...
... e cucoana Lucsița; fiindcă toate celelalte sufăr numai de căldură și de sete, pe câtă vreme dumneaei sufere pe lângă astea și de foame. Când se oprește vagonul la Sf. Gheorghe, se face roșie, apoi galbenă și pe urmă simte o sudoare rece, și iar fierbințeală și iar răcește, și răsuflă greu, ștergându-se pe sub bărbia grasă, și zice: - Uff ! dacă stiam, mai bine luam birze! (că vorbește cam peltic). Teribelă căldură! mor! Vagonul pornește de la Sf ... cu borș, niște stufat, prune cu carne, friptură la tavă și salată de castraveți, trei cinzecuri cu sifon și o cafeluță. La Zece Mese, vagonul se oprește iar. Cocoana Lucsița se simte foarte rău. Pe trotoar, lângă ferestrele vagonului, se aude, acoperind tot zgomotul stradei, glasul unui bragagiu. Moașa se scoală cu o hotărâre supremă și, pardon în dreapta, pardon în stânga, își face loc până la ușă; împinge cu puterea desperării pe toți de ... Dar iată că se aude prin toată uruiala un sunet de timbru: un vagon se oprește. Doi tineri eleganți de pe treapta platformei de dinainte se ...
Dimitrie Bolintineanu - Călugărenii
... să-i poprească, Dar românii treier armia turcească. Astfel mândrii vulturi către vânturi zboară, Despicând curentul care-i împresoară. Precum două râuri peste câmpul lat Se-ntâlnesc adesea pe comunul pat, Astfel se-mpreună, râură, se frânge Al ambelor armii spumegosul sânge. Ei pătrund la corturi... Într-a lor iuțime Se înturnă. Tunul bate cu asprime. Pe tot frontul oștii lupta s-a întins; Peste tot turbarea sufletele-a-ncins. Inima română ... Kirali din tunuri pe nemici sfăramă. Avangarda turcă fuge rușinos, Calcă p-ienicerii ce combat fălos. Cei mai mulți dintr-înșii către pod s-adună, Se strivesc, pierd șartul; arma noastră-i tună. Iar în amețeală singuri se-ntr-omor, Se strivesc sub arme și sub caii lor. Mulți, de crudă spaimă, se aruncă-n apă, Însă nici acolo zilele nu-și scapă; Apa mocirloasă îi reține-n fund; Câți silesc să scape, încă se cufund. Agonia-i crudă; moartea-i rușinoasă. Plini de tină-noată-n unda mocirloasă... Trei mari pași s-aruncă și prin apă mor. Chiar Sinan ... scapă, dar pe coasta lată Armia turcească fuge sfărâmată. Astfel ...