Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ����N��AR
Rezultatele 991 - 1000 din aproximativ 1386 pentru ����N��AR.
Naum Râmniceanu - Rugăciune (Râmniceanu)
... Râmniceanu - Rugăciune (Râmniceanu) Rugăciune de Naum Râmniceanu Informații despre această ediție Dumnezeule prea sfinte Cel de toate le privești ; Adu-ți de mine aminte, Nu-n veci să mă pedepsești. Vezi necazurile mele Că s-au foarte înmulțit, Dureri, scîrbe, nevoi grele, Cu totul m-au covîrșit. Vezi a mea ... mine Și-mi vezi focul cel aprins, Întoarce-te-acum cu bine, Că mai cu totul s-au stins. Eram slobodă grădină Ver' la cine-ar fi venit, Cu tot felul de rod plină, Făr-a fi nimic oprit. Și-acum am ajuns în stare Mai de tot să ...
Ștefan Octavian Iosif - Basm neisprăvit
... mpărat Frumoasă ca o zână... A fost o fată de-mpărat Cu ochi vicleni, cu păr buclat, Cu inima păgână. Sta visătoare-odată-n prag Și-un paj trecea pe scară, Sta visătoare-odată-n prag, Și-n treacăt îi șopti: "Mi-ești drag, Mi-ești drag din cale-afară!" A doua zi îi iese-n drum: "Mi-ești drag cât nu pot spune!" A doua zi îi iese-n drum, Și fuge, izbucnind acum În hohote nebune... Iubite, să-ți mai spun ai vrea, Cum s-a-ncheiat povestea? Iubite, să-ți ...
... Alice Călugăru - Şerpii Șerpii de Alice Călugăru Sub falnica desfășurare de crengi a umedei păduri, Mă culc în ierburi legănate, și-n palme tâmplele-mi se razmă; Și nu las somnul să mă-nfrângă cu-a buruienilor mireasmă, Că lin încep să șuier cântul ce ... ierburi crude veninul lor de buruieni; Dormeau cu apele pădurii, ascunși sub grelele pietrișuri. Dar când descântecu-mi departe zvârli întâiul lui fior, Deodată fiecare-n codru lăsat-a cuibul singuratic, Și-nvinși de jalea prelungită a fluieratului cromatic, Își măsurară-n ritmu-mi straniu, încet alunecare lor. Veniți, o, șerpi târând prin ierburi, pe mlădiosul vostru pântec, Prin ierburi lungi � ca lănci � prin pietre ... adus întreaga putere-a tainicei păduri, Și viclenia-i mi-ați predat-o cu-nșelătoare cotituri; Iar fluierarea mea, de-acuma, se schimbă-n cântec de izbândă. Mă reazăm de-un copac, ș-acolo aștept tot neamul vostru-nvins, Să mi se-adune la picioare cu trupuri agere de ...
... ce om priimit și foarte delicat, La minte înțelept, la vorbă măsurat. Și dintre toți acei ce pe mata te vor, Eu socotesc că el ar fi mai bunișor. CUCOANA ZAMFIRIȚA Adevărat, așa-i, eu mă unesc cu tine, Dar după întâmplări, acela-i pentru mine Pe care tița mea a ... fi urât. CUCOANA ZAMFIRIȚA Eu foarte mult mă mir de unde-ați auzit. CUCOANA NASTASÂICA Postelnicul ne-au spus și ne-au încredințat Că el ar fi acum ca și un însurat. CUCOANA ZAMFIRIȚA Pe cinstea mea vă spun că eu nu știu nimică. Tăgadă nu-i aici, căci nu am ... pe la găinărie, De-aici la cuhnii, de-aici la chelărie, Apoi pe la cămări, apoi la garderob, Ba scoate rochia, ba scutură salop, Aleargă-n sus, în jos și ia la toate seamă, Mă pogărăsc pe scări, cucoana iar mă cheamă! Norocul meu au fost că un boier limbut, Nemăsurat ... spun eu, jupâneasă; Așa obrăznicie de-acum să nu mai faci, Că te voi învăța cu gura să mă taci. ZOIȚA Asemene știință nici dumneata n-o ai. POSTELNICUL Pricini de supărări poftesc să nu-mi mai dai. Și cum de îndrăznești să-ți bați de mine joc? Atâta numai, zău ...
Ștefan Octavian Iosif - În treacăt
... părere oare ? Mi s-a părut că-mi povesteau o rugă... O sărutare le trimit din fugă, Căci trenul zboară iar, bătu-l-ar focul ! Stau trist la geam... Departe-n
Gelu Vlașin - Fratele (Vlașin)
... știe că muntele-i susul fratele meu cât vârfurile atinge uneori cerul nu-i pasă cum vântul gemete scoate fratele meu piramida cu fruntea înfiptă-n scoarța trecutului fără el timpul meu s-ar
... aleele sînt ude, Și aerul e dulce și clar, ca după ploaie. Un miros trist de roze, ce mor pe crengi uitate, Pătrunde pretutindeni parc-ar voi să spuie Că se petrece-o taină în vechile palate, Dar taina ce-o păstrează n-o spune nimănuie. Chemat de-a ior mireasmă, Hamlet în neagra-i mantă Coboară între ele, vrînd una să-și culeagă — Ce ... cît-îi de dragă. O roză, ah, o roză cit de ușor se frînge. Dar cînd să frîngă roza, învoaltele-i petale, Lucind o clipă-n umbră ca niște stropi de sînge, Căzură deodată pe mîinile lui pale. Și tot mai mari, mai dese, porniră ca să cadă... Dar el fugea ...
Gheorghe Asachi - Giudecată nouă a lui Paris
... i hărăzea, Iar a treia mult favor La frumuseță și l-amor. Abia Paris au ochit Pe-ntriita cea minune, Avere-au disprețuit, N-au voit înțelepciune, Ce frumuseței pom au dat. Însă azi, Un așa caz În alt feli s-au giudecat, Nu-ntre munți, c-acel cioban ... c-a fi zis ea, Că triumful unei fete E d-agiuns ea să s-arete. În asemene minut Cel mai drept giudecător Paragraf-ar fi pierdut. Chiar ș-al nostru matador, Pe când sta ca fermecat, Zân-a treia au intrat. Era asta grăsulie, De ani nu ... la față cam urâtă, Și în spate, ascuns de vel, Firea-i dădu un muncel. Mare nas, cam roșă coamă, Dar de tot îmbrilantată, Și-n casetă ferecată D-olandeji ducea o soamă. Toate aceste, ea zicea, Cu mine-mpreună ia! De departe apoi ținea De noblesă-un pergament Și-n ...
... I Din vârsta fericirii fără minte Icoane dragi mi-apar mereu-nainte : De lume răzlețită și sfioasă, În ramă de salcîm zăresc o casă. Și-n casă, într-un colț întunecat, Văd un copil de mama lui certat. El mâinile și-ntinde spre iertare, Dar ea-i tăcută și nendurătoare. Din ... – Ș-adoarme în suspine. Dar peste noapte-o biruiește dorul – Din somnu-i sare muma, Și spre ungherul unde-i doarme-odorul Pășește-n vîrful degetelor numa. Pe somnul lui cel fin Duioasă se-nclină ; De-al vieții sale chin Un zâmbet i-animă. Zbucnește fără’ zăgaz Iubirea ei ... creștet i-adună – De ziua cea de ieri Ce dulce-l răzbună! El simte cum s-apleacă peste dânsul O umbră bună ce l-ar dezmierda – Și-ntr-un suspin, pe cînd ea-i șterge plânsul, Întinde brațele lui mici spre ea. De gâtul ei s-atârnă în neștire ... de mamă, soarta mea, De ce mi-ascunzi tu darurile tale? Căci la pământ căzui cu sete grea Și iată! a secat izvoru-n cale... La porți străine am cerșit iubire, Și porțile cu zgomot s-au închis; Iar unde-am vrut să picur fericire Am otrăvit dumnezeescul vis ...
Dimitrie Anghel - În Luxemburg
... străluceau la soare Statuele străvechi și scumpe, și cât de drag ți-era cu mine, Să povestești, umblând sub ramuri, de viața moartelor regine Înmărmurite-n piatra rece de-o biată mână peritoare? Deasupra lor porumbii vineți roteau voioși din vreme-n vreme! Părea că lor li este dată grădina asta toată-n pază, Și-arar o lacrimă de ploaie, ca un diamant aprins de-o rază, Se desprindea, vuind un zgomot, din naltul unei diademe. În straturi ... Sub umbra cărora voioase treceau eternele idile, Născute dintr-o sărutare și moarte după zece zile ... Pe zilele acele însă cine din noi nu și-ar da anii? Curgea nedumerită vremea, și-ntr-un târziu, vestind că-i sară O darabană-ndepărtată suna ca după bătălie, Și-atuncea, tresărind din visuri ... că-i pustie Și ne porneam și noi pe-acasă rentineriți de primăvară. O vorbă îndemna o alta, ș-un gând chema o amintire Și-n toropeala asta dulce a noastre inemi amândouă Se-ngemănmau de duioșie, ca două lacrime de rouă ... Și azi abia dacă mai aflu de ...
Petre Ispirescu - Ciobănașul cel isteț sau țurloaiele blendei
... iacă am văzut un vis frumos și minunat. Ascultă, că voi să ți-l povestesc: Se făcea că eram într-o grădină, frumoasă, frumoasă, cum n-am mai văzut. Erau niște pomi înalți, stufoși și bine potriviți de părea că erau scriși, și așezați în trâmbă pe drumul pe care mergeam ... ascult. Ele se făcea că mie îmi vorbeau, căci nu mai încetau de a tot zice: "cine m-o mânca, rămâne grea". Eu n-am mai putut să mă opresc. Mă întinz peste ceilalți pomișori, iau un merișor d-alea, îl bag în gură să-l mănânc, dară, când ... în donițe pe cobilițe. Se mira de razele ce ieșea din luceafăr, și căuta cu mare dorință să cunoască care din candelele atârnate în cer ar fi aceea a fetei împăratului ca să se închine la ea. Pe când era cufundat în gândire, fiii de împărați și de boieri ... el nu răspunde nici un cuvințel, merseră la dânsul și între altele îi ziseră: - Atâți fii de domni și de împărați au fost și nimeni n-au putut ghici semnele fetei împăratului, și tocmai dumneata, prietene, o să te găsești mai firoscos? - Omul este dator să-și cerce norocul o dată ...