Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DIN CE
Rezultatele 991 - 1000 din aproximativ 2833 pentru DIN CE.
George Topîrceanu - Păcatul (Topîrceanu)
... se-ntinde a clopotelor jale În pacea nopții negre. La vechea mănăstire, Chiliile — bătrâne zidiri medievale — În sunetul de clopot tresar din amorțire. Din liniștea chiliei, prin ferestruici boltite, Străbate-n întuneric o palidă lumină, Tăiată-n dungi de groase zăbrele ruginite, Și liliacul nopții, cu aripa lui fină ... n zid de stâncă. III ....................... — EpifĂ nio, când toaca te deșteaptă la utrenii Și când maicile vin toate să se roage la altar, Pentru ce stai în iatacul încărcat de mirodenii, Urmărind, prin întuneric, voluptoasele vedenii Care rând pe rând dispar? În tăcerea din odaie, ale gândurilor șoapte Îți răsună-ncet în suflet, ca un cântec adormit, Din trecutul tău crâmpeie de icoane și de fapte Ca prin vis le desfășoară a uitării neagră noapte, Parcă altul le-a trăit ... puteri de sfântă! Că-mi închin durerea ție Pentru vecinicie, Și viața mea ți-o-nchin Pe pământ. Amin. Liniștea nețărmurită iarăși sufletul i-apasă, Ce pustiu și ce tăcere! Din bogatul ei pervaz, Maica pururea Fecioară o privește blând miloasă, Cum stă albă, nemișcată, cu un cot lipit de masă Și cu palma sub obraz ... ...
Anton Pann - Cucul și privigatoarea
... Pann - Cucul şi privigatoarea Cucul și privigatoarea de Anton Pann Privigătoarea micșoară, Stînd veselă pe tufșoară, Își răsuna cîntecelul Întorcîndu-l în tot felul. Cucul, ce abia tăcuse Și din cucuit stătuse, N-a mai putut să-i asculte Sfărămăturile multe, Ci necăjindu-se tare Îi zise cu supărare : -N-auzi tu, pasăre ... multe, Acela să ne asculte. Atunci zburară dodată Ș-ajungînd la el îndată, L-au făcut să înțeleagă Că este pus să aleagă Pe cel ce cîntă mai bine, Ascultînd cum să cuvine. Zicînd aceasta-ncepură Care cum să pricepură, Cîntară, să frămîntară Și sfîrsind îl întrebară Care din doi i să pare A avea dulce cîntare ? Magarul, ce ochi zgîise Și urechile-și ciulise, Își deschise grabnic botul Ș-îndată își dete votul, Zicind : -Eu drept vă voi spune, Cucul cîntă de minune ... se omoare Văzîndu-se defăimată Și de măgar rușinată. Dar însă ciobanul, care Să afla în ascultare, Stind răzimat pe o coasta, Văzînd alegerea proastă Ce magarul o făcuse Și lui cucul îi plăcuse, Începu cu vorbă mică Privigătoarei să zică : -0, tu, pasăre frumoasă! Cu glăsuire duioasă, Inimă rea nu ...
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Răzvan și Vidra
... un grumaz de țărăncuță, grăsuliu și răsfățat, Pân'ce gheara ciocoimii din carne i-a înhățat!... De-ar avea banii o limbă, lucrurile ce ne-ar spune Pe mulți albi i-ar face negri, ca cel mai negru tăciune... Nu! Eu nu vreau astă pungă!... Și chiar foame de ... cu toți țiganii... TĂNASE Dar acești bani, măi băiete, vor fi un lucru... furat. RĂZVAN Așa-i! Tocmai! Ai dreptate! Ai vorbit adevărat! Toți banii din țara noastră poartă, moșule, pe sine Semnul furilor ce-i pradă, pintre lacrimi și suspine, De la noi, de la opincă, de la omul cel sărman, Ș-apoi nu vor să ne-arunce în ... TĂNASE Bine, bine spui, băiete!... RĂZVAN Lucru furat! ai dreptate! Însă n-oi fi eu acela care va prăda pe-un frate! Mama, buna măiculiță, din mormânt ar tresări De-ar ști că-n pieptu-mi se mișcă păcatul de-a tâlhări!... Dar la naiba frunza verde! Ce să mai tocăm degeaba? Iată banii, mulțumește, du-te, caută-ți de treabă! Află, moșule, atâta: fie banii chiar furați, Copilașii tăi te-așteaptă fără ... că-i țigan!... (Iese.) RĂZVAN Bietul om!..
George Topîrceanu - C. Hogaș: Pe drumuri de munte
... Câteva amănunte biografice ar îndreptăți și mai mult această surpriză. Închipuiți-vă, acum treizeci de ani, un profesoraș de liceu într-un orășel de provincie din Moldova. Cu ce fel de oameni ar veni în contact și în mijlocul căror preocupări cotidiene ar trăi un profesor de provincie, astăzi, necum cu treizeci de ani ... antichității. Într-o bună zi, îmbracă un costum bizar, își caută un tovarăș de drum și-o pornește razna prin munții Moldovei. Iar la întoarcere, din propria-i pornire, dintr-o necesitate sufletească imperioasă și tainică, s-apucă cu răbdare să-și scrie impresiile... Dar ce impresii! Câtă strălucire în stil, ce simț admirabil al realității vii în dialogurile cu țăranii, ce sentiment profund și debordant al naturii! Însemnările lui din călătorie te poartă, cu o putere de evocare uimitoare, prin munții Moldovei de acum câteva decenii, cu sălbătăcia și pădurile lor, cu satele văilor și ... de chitici și nopți cu lună plină! Dl Hogaș intră în literatură cu talentul barbar și primitiv, dar năvalnic și strălucitor al unui poet epic din antichitate. Natura figurilor sale de stil, proaspete ca florile, sintaxa lui savantă, cu perioade largi și cumpănite, abundența mâncărilor și pornirea firească de a ...
... a vieții noastre sfârșitul îngrozitor, Privește cum sluta moarte cătră noi înaintează! O, durere-a despărțirei! O, al nostru trist amor! Ah! care din aste valuri, unelte-a morții cumplite, Care e acel ce soarta pentru noi l-a hotărât? Puținele mele zile iată-le de-acum sfârșite! Sprijinește-mă în brațe-ți, să mor l-al ... făcut altă decât numai ne-am iubit. Oh! cât ești de strașnic, Doamne, în a ta dreaptă mânie, Cât d-amar este paharul ce-l bem în acest minut!... Ah! din mintea mea nu iasă acel ceas de grozăvie Când în undele turbate pe-al meu tată am văzut. Cum se lupta împotriva înviforatelor ape, Nevoindu ... de pe urmă mângăiere m-a lipsit; Însă, scumpule Edvine, oricare nenorocire Aș uita fiind cu tine, viețuind cu-al meu iubit... Dar ce poate face omul împotriva voiei sfinte? Cine poate înțelege scopul ei acel ascuns? Iartă cârtirile noastre, Dumnezeule părinte! Căci ele scap dintr-un suflet ce ... Căuta nenorocitul ca să o îmbărbăteză, Să-i astâmpere durerea, și aceste îi zicea: “Draga mea! Nici o ființă pe lume nu mai trăiește, ...
Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură la Preobrajeniia Domnului nostru Iisus Hristos
... drepți, mai nainte puțin de judecată. Hristos iaste dătător de lĂ©ge, Moisi învățător de lĂ©ge și Ilie râvnitor de lĂ©ge. Vedeț, dară, ce soții alĂ©se are și cum să aseamănă în oarecarele: Moisi au murit, Ilie n-au murit. Și oare ce poate fi aceasta, de s-au însoțit Hristos cu un drept din cei morți și cu un drept din cei vii? Pentru căci la judecata cea viitoare vor să se judece viii și morții și vor să se veselească la împărăția ceriului câț vii ... vor adormi, iar toț ne vom schimba de trupul acest stricăcios și ne vom face nestricăcioși. Și să arată lor Moisi și Ilie. Oare pentru ce? Pentru patru lucruri: una pentu ca să scoață de la norod acea socoteală mincinoasă, ce avea asupra lui Hristos, că unii îi zicea că iaste Ilie, alții îi zicea că iaste Ieremia sau, unul din proroci; a dooa, pentru ca să cunoască jidovii cum că Hristos nu iaste împotriva legii lui Moisi și pentru aceasta stă cu dragoste ... fi trebuit această mărturie să o aducem la mijloc fiind mărturiia tatălui din
Dimitrie Bolintineanu - Călugărenii
... crud am suferit, V-aduceți aminte vechea vitejie! Umbrele străbune, astăzi cu mândrie Vă privesc sub arme p-ăst fălos pământ. Azi mărirea veche iese din mormânt. Nu vă fie teamă despre-a lor mulțime, Ce de vitejie fuge cu rușine! Astfel cum un arbor crește mai frumos Când abați din ramuri cele de prisos, Astfel și poporul pentru-a fi ferice Trebuie să facă dalbe sacrifice. Astăzi toată lumea către cer se-nchină ... Inima română însă nu răcește Dorul biruinței o însuflețeste. Turci mai mulți s-adună... prin români fac cale. Oastea noastră pierde tunurile sale. Ca torent ce cură după vijelii. Află bariere peste lungi câmpii, Își oprește cursul, geme, se lățește, Apoi cum abate lanțul ce-l oprește. Fuge peste luncă, gros spumând, turbat, Urlă, greu îneacă câmpul depărtat. Astfel otomanii se revărs nainte, Oripeunde calcă, seamănă morminte, De creștine corpuri ... fără-a fi rănit. Când se-nalță-un suflet mai presus de lut, Temerile morții rușinos amut. Sabia română scânteie p-aramă. Kirali din tunuri pe nemici sfăramă. Avangarda turcă fuge rușinos, Calcă p-ienicerii ce ...
Antim Ivireanul - Învățătură cînd se face parastas
... doaoa carte a Împăraților, în 12 capete și foarte mă face de mă minunez. Împăratului David i-au fost bolnăvit copilașul cel dintâiu, ce avea din Virsavea. Și, pentru căci se afla în nevoia morții, era pururea trist și mâhnit și nici mânca, nici bea, nici putea nimeni să-l mângâe ... lumii. Drept acĂ©ia zic și eu cătră dumneata (cutarele) și cătră cĂ©lialalte iubite rudenii să încetați întristarea și să părăsiț lacrămile, de vreme ce s-au odihnit în Domnul această cinstită cocoană ce să pomenĂ©ște astăz. Căci lacrămile și întristăciunile nu dau nici un folos morților, nici pot să-i întoarcă din viața cea vĂ©cinică, nici să-i scoață din gropi. Și pentru acĂ©ia au pus lĂ©ge dumnezeeștii apostoli, să nu plângem pre morți, ci să-i pomenim la înfricoșatele taini și să ... toată durĂ©ria, grija și suspinarea. Și să nu să uite putĂ©ria lui Dumnezeu pentru multa și nespusa a lui bunătate, spurcăciunilor ce s-au făcut de cel mort, pentru neputința omenească, de vrĂ©me ce nu iaste nimeni curat de spurcăciuni, după cum iaste zis. Și de vrĂ©me ce ...
Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a II
... întru toată țigănia: ,,Tot omul s-audă și să știe!... Că moșul Drăghici să strig mă mână, Ca tot îns' la cortul lui să vie, Din cei ce-s dă vârstă mai bătrână, Căci premulte are să vă zică, Dar' veniți, curând, f...l în tică". [2] Cum s-auzi aceasta-în țigănie ... în frunte să meargă bucate! Socotind bătrânii-înțelepțește Cumcă gloata sâlită de foame Va căuta să meargă bărbătește, [5] Ca flămând pântece să-ș întrame. Ce nu face-un sfat bun câteodată!... Ferește de rău o țară toată!... Îndată și numita solie Purceasă, ce fu din doao fețe Cele mai harnice-în țigănie, La cuvinte și gânduri istețe: Unul Gârdea, cel cu gura strâmbă. Altul Găvan, cântăreț în drâmbă. Iară ceaialaltă ... te vor prinde." Bratul aurariu și el atunci [13] Ș-aduse-aminte de graiu și zise: ,,Dar cum?... Voi uitarăți dă porunci Și dă hele ce Vlad Vodă scrise?... Socotind c-eți umbla cum vă place Dă capu vostru-încolea și-încoace? Ce au fost, au trecut; acum cioare [14] Nu sunteți mai mult, ci lăudată Oastea lui Vlad, căci el dă mâncare Vă dete și v-armă ...
Emil Gârleanu - Cioc! cioc! cioc!
... și-un scatiu. Să v-o spun. „Cioc! cioc! cioc!â€� se aude de departe. Măcăleandrul zice: — E ciocănitoarea! — Ciocănitoarea, răspunse scatiul, ce-o fi ciocănind mereu? — Caută veverița, îl desluși măcăleandrul. — Veverița? De ce? — Urâți îmi sunteți voi, scatiii, că nu știți nimic. Nu-i cunoști povestea? Să ți-o spun! (Mărturisesc că vreo câteva ciripiri nu le ... a pus la pândă, să prindă pe hoț. S-a ghemuit în fundul scorburii, una cu copacul, și-a așteptat. Ce era? Ciocănitoarea, cum o vezi: sai ici, vâră-te colea, dă de scorbură, în scorbură de alune, și, cum e iscusită, a înțeles ... n alune trebuie să fie ceva. Plisc are, slavă Domnului! Craț! iaca și miezul. Bun! Craț-craț-craț, s-a pus pe mâncat. Din ziua aceea venea în fiece amiază să-și ia prânzul. În dimineața când o pândea veverița, a sosit tot așa zglobie, dar de ... și la altul. Fagul sună mai tare, frasinul mai înăbușit. Un stejar găunos răsună ca un hârb. Și ciocănașul bate mereu, se duce, se șterge din
... frecă scîndurile cu moloz. După aceea își numără gologanii și se sui într-un copac spre a aștepta sosirea dimineții. “Ce splendoare! Ce măreție!â€� exclama el în extaz în fața naturii, tușind uneori semnificativ și sărind din cracă în cracă, în vreme ce, pe sub ascuns, avea grijă să dea regulat drumul în văzduh unor muște cărora le introducea sub coadă lungi fîșii de hîrtie velină… Fericirea nu ... lungă durată… Trei drumeți, cari la început i se dădură drept prieteni și care în cele din urmă pretextară sosirea lor acolo ca fiind trimiși din partea Fiscului, se apucară să-i facă tot felul de mizerii, începînd prin a-i contesta mai întîi însuși dreptul de a ... în același timp o lecție fină, de tact și urbanitate, se dete jos, își scoase spada și intră de bunăvoie în lacul mocirlos și infect din vecinătate, unde înotă iepurește timp de aproape o oră; după care comisiunea fiscală, umilită și rușinată, o rupse pe loc la fugă, răspîndind pretutindeni, prin ... cîmpii, un miros pestilențial fiscal. El însuși, îndurerat și decepționat de pe urma atîtor încercări rele prin care trecuse, își numără gologanii și se sui ...