Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru L��CA��
Rezultatele 991 - 1000 din aproximativ 2040 pentru L��CA��.
Ion Luca Caragiale - Duminica Tomii
... Caragiale - Duminica Tomii Duminica Tomii de Ion Luca Caragiale 1909 M-am dus să fac o vizită confratelui și amicului meu Tomița de ziua lui. L-am găsit într-o stare foarte proastă, plimbându-se de colo până colo ca o hienă în cușca ei, și văitându-se de durere; toată noaptea nu putuse închide ochii din pricina unei măsele. L-am povățuit să meargă la dentist. - Nu pot, mon cher . - De ce nu poți? ți-e frică?... Cu metodele de astăzi, nu simți nici cât ... a zis ilustrul fiu al sfintei Monica, el însuși sfânt, stâlp neclintit al bisericii, sfântul Augustin... Asta va să zică a crede; ... nu ca Toma geamănul, numai după ce pipăi și pui degetul. Da, credeam... și eram fericit. Astăzi! O! astăzi... Ați venit voi, oameni noi, cu știința, să ... ne afundăm, când mi-ați luat credința mângâietoare fără să-mi dați nimic alt în schimb decât scepticismul deprimant, îndoiala distrugătoare, țipă și sufletul meu ca al lumii întregi, împreună cu poetul... împreună cu poetul... țipă... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Aci, sunt întrerupt; iată confratele Tomița; se-ntoarce radios de la dentist... cu o măsea ... ...
... mijlocul drumului, La puțul porumbului Văzui floarea câmpului, Dar nu-i floarea câmpului, Și-i chiar ochiul șarpelui, Șarpe lung cu solzii verzi, Nici să-l vezi, nici să-l visezi. Cel balaur din păcate Înghițise jumătate Trup cu arme ferecate, Trupușor de voinicel Ce striga mereu din el: ,,Sai, bădiță ortomane, Că m-ajunge ... ortoman Izbea negrul dobrogean Și cu pala lui cea nouă Pe balaur tăia-n două, Apoi trupul înghițit, Plin de rane, otrăvit, El în cârcă-l ridica, Sus, la stână se urca Și în lapte mi-l scălda, De venin îl curățea Și cu viața-l dăruia. Apoi, mări, cât trăia, Frați de cruce se prindea [2] Și-mpreună voinicea Pe balauri de stârpea! [1] Românii au multe crezări în privirea ... frumoși și tăiați în multe bucăți care cearcă a se împreuna până ce asfințește soarele. Acei balauri se rudesc cu dragonii popoarelor Apusului. Ca și acești, ei sunt păzitori de comori și de fete mândre de împărați, răpite de dânșii. Românii cred încă că pietrele scumpe se formează din ... Atunci se face mare ucidere de aceste reptile. Unii șerpi însă au privilegii de a fi respectați, de pildă acei de casă. Ei, ...
... ochi grăbiți Un cerb pe goană pus. Și șir de șir gonaci stăteau În umbră de copaci, Și contele pe-un tânăr cal Da frâu ca dus de draci, Dar iată! Calul sub picior A prins p-un biet gonaci! Arama potcovită,-n piept Un larg mormânt făcu, Au ... putea S-ajungă oarecum Nebună? V-ar plăcea s-o știți De râs obștesc pe drum? Oh, leacul! unde-i? Din pământ, Din foc ea l-ar fi scos! Erau săraci. Bărbatul ei, De mult bolnăvicios, Zăcea și el, puteai de slab Să-i numeri os de os. Pe laiț fecior ... Morțește, biata, iat-o iar, De zid cu fruntea dând Și vezi cum face gesturi ea, Așa precum în joc, Dezmierzi copii? Cum râde ea, Ca omul în noroc? Apoi răsare blăstămând: Și-i varsă gura foc. Rusanda e, copila ei! În ușa tinzii-n prag, O dezmierda ea nopți întregi ... odor pribeag, Ea singură i-a mai rămas Din tot ce-avuse drag. Privindu-și fata, îi părea Și traiul mai domol. Frumoasă, ca un sfânt potir P-al schitului pristol, Și harnică, din ceas în ceas Umplând al casei gol. Dar într-o zi, la casa ei S
... te-ai dus Tot mai sus și tot mai sus Stai acum pe-un vârf de munte Și-ți întorci senina frunte Spre apus. Roșii, ca o lună nouă Ai tu hainele subțiri, Lungi și fără-mpodobiri. Iar pe tâmplele-amândouă Porți, strălucitori de rouă, Trandafiri. Ochii-i ții la soare ... și jalnic cântă Codrii verzi. Umed aer te-mpresoară Și-n durerea ta atunci Rupi cununa și-o arunci: Roșii flori prin aer zboară Desfoiate, ca să moară Jos prin lunci. Plângi acum. Te-a-nvins iubirea! Albe lacrimi cad pe flori Și pe frunze, când scobori Plânsă către ... să frângi Să-ți răzbuni, frumoaso fată Parcă lumea-i vinovată Că tu plângi! De pe turn - ce-i el de vină? - Aurul tu ni-l despoi; De pe ape iai apoi Ce-i argint și ce-i lumină! Codrii tu, de ciudă plină, Ni-i lași goi. Fluturii de prin ... Moartea cum o simți venind. Cu mânie tresărind Scuturi fruntea-ntunecată Și-atunci pletele-ți, deodată Se desprind. Peste brațele rotunde, Peste pieptul tău frumos, Ca un râu întunecos Părul ți se varsă-n unde Și din creștet el te-ascunde Până jos. Cu mișcări nespus de line Tu te nalți ...
Constantin Stamati - Geniul vechi al românilor și românii de astăzi
... decât frumoase turme, bune arme și un pământ îmbelșugat, dar traiul lor simplu și nerăsfățat nu cerea altă mulțumire, nu se îngăima de alte patimi, ca o nație ce era necorcită, decât ca țara lor să nu fie călcată de megieși și legea lor nesmintită. Deci aceste două instincte însuflețindu-i, îi făcea eroi nebiruiți; iată dar tăria ... mântuit, sau acei dinlăuntrul țărilor, ce ne dezmiardă astăzi și care zi și noapte viclean se furișează prin toate casele și soarbe averea moldo-valahilor, ca smârcul unei bahne ce soarbe în sine izvoarele cele mai hrănitoare și suge sucul cel crescător al pământului moldo-valahilor, ca șerpele ascuns sub roză, ce mușcă și înveninează moralul moldo-valahilor? Acesta este luxul sau răsfățul ce s-au furișat de la începutul veacului nostru ... din risipa averilor ce le-au rămas de la eroii strămoși! ce ați zice?... Vorbind aceste, însumi am adormit: și iată că se arată nu ca un vis, ce ca o fantomă, un cuvios bătrân, carele, puind dreapta sa pe umărul meu, pe cât țin minte, mi-au grăit așa: "Am auzit ce vorbești în ... ...
Paul Zarifopol - Caragiale și Domnul X
... se întâmplă uneori și alminterea); prin urmare, d-ta, român firește, trebuie românește să judeci omenește. Da, fără îndoială: Caragiale râde de Domnul X, încărcându-l cu atâtea daruri; totuși, nu e de loc glumă că, pe Caragiale, Domnul X totdeauna l-a tratat foarte sever și de sus. Hm! ce atâta vorbă pentru niște comedioare...! am auzit zicând, acum douăzeci de ani, pe unul ... fel de al șaselea simț, mai delicat decât toate celelalte: simțul cultural național. Domeniul acestui simț este domeniul pasiunilor celor mai vehemente ale domnului X. Ca toate pasiunile, chiar cele mai nobile, și pasiunile acestea, caracteristice Domnului X, îl fac pe acest domn să greșească. De exemplu, în rezistența lui dârză ... X e al unei majorități, el are norocul să pătrundă, în fugă și vremelnic, chiar prin capete bune. Așa a fost cu putință ca Gheorghe Panu să iscălească aceste vorbe ciudate: Caragiale, de aproape douăzeci de ani, n-a mai scris altceva decât oarecare siluete și tipuri ... fi trebuit, pare că, să deștepte atenția chiar a celor mai convinși și zeloși Domnul X. De ce, vă rog mult, uită, acum
Ion Luca Caragiale - Justiția română
... Spune. Reclamanta: A venit seara și zice că a învățat acuma să arate și persoana, dar nu cu masa, zice că l-a învățatără niște profesori de la minister, de unde face acuma pe popi. Zice: "dezbracă-te (senzație în auditoriu) ; scoate tot ce ai ... m-a legat la ochi și m-a pus să stau într-un picior, și am stat așa... am stat... preț ca la un sfert de ceas, și zice... Inculpatul: Nu-i adevărat! Reclamanta (izbucnind): Taci, șarlatane, care nu te-am crezut pentru ca să fii până-ntr-atât să râzi de o biată femeie ca mine!... Și după ce am stat așa, domnule prezident, de-mi amorțise piciorul și-mi făcea urechile vuu... vuu... , că mi-era și frică, că ... și ușa buf! și parc-am văzut pe soră-mea, am țipat și am căzut jos leșinată. Când m-a deșteptat Tincuța, ia-l pe domnul de unde nu e; caută ceasul și inelele în sus, caută-le-n jos - nicăiri. Martora Tincuța face o mărturisire care confirmă în ... ...
Dimitrie Bolintineanu - Ferentarul
... încunun oștimea; Nu e nici noroc. Cela ce se bate pentru neatîrnare Are zece brațe, zece inimi are. Inime de foc. Roșiorul mîndru și frumos ca crinul Cînd pe mal s-arată tremură Vidinul La vederea sa. Face de se miră toată arăpimea, Ieniceri, spahii și arnăuțimea Și-i strigă: ura ... lungă chică, Intră în oștime fără nici o frică. Tare ca un leu. Iute ca săgeata tabăra străbate: — "Ferentar sînt eu !" Astfel ferentarul știe ca să moară: Pentru țara dragă, pentru soțioară Cine n-ar muri? Unul ca acela blestemat să fie ! Nimeni să nu-l plîngă, nimeni să nu-l
Constantin Negruzzi - Cârlanii, vodevil într-un act
... am poftă nici de băut, nici de vorbit, MIRON: Acu-i s-aștepți și rugat! Ien lasă marafeturile, deschide-ți inima. Dacă ai vrun necaz, l-om împărți amândoi ca doi frați. Da, spune: ai vro datorie de plătit? TERINTE: Ba nu-i aceea. MIRON: Apoi dar ce-i? TERINTE: Ia cuconașu nostru nu-mi ... Te-nșeli, cumătre! Ba eu m-aș apuca că dacă cuconașul îmbla, Domnica... MIRON: Domnica! E, cerce d-lui, și-i videa cum mi ți l-a lua cu o prăjină. Dar Vochița... ha, ha, ha. TERINTE: (îngânându-l): Ha, ha, ha. Dacă ți-i așa povestea, pun rămășag că dacă cuconașul s-a lega de nevasta ta, pățești pozna. Iar de ... au pus rămășag cinci cârlani că ori tu, ori eu, ne-om pleca la vorbele cuconașului. Or să se facă că se duc la târg, ca să ne poată pândi mai lesne. știi ce? Noi să ne arătam scârbite că se duc. ș-apoi, ca să-i năcăjim, să ne facem c-ascultăm pe cuconașul, îi să-i vezi cum or să crape de ciudă, VOCHIȚA: Bine. A! dumnealor ...
Dimitrie Anghel - Represiune pentru represiune
... de nimeni, decît o singură dată, cînd A. Mirea s-a apucat să parafrazeze un mesaj regal, în care se vorbea, ca totdeauna, de marile reforme ce aveau să se întindă peste țară ca o binecuvîntare. Aceasta este dar proba cea mai evidentă că doctrina poporanistă a d-lui Stere și a tovarășilor dumnealui nu ... contra măsurilor de represiune corporală, înfierează și denunță opiniei publice odiosul gest al blajinului scriitor. Gestul de lès-umanitate abia schițat către urechile plebei l-a făcut să se revolte și să găsească accente de un patetism care m-a uimit. Evocarea cnutului cu sfichiuri plumbuite ... tot poporul acela de cruci și troițe ce-și întind deznădăjduit brațele la toate marginile drumurilor de țară, toate urmele de obuze care au rămas ca niște peceți neșterse unde au ajuns, toate tiparele mînilor pline de sînge lăsate pe varul caselor, ca o amintire neștearsă, m-au umplut de fiori și de groază... Și am răsfoit "Viața românească" înainte, m-am plecat pe paginile pline de doctrine ... ...
Ion Luca Caragiale - Justiția română. Secția corecțională
... Spune. Reclamanta: A venit seara și zice că a învățat acuma să arate și persoana, dar nu cu masa, zice că l-a învățatără niște profesori de la minister, de unde face acuma pe popi. Zice: „dezbracă-te (senzație în auditoriu); scoate tot ce ... m-a legat la ochi și m-a pus să stau într-un picior și am stat așa... am stat... preț ca la un sfert de ceas, și zice... Inculpatul: Nu-i adevărat! Reclamanta (izbucnind): Taci, șarlatane, care nu te-am crezut pentru ca să fii până-ntr-atât să râzi de o biată femeie ca mine!... Și după ce am stat așa, domnule prezident, de-mi amorțise piciorul și-mi făcea urechile vuu... vuu..., că mi-era și frică, că ... și ușa buf! și parc-am văzut pe soră-mea, am țipat și am căzut jos leșinată. Când m-a deșteptat Tincuța, ia-l pe domnul de unde nu e; caută ceasul și inelele în sus, caută-le-n jos — nicăiri. Martora Tincuța face o mărturisire care confirmă ... ...