Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CEL MAI BUN
Rezultatele 991 - 1000 din aproximativ 1095 pentru CEL MAI BUN.
Mihai Eminescu - Legenda cântărețului
... De mult, de mult a fost un Împărat în țara depărtată a Indiei și avea o fată frumoasă cum nu se mai povestește, bălaie ca o lacrimă a soarelui, dacă soarele a plâns vodată. În nopți cu lună, când se primbla prin întune ... origini obscure, el curgea de-a lungul râurilor mari și răsturna imperii și le supunea șie. Popoarele-l iubeau că era drept și bun, regii se temeau de el. Era împăratul lumii și Domnul tuturor celor trecătoare. Atunci se duse la castelul răsărit din rădăcini de munți. Intră în ... în urechile lui ― își plecă fruntea și zise: "La ce? La ce?"― apoi o apucă-nspre pustii și nimenea n-a mai
Nicolae Filimon - Omul de piatră
... priimi în casă cu mare bucurie, da mi-e frică că va veni fiul meu și vă face pre amîndoi sloi de gheață; duceți-vă mai bine la sora mea cea mai mică, că ea poate să vă găzduiască și să vă spuie și drumul la doamna Chiralina. Feciorul de împărat plecă înainte și ajunse la muma ... spuse femeilor sale că a visat de două ori că a sărutat-o un june frumos. Atunci una din femei, fiind mai pricepută, zise doamnei Chiralina că, pe dată ce va începe cerbul să cînte, să se prefacă că doarme și cum va simți că o sărută ... se prefăcu că doarme și, cînd veni Făt-Frumos să o sărute, îl strînse în brațe și-i zise: — D-acum înainte nu vei mai scăpa, că mult am dorit să te dobîndesc. Ei se giugiuliră ca niște porumbei pînă îi apucă ziua; iar cînd fu pe la prînz, veni ... la fereastra palatului și se uita la drum, cînd iaca un ovrei cu cămăși de vînzare. Doamna Chiralina îl chemă sus și luă două cămăși mai ...
Alexandru Macedonski - Ospățul lui Pentaur
... solzi de gelatină în argint se oglindesc, Lângă păsări de tot felul, și întregi, și despicate, Împreună cu vânaturi nencetat se grămădesc. Tot ce e mai bun pe lume, strâns cu bani și iscusință, Îmbrâncește înainte lăcomiile trupești, Și pe când se schimbă vorbe și se bea cu prisosință, Pe metalice tripede ... Printre pulberea ce urcă licărind de-năbușeală Pe monarc îl urmărește cu sălbatice răcniri. Tarekenas — l-acest nume se întoarce fiecare Către oaspetele tânăr mai frumos ca zeul Ra -- Vede-al regelui pericol, și sub două mii de care Uruind pe roți de-aramă face câmpu-a tremura ... umple câmpul mohorât. Șetasar, Șirab, Patasa, peste câmpii păduratici, Căutându-și mântuirea, fug de panică cuprinși, Și Ramses, oprindu-și caii, dintre-oștenii asiatici Nu mai vede în picioare decât turma celor prinși." ,,Lui Ramses și Tarekenas slavă-n veci nemărginită" Este strigătul ce sala o străbate până-n fund, Iar ...
... ești tu cuminte? — N-am fost pân-acuma, coconiță, sâru' mâna; da de-acu-ncolo, să fie ea a dracului care o mai... De prisos să ne mai lungim la povestit cu de-amănuntul toate... Destul să spunem că, peste un an de la plecare, întorcându-se împăratul biruitor de la război, a ... când îl vedeau săgetând rândunica din zbor; când îl auzeau, pe urmă, cântând din gură și cu harfa, de te sfințea — amândoi soții nu mai puteau de mândrie, îl luau în brațe și-l sărutau, și femeia zicea: — Mulți feciori de-mpărat or mai fi, da ca și ăsta al nostru, nu mai crez altul!... s-a isprăvit! Au trăit ei așa cu toții, la curte, în bună pace, liniștiți și fericiți, fiecare cu partea și ... se vaite ca un copil mic și să se bată cu pumnii-n cap: — A răpus-o pe mama-doica!... Aoleu!... nu mai e de rană! Împărăteasa — leșină și ea. Împăratul, strașnic de turburat de toate astea, strigă: — Eu stric, că m-apuc să vorbesc politică ... ...
... avem oști, dară iubirea de moșie e un zid Care nu se-nfiorează de-a ta faimă, Baiazid!" Și abia plecă bătrânul... Ce mai freamăt, ce mai zbucium! Codrul clocoti de zgomot și de arme și de bucium, Iar la poala lui cea verde mii de capete pletoase, Mii de coifuri lucitoare ... ploaie... Urlă câmpul și de tropot și de strigăt de bătaie. În zadar striga-mpăratul ca și leul în turbare, Umbra morții se întinde tot mai mare și mai mare; În zadar flamura verde o ridică înspre oaste, Căci cuprinsă-i de pieire și în față și în coaste, Căci se clatină rărite șiruri ... Să-mi trimiți prin cineva Ce-i mai mândru-n valea Ta: Codrul cu poienele, Ochii cu sprâncenele; Că și eu trimite-voi Ce-i mai mândru pe la noi: Oastea mea cu flamurile, Codrul și cu ramurile, Coiful nalt cu penele, Ochii cu sprâncenele. Și să știi că-s sănătos ... Te sărut, Doamnă, frumos." .................................................................. De-așa vremi se-nvredniciră cronicarii și rapsozii; Veacul nostru ni-l umplură saltimbancii și irozii... În izvoadele bătrâne pe eroi mai ...
... bună, Încrezători ți-ngenunchem-nainte: Ne-aduci comoară de speranțe sfinte, Ori prevestiri grozave de furtună?... De pretutindeni se ridică șoapte Și plâns înăbușit spre cel ce, ție, Înduioșat acum, ți-a dat solie Să luminezi odată trista noapte! Că sunt aici dureri nemângâiate, Blesteme dureroase, — sunt copii ... au jertfit zadarnic Atâta sânge, gloanțele haine. C-au încetat sălbaticele goane, — Iar dacă sunt colibele cernite, Copii orfani și mame văduvite Nu vor mai plânge, sara, la icoane... Un glas pornit din inimă curată, Un tânăr glas te-ntâmpină acum: Din largul țării spulberă odată Mirosul greu de sânge ...
Mihai Eminescu - Scrisoarea III
... avem oști, dară iubirea de moșie e un zid Care nu se-nfiorează de-a ta faimă, Baiazid! Și abia plecă bătrînul… Ce mai freamă, ce mai zbucium! Codrul clocoti de zgomot și de arme și de bucium, Iar la poala lui cea verde mii de capete pletoase, Mii de coifuri lucitoare ... ploaie… Urlă cîmpul și de tropot și de strigăt de bătaie. În zadar striga-mpăratul ca și leul în turbare, Umbras morții se întinde tot mai mare și mai mare; În zadar flamura verde o ridică înspre oaste, Căci cuprinsă-i de pieire și în fața și în coaste, Căci se clatină rărite șiruri ... Să-mi trimiți prin cineva Ce-i mai mîndru-n valea Ta: Codrul cu poienele, Ochii cu sprîncenele; Că și eu trimite-voi Ce-i mai mîndru pe la noi: Oastea mea cu flamurile, Codrul și cu ramurile, Coiful nalt cu penele, Ochii cu sprîncenele. Și să știi că-s sănătos ... sărut, Doamnă, frumos“. De-așa vremi se-nvredniciră cronicarii și rapsozii; Veacul nostru ni-l umplură saltimbancii și irozii… În izvoadele bătrîne pe eroi mai ...
Dimitrie Anghel - Agora modernă
... nocturne, și-au dat rendez-vous -uri clandestine în anumite unghere ; își au și ele partizanii lor, căci așa sunt făcuți unii, sau chiar cei mai mulți dintre contimporanii noștri, pe cari numai exalările amoniacale îi mai pot trezi și-i mai pot face să vibreze. Fiind marele colector, maxima cloacă a acestor șerpuitoare rîulețe care nu mai pot reflecta cerul din multa murdărie ce-o tîrăsc în ele, ce nu mai pot face valuri ca să poată aduna lumină pe crestele lor, ce nu mai pot scoate glasuri cristaline din cauza verminei ce le amuțește ca o veșnică surdină, ei se adună și se strîng cerc ca o baltă imundă ... niște besactele, se mută de la unul la altul, batiste mari parcelate în pătrate le umflă buzunările. Ei singuri sunt fericiți, căci numai ei nu mai visează ; ei singuri sunt fericiți, căci sunt la capătul tuturor ambițiilor și nu mai au ce spera ; ei singuri sunt fericiți, căci sunt dezbrăcați de toate patimile... Himere și visuri ce înșiră hexametrii ori arborează lavaliere ei nu mai ... ...
Paul Zarifopol - Din istoria poeziei românești
... Lui Ghica, îngrijirea literară a colegului îi părea manie... Alexandrescu însuși gândea astfel. În prefața pomenită, el urmează așa: cu cât arta e mai frumoasă, cu atât este mai anevoie; cu cât sunt mai rari poeții care au lăsat numele lor la secoli, cu atât mai numeroși aceia care s-au pierdut în adâncul uitării. Faimosul BĂ©ranger, puternicul liric al timpilor moderni, poet popular cu aristocratice forme, și unul din ... Atitudinea lui e indulgent ironică, și-i e firesc a vedea în uriciunile omenești partea poznașă. Ca material ideologic, contribuția lui Gr. Alexandrescu mai aduce și un pesimism, acordat, în tonul decepției; la dânsul evocarea trecutului este accentuată melancolic. Așteptarea unui viitor mai bun e la Alexandrescu mai slab pronunțată decât la contemporani, cu atât mai mult decât la predecesorii săi. Aceasta schimbă și nuanța naționalismului său, care nu mai e elementar și candid, cum era la mai toți literații deșteptării românești. Iar în celebra satiră adresată Spiritului său, Alexandrescu ia hotărât poziția intelectualului modern, în dezbinare, sau chiar în revoltă, față de ... re, ce idiot! Iar spiritul poetului, calificat de idiot pentru ignoranța lui cartoforicească, îi răspunde consolator: Dar cărțile cu mine nu pot să se împace, ...
Ioan Slavici - Barbaria modernă
... maÄ mult însușirile indi[vi]duale, care nu sunt, la urma urmelor, de cât anomaliÄ resultate din o desvoltare defectuĂ³să, decÄ niște degenerărÄ în cel mai propriÅ înțeles al cuvântului. Cu cât maÄ intensivă e dar cultura, cu atât maÄ vîrtos ne regenerăm și noÄ Ă³meniÄ, ca atât maÄ puțin ... între dînșii, îșÄ sînt uniÄ altora nesuferițÄ și se mănâncă între eÄ ca niște cânÄ lihnițÄ de fĂ³me. Se risipesc dar printre Ă³meniÄ mai normalÄ, iar apoÄ se întovărășesc și formĂ©zăun fel de castă întemeiată pe identitatea intereselor individuale, - nu spre a se ajuta unul pe ... înrîuririÄ luÄ firescÄ. Ce trebue Ă³re să simțim noi, când vedem, că RomâniÄ cu tĂ³tă munca, pe care o sÄ•vârșesc cultivând pământul cel maÄ mănos al țăriÄ lor, sînt ruinațÄ trupesce și economicește!? Ce trebue să simțim când îÄ vedem istoviți și galbenÄ la față și constatăm, că ... care în felul luÄ și nu caută uniÄ să tragă mișelesce bucata de la gura altora. AcĂ©sta e ceea ce suferim, și barbarie în cel ...
Ștefan Octavian Iosif - Cavalerul Olaf
... Cînd spre-ntunecatul rege Gura-i rumenă-și îndreaptă: — Ziuă bună, tată-socru ! Moartea astăzi, știu, m-așteaptă. Rege, pîn’ la miez de noapte Mai amînă-mi ceasul morții; Vreau să-mi văd banchetul nunții, Danțul la lumina torții. Lasă-mi viața pîn’ ce cupa Cea din urmă voi goli ...