Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru I(CEEA) CE

 Rezultatele 981 - 990 din aproximativ 1462 pentru I(CEEA) CE.

Ion Luca Caragiale - Două loturi

... preget în toate părțile... Nu e și nu e!... - Femeie, trebuie să fie-n casă... Dracu n-a venit să le ia!... Dar ce au pierdut? ce caută? Caută două bilete de loterie, cu care d. Lefter Popescu a câștigat. Însă oricine mă poate întreba: - Bine, dacă a pierdut ... că e grozav!" - iar madam Popescu se repede în odaie, fiindcă era în nĂ©gligĂ©. D. căpitan Pandele intră ca o furtună și, vorbind din ce în ce mai tare, ca și cum d. Lefter ar fi surd: - Bine, nene, păcatele mele! de ce n-ai venit la berărie?... se poate să fii așa de indiferent? te caut ca un nebun de atâtea ceasuri? - Ne-a ținut ... de pe altă lume. - A cenușie. - Leftere! zice femeia punând mâna la sânul stâng, ca și cum ar fi simțit un junghi grozav. - Ce? - Am... dat-o. - Ce-ai dat? - Jacheta! - Care jachetă? - A cenușie! - Cui? - N-ai spus tu că n-o mai porți? - Cui? cui ai dat-o, nenorocito ... gașperiță! - Să mă trăsnească Dumnezeu! să hie al dracului! - Mai bine, spune drept, zice d. Turtureanu. - Dacă spui ai bacșiș bun, adaogă d. căpitan Pandele. - Ce ...

 

Vasile Alecsandri - Vulcan

... Cele fete moldovence Floricele dunărence, De la mal se depărtau Și din gură cuvântau: ,,Atunce s-ajungeți voi Când îți afla de la noi Unde-i badea cel iubit Și de turci nebiruit!" Turcii se posomorau, Pe mal verde coborau Și de mers nu se opreau Pân' ce-n cale nu zăreau O sălcică rămurată Pe-un izvor rece culcată; Lângă salcie o bătrână Cu trei caftane-ntr-o mână [5] De sânge ... ager de Vulcan, Stând la umbră și dormind De-a lui viață ne-ngrijind, Că de pază mi-l păzește Și la capu-i străjuiește Pandelaș, un grec voinic Cu pistoale sub ilic, Slugă veche și iubită De stăpânu-i dăruită. Soliman s-apropia Și din gură-așa grăia: ,,Bre Pandele! de vrei bani Să nu-i poți mânca doi ani, Dă-ne pe Vulcan legat, Că-i peșcheș de împărat." Grecul lacom răspundea: ,,Dați-mi banii ș-om vedea." Soliman se bucura, Bani-n poală-i număra, Zece pungi de irmilici, Opt de rubiele mici [6] Și vro trei de venetici. Iar Pandele ce făcea? La stăpânu-i se ducea Și cu brâu-

 

Gheorghe Asachi - Muza cătră poetul "Panoramei Moldovei"

... se deschisă-o cale Pentru-a patriei giunime, S-o agiute prin talent. Revăzut-ai al tău munte, Turma cu păstori și fete, Ce te-ndeamnă la cântat; Di ce porți o tristă frunte, De-a ave de lacrimi sete Di ce tot n-ai încetat? Unde-i ecatombei sfară, Cântece de bucurie Ce triumfului convin? Înturnatu-te-ai în țară S-o nutrești melancolie? Ea-i sătulă de suspin. Oare zâna amoroasă Ce-ai găsit-o-n văduvie Azi credința ț-a călcat? Ori odoară prețioasă Furul cel cu ghibăcie Din comoară ț-a prădat ... D-alt odor dacă nu-ți pasă Decât de ea și de muză, Încetează-a suspina. Despre patrie nu geme, Este Cine grijă-i poartă, Ce-a pieri n-o va lăsa; De puternici El nu teme, Că a meserilor soartă Lui i place-a apara. Tronu-i este-n sferi senine, El pe domni în mână ține Și le-nsuflă voia sa; El, precum de ani o mie A păstrat ...

 

Constantin Stamati - Drumeții și câinii

... a lor interesuri între ei vorbea, Și iată, Deodată, De lângă o poartă, Un câine au lătrat, După care alții, de prin alte curți, Sărind i-au împresurat. Și așa erau de mulți, Că unul din trecători o piatră au apucat; Atunci celălalt au strigat: „O, frate, leapădă piatra și ... bate capul, câinii nu pot avea minte! Ce noi să-i lăsăm să latre cât le-a plăcea.â€� Și adevărat, că-ndată Ce drumeții au purces și nu s-au mai apărat, Laia de câini toată Au început a tăcea Și nu i-au mai supărat. Acei carii sunt deprinși să vorbească rău de toți, Orice văd în ochi hulesc, ca când lor nu le-ar plăcea, Însă ... minte, cată-ți de treabă cât poți, Căci ei oricât să te latre, dar, în sfârșit, vor tăcea. Sau când te latră un câine, Astupă-i

 

Ivan Andreievici Krâlov - Drumeții și câinii

... a lor interesuri între ei vorbea, Și iată, Deodată, De lângă o poartă, Un câine au lătrat, După care alții, de prin alte curți, Sărind i-au împresurat. Și așa erau de mulți, Că unul din trecători o piatră au apucat; Atunci celălalt au strigat: „O, frate, leapădă piatra și ... bate capul, câinii nu pot avea minte! Ce noi să-i lăsăm să latre cât le-a plăcea.â€� Și adevărat, că-ndată Ce drumeții au purces și nu s-au mai apărat, Laia de câini toată Au început a tăcea Și nu i-au mai supărat. Acei carii sunt deprinși să vorbească rău de toți, Orice văd în ochi hulesc, ca când lor nu le-ar plăcea, Însă ... minte, cată-ți de treabă cât poți, Căci ei oricât să te latre, dar, în sfârșit, vor tăcea. Sau când te latră un câine, Astupă-i

 

Antim Ivireanul - La Dumineca Vameșului, cuvânt de învățătură

... jdia de 2 fĂ©liuri: una bună și alta rea. Bună iaste acĂ©ia când nădăjduiaște cineva la Dumnezeu să se mântuiască, sau alt bine ce va să petreacă, că nici ostenĂ©ște, nici cheltuiaște nimic, cum zice David, că: Cel ce nădăjduiaște spre Dumnezeu mila îl va încungiura. Rea iaste acĂ©ia când nădăjduiaște cineva la om să-i facă vreun bine, sau vreo îndemână la lucrurile cĂ©ste trecătoare ale lumii, care nădĂ©jde iaste mincinoasă și deșartă, cum zice iarăș David: Nu ... mare dragostea. Și iaste și aceasta de 3 fĂ©liuri: una dumnezeiască, alta firească și alta pătimitoare și rea. Dragostea cea dumnezeiască iaste acĂ©ia ce zice la A dooa lĂ©ge, la 6 capete: Să iubești pre domnul Dumnezeul tău i proci; iar cea firească iaste cĂ©ia ce iubesc părinții pre fii și fiii pre părinți și fieștecare pe ruda sa și pe priiatenii săi. Iar pentru dragostea cea pătimitoare și rea, nu ... 14 capete: De mă iubĂ©ște neștine, cuvântul mieu va păzi. Iar noi, în loc de a-l iubi și a-i păzi cuvintele îl înjurăm și- ...

 

Gheorghe Asachi - Poetul (Asachi)

... Asachi - Poetul (Asachi) Poetul de Gheorghe Asachi Dedicat d-sale d. Vasili Alecsandri Viersul care-ntâia oară a sunat în Românie Pe-alăuta ce de secoli fără coarde-a fost rămas, Spre-aminti a patrii fapte prin a doinei armonie, Dupre metrul care ... ele știre. Tu, în căruia sân Zeul a aprins sânta scânteie Să dai faptelor prin muză traiul cel nemuritor, Între teme înmiite nu-i afla mai naltă-idee De aceea ce

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Departe, departe

... pământul cald, cu mâinile sub cap, privind adâncul cerului albastru, și povesteam. O fetiță îmi sorbea cuvintele, dând într-o parte și alta, pletele negre ce-i acopereau ochii ei mari și verzi... Departe, departe, era odată un palat de marmură lângă un lac adânc, limpede și liniștit; și în lac tremura ... în porți. Porțile sunară. Sunetul se duse departe, departe, și în toate ușile palatului mi se păru că aud lovitura mea... — Cine e? Ah! ce glas! — Cine e? — Eu. — Cine, tu? — Nu știu. — Cine te-a trimis? — Nimeni. — Ce cauți? — Nimic. — Ce vrei? — Mi-e frig, mi-e frică, mi-e foame! Porțile se desfăcură în două. O bătrână cu părul alb, galbenă ca ceara, c ... se uita cu niște ochi vii și lacomi. — Câți, zise bătrâna, nu se asemănă cu pisica asta! — Cum?... — Între ei și ceea ce vor, încă nițel, încă nițel, și ăst nițel nu se mai isprăvește... Bătrâna vorbea și eu râdeam de pisică: "Prinde-l, motane, ah! ce bun ar fi... ce ...

 

Alexei Mateevici - Obiceiurile și rânduielile nunții la moldovenii basarabeni

... După asta se înseamnă ziua răspunsului. Răspunsul În ziua însemnată, părinții miresei se duc la mire ș-acolo se pun în cale (se învoiesc) și-i văd gospodăria mirelui. Părinții mirelui și ai miresei trebuie să spuie care ce dă la fiii lor. Asta și se numește ,,răspuns". La răspuns, neapărat sunt de fața vreo câteva rude de ale mirelui și ale miresei. Ele ... ușă. Și ,,iertăciunea" și ,,conocăria" sunt foarte frumoase și în diferite feluri. Conocăria — Bună dimineața, cinstiți socri-mari! — Mulțumesc dumneavoastră, băieți militari, Dar ce îmblați, ce cătați? — Ce umblăm, ce cătăm La nime samă nu dăm, Că multe mări am trecut, Multe țări am bătut, Nime seama nu ne-a luat. Dar cine ... Pân' când juncanii au stătut Și potcoavele au pierdut. A stătut toata oastea în mirare, Unii zic că este urmă de zână, Să-i fie împăratului cunună. Așa se mai chibzuiesc Și se găsesc alți vânători, Mai cunoscători Și zic că este umbră de căprioară, Să-i fie împăratului soțioară. Dar nunul cel mare Cu grija-n spinare, Călare pe-un cal, Ca un Docipal, Se ridică-n scări, Se îmflă în ...

 

Grigore Alexandrescu - Inima mea e tristă

... otrăvit venin! Cât rău după-atât bine! Așa furtuna vine, Când soarele zâmbește, când cerul e senin. Adio! N-am cuvinte Să-ți arăt tot ce simte, În astfel de minuturi, mâhnit sufletul meu, E o durere mare, Și suferinți, pe care A le simți pot numai; a ... va stinge, și nu-l vei mai dori? Astă lege obștească Se cade să-ngrozească Amorul, care vremea atâta l-a-ntărit? În ce loc, pe ce cale, Călcând pasur'le tale, Vei avea drept a zice: aici nu m-a iubit? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Durerea cea mai mare Nu poate ... seara tu vei merge Pe câmpuri, a culege Flori tinere ca tine, s-acoperi fruntea ta, Dacă din întîmplare Vei nimeri o floare, Ce poartă un scump nume, ce-i zic nu-ma-uita , Atunci, atunci gândește De mine că-ți vorbește: Asta-mi este nădejdea și de-asta mai trăiesc: Eu tot cred că ...

 

Alexandru Dimitrie Xenopol - Naționalism și antisemitism

... nespusă a rassei lor a răpune toate greutățile și a ieși la suprafața valurilor furioase ce păreau că vor să-i înghită, cum ies insulele madreporice pe fața oceanelor. Din această frământare seculară a trebuit să se zămislească în sufletul lor o respingere și ... căci prin această încrucișare au ajuns Românii să macine și să înghită nămolul de neamuri străine ce s’au perindat în corpul țării lor. Ceea ce se opune la însoțirea acestor două rasse este însă mai ales religia și de aceea am susținut și noi bunăoară că botezarea Evreilor ar fi ... măsură obștească, ar fi să se mențină naturalizarea individului, care ar trebuÄ› să se deĂ  cu mai multă băgare de seamă decât astăzi, când acei ce ajung la naturalizare sunt elemente sprijinite politicește și nu acelea cari ar meritĂ -o cu adevărat. Noi credem că ar trebuÄ› naturalizați mai ales acei ... Românii sunt vrednici, să facă niște întovărășiriprin care să se îndatorească a cumpărĂ  cele trebuitoare dela neguțătorii și meșteșugarii români, pe cari să-i ia din școli și să-i ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>