Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PE ACELA/ ACEEA
Rezultatele 981 - 990 din aproximativ 1583 pentru PE ACELA/ ACEEA.
Nicolas Boileau - Poema didactică după Boileau și Horațiu
... ți-l descri Și te poartă pretutindeni, până când te-o ameți Ici, aproape, e o scară, o sală mai depărtat; Să vezi un balcon pe urmă! numai aur e lucrat. Loc pe undeva nu lasă, pe jos, pe sus, peste tot, Unghiuri, ferestre, plafonduri a scăpa de el nu pot. Întorc la foi, întorc iară, doar d-oi da d-un ... câte exprimăm Ori le lămurim mai bine, ori mai mult le-ntunecăm; Ceea ce cunoaștem bine se enunță lămurit, Vorbele prin care-o zicem vin pe loc și nimerit. În orice scriere-a voastră pe sine vă respectați Și-n orice exces de sacră limba s-o considerați. Surda sunt pus în mirare d-un sunet melodios Dacă nu e ... a vă lăuda. Adulatorul ți-ncepe de la a te-aplaudi, La tot versul ce aude se face a tresări. Pe el vorbă nu-l înghimpă, tot e admirabil, sfânt, De bucurie,-l vezi saltă, de tinerețe plângând; El de laude-n tot locul te încarcă ... Dar aste vorbe frumoase ce veni a-ți înșira Sunt o cursă să te prinză să-l asculți a-ți recita. ...
Ion Heliade Rădulescu - Bată-te Dumnezeu!
... de zestre și suflete de țigani, și fiecare are câte un nume, două, deosebite, peste acelea ce i le-a dat alde cumătrul. Pe biata baba Stanca o cheamă cioroaica a bătrână ; pe Ioniță băiatul îl cheamă diavolul de buzat ; pe Măriuța fata, împelițata ; pe Călin bucătarul, baraonul de râtan ș.c.l. Coconița Drăgana știe bine să vază de casă, este și econoamă bună. Pe scară mai nu e niciodată măturat, ca să nu se tocească treptele; în pridvor, în sală lipsesc câteva cărămizi de când trăia răposatul socrul coconiței ... rară și vrednicuță, apoi nu știu de unde până unde, că a căpătat și un drept mare să-și facă vătaf de curte pe însuși Dumnezeu. Eu nu crez una ca aceasta, însă dumneaei pe tot ceasul ne-o spune; căci, când n-are dumneaei chef de bătaie, atunci pe toate slugile, pe toți oamenii din casă îi trimite să-i bată Dumnezeu. Ia să vedeți cum se fac trebile în casa dumneaei. Să luăm, spre exemplu, vremea ... când frățica i-a făcut și ceva nou), gătițică, înțepată,-ntindicheată. Ce zici, dragul meu cititor? când s-ar uita Dumnezeu la noi, pe
Gheorghe Asachi - Omul literat
... români a Transilvaniii, a Țării Românești și a Moldovei. Doritori de a vedea așezată cultura neamului românesc pe trainice temeiuri, noi împărtășim aice portretul și însușirile omului literat, pe care să aibă totdeauna tinerii noștri de model întru a lor țintire. Omul literat este acela a căruia meserie îl îndatorează ... toate haractirile, când el culege din deosăbirea cea îmbelșugată feliurite mijloace a naturei pentru de a încânta (a disfăta) pe oameni, a-i lumina și a li fi de folos. Câte să fac în lume bune și folositoare nu sunt pentru ... ureche sună armonia poeziilor lui Virgil, a lui Tasso și a lui Rasin, pentru asemene sentiment Tacitus au aruncat înfricoșate scântieri pe inima tiranilor, cătră dânsul să adresază Monteschiu când apără dritul omenirii, Fenelon când împodobește virtutea. Pentru el fieșcare adevăr este o izbândă și fieșcare capodopera ... lumea cea cugetătoare a speculațiilor matematice, sau că să rătăcește în lumea cea înfărmăcată a poeziii, au că înduieșește pre oameni pe ...
Cezar Bolliac - Ai vrea, precum se vede, să-ți mai aduci aminte
... ocheada cea focoasă din ochiu-i amoros; De ochii ei cei negri ce-ar sparge o-ntristare A lumii toată în doliu, d-acel surâs ceresc Ce veselește lumea ca ziua de sărbare, De gestele-i vioaie și timbrul îngeresc; De buclel-ebenine, lucioase și flotânde Pe sânul d-alabastru, ca aripe de corbi Ce fâlfâie pe bruma ninsorilor căzânde Cu toată răsuflarea-i ce tu în drag absorbi? – Pleca când am văzut-o, și tremuram de frică; Căci inima-mi ...
Dimitrie Bolintineanu - Ana-doamna
... III Domnul și boierii șed în lata sală — Toți bătrâni ce poartă părul alb cu fală. În acele timpuri un boier român Se stima pe atâta cât era bătrân, Căci pe cât în vârstă el înaintase În mai multe lupte încă se-nsemnase. Solii de la Carol dau regala carte. Despre cele scrise domnului fac parte ... de sânge vulturii din stânci!" Astfel zice doamna. Căpitanii vor Și toți jur să moară pentru țara lor. VII Oștile maghiare țara părăsesc. Dar ieșind, pe cale pradă și robesc. Prada și robia nu sunt rănitoare Ca aceste vorbe crude, râzătoare ,,O, români, ascundeți armele-ostășești Și-mbrăcați d-acuma rochii ... pleacă, aerul străbate, P-armia străină râură turbate... Soarele pălește... Gemete adânci, Surde, ne-nțelese trec din stânci în stânci. Coiful se despică; inima slăbește; Pe hârcile goale, sabia lovește; Sângele se varsă pe sânge-nchegat... Sufletele zboară... Cerul s-a-nnorat. Caii nechezează și turbează foarte; Oamenii se-mbată de sânge și moarte. Mulți s-apuc ... luptă și-n turbarea lor, C-unghii și cu gura se fărâm, s-omor. Astfel cum s-arată după vijelie Arbori, flori și ierburi rupte pe ...
... scîrțîie sub pașii tăi cruzi de pantofi închiriați gesturi viclene cînd măslinele erau prea mari pentru tine și jacuzii și mansarda cu lupi ai adormit pe scara din marmură noaptea aceea și te-au violat fulgii unul cîte unul și ungurii de la masa vecină cu ceardașul lor ai visat telescaune ...
Mihai Eminescu - Melancolie (Eminescu)
... în întinderi stă lumea-n promoroacă, Ce sate și câmpie c-un luciu văl îmbracă; Văzduhul scânteiază și ca unse cu var Lucesc zidiri, ruine pe câmpul solitar. Și țintirimul singur cu strâmbe cruci veghează, O cucuvaie sură pe una se așează, Clopotnița trosnește, în stâlpi izbește toaca, Și străveziul demon prin aer când să treacă, Atinge-ncet arama cu zimții-aripei sale De ... Stă cuvioasă, tristă, pustie și bătrână, Și prin fereste sparte, prin uși țiuie vântul - Se pare că vrăjește și că-i auzi cuvântul - Năuntrul ei pe stâlpii-i, păreți, iconostas, Abia conture triste și umbre au rămas; Drept preot toarce-un greier un gând fin și obscur, Drept dascăl toacă cariul ... pas Abia conture triste și umbre-au mai rămas. În van mai caut lumea-mi în obositul creier, Căci răgușit, tomnatec, vrăjește trist un greier; Pe inima-mi pustie zadarnic mâna-mi țiu, Ea bate ca și cariul încet într-un sicriu. Și când gândesc la viața-mi, îmi pare că ... ea cură Încet repovestită de o străină gură, Ca și când n-ar fi viața-mi, ca și când n-aș fi fost. Cine-i acel
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Două lacrîmi
... apropiai. Mă oprii ca să ascult. Ce glas divin ! e doină? e bocet? Se aud cîteva cuvinte... aceleași și aceleași, repetate fără sfîrșit... Mă suii pe platou. O fată tînără, aplecată pe un mormînt, smulgea bălării, și cînta, și bocea. Cînd mă văzu, tresări. Se uită lung la mine. Se rumeni, apoi plecă ochii în jos și ... să nu turbur odihna morților și a unui suflet plin de restriște. A doua zi mă sculai și mai de dimineață. Pe același drum. Și iar auzii glasul, și mi se păru și mai trist... și se duse tremurînd și mai departe. Într-o clipă fusei pe ... ziuă — mă sculai. Repede la platou. Ascultai. Nimic. Oltul venise mare. Ca un popor revoltat. Ce trist se grămădesc crucile împrejurul bisericii... Unde era acel glas tremurător și melancolic? Nu mai avea pe nimeni de îngrijit? Dăstul, avea dăstul... pe cin' să mai îngrijească? Aș vrut s-o văz, s-o întreb cine e. Mormintele sînt așa de triste fără cîntecul ei subțirel... Mi se ... vroiam să vii... îmi răspunse ea. — Frate?... — Nu... — Soră?... — Nu. — Dar cine? — El ... răspunse fata, și două lacrîmi picurară ...
Mihai Eminescu - La moartea lui Neamțu
... cătră cer. Clopote, tu simți durerea și urmezi cu-a ta cântare, Când din stea în stea se suie sufletul într-un avânt, Pe când noi urmăm cu pasul cel rărit de întristare Lutul palid, fără suflet, să-l depunem în pământ. Ochii? Câte dulci imagini au sorbit a ... stelele cerești? De-a vieții grea enigmă ție-acuma nu-ți mai pasă, Căci problema ei cea mare la nimic o ai redus. Pe când nouă-ncă viața e o cifră nențeleasă Și-n zădar cătăm răspunsul la-ntrebarea ce ne-am pus. În zădar ne batem capul, triste ...
Cincinat Pavelescu - O epigramă
... Dunăreanu, citise, între alții, o nuvelă lungă, nesfârșit de lungă. Se părea că nu se mai isprăvește. Publicul tulcean... ce să-ți mai spun? mort pe jumătate, era în agonie... Într-un târziu, Dunăreanu a dat Dumnezeu și a terminat... Ca să mai înviez puțin auditoriul, adică ... că în adevăr aș fi fost numit director general, ce s-ar fi întâmplat? Mărturisesc sincer că emoția mea ar fi fost enormă. Să revăd pe toți marii noștri artiști pe care i-am admirat ani îndelungați sub unghiul autorității active ce mi-ar acorda o demnitate de director... Sunt convins, însă, că vechile mele raporturi ... A, dar subiectul acesta e prea serios... ca să putem vorbi de el numai în treacăt. - Vezi... numai ideea că aș fi putut fi instalat pe scaunul directorial de la Teatrul Național mi-a dat o seriozitate și un aer grav, incompatibil cu caracterul meu vesel și firea mea ... bunăvoință și cu aprecierea sa atât de măgulitoare. Dar... mai e o chestiune care mă tulbură mult. Chestiunea inamovibilității mele de magistrat sunt doar consilier
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Complotul bubei
... În cuibul acei văgăune Precum într-o cronică spune Din secolul patrusprezeci - A fost o petrecere mare: Leproșii din mii de hotare Veniră pe mii de poteci. Vedeai o icoană grozavă! Tot bube, pocnind de otravă, Pe brațe, pe coapse, pe frunți! Otrepuri, de mult închegate, Lipite pe răni destupate, Ca niște oribile punți! Obrajii lor - cronica spune Păreau ca un foc de tăciune Cu spuză-nvelit împrejur, Când negrul cu roșul s ... De nu va fi bubos: Căci este cu dreptate Ca prin majoritate Rotund să meargă toate Sub cerul luminos! O goană-nverșunată Se va porni pe dată În lumea cea curată Pe bietul nesupus, Ce nu vrea să-nțeleagă Că trebuie o plagă Să fie țara-ntreagă Când buba șade sus! Printr-un decret se schimbă Orice ... strâmbă, Scoțându-se din limbă Că lepra e un rău; Și după chip și seamă, Pe pânză și p-aramă, Veți face fără teamă Bubos pe Dumnezeu!!.. III Poporul înconjoară pădurea fără veste Și-i pune foc: Leproșii pân' la unul, bărbați, copii, neveste, Au ars pe loc. Memoria lor însă p-o lespede funebră D-atunci s-a scris, ...