Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DIN CE IN CE MAI MARE
Rezultatele 981 - 990 din aproximativ 1580 pentru DIN CE IN CE MAI MARE.
... familia mea... copiii mei... - Vai de mine! zice bunul meu amic, jenat de tonul meu din cale-afară milos... Ce trebuie atâta insistență?... Și, după ce-i explic bine de ce e vorba, se așază la biuroul său și începe să scrie. După ce termină, se ridică și, cu scrisoarea-n mână, îmi zice: - Iată ce am scris. Apoi citește scrisoarea lui: "Iubite amice, Amicul meu, aducătorul acesteia, vine la dumneata să-ți ceară un serviciu și mă roagă să pun ... brusc să vază ce a răsturnat, apleacă ceașca și varsă și ciorba pe masă. Plicul! plicul meu! Îl iau repede și-l șterg... Din nenorocire, hârtia plicului a înghițit destul undelemn și destulă zeamă caldă... Ce e de făcut? să-l mai șterg! Tot ștergându-l în amândouă palmele cu șervetul... altă nenorocire!... plicul se dezlipește! E peste putință să duc persoanii o scrisoare în așa hal ... pe secătura de chelner și plec furios, cu plicul în mână, pe bulevard. Pe drum, dracul - că nu pot zice altfel - n-are de lucru? Ce-mi șoptește? Plicul e dezlipit... Ia să mai ...
Constantin Alexandru Rosetti - Revederea
... când noi în grădină la tata ne jucam? Căci fruntea-mi viscolită nu poate da măsură Cât e de când de ruje cunună îți făceam! Ce de dureri d-atuncea pe noi nu năvăliră, Ce de ființe drage pământul ne-a-nghițit! Ce de doriri plăcute, ce de nădejdi pieriră Ce lume de fantome, o cer! ne-a ocolit! De-am fi bătrâni ca timpul, eu nu crez că se poate Mai mult decât atâtea ruine să călcăm, Și nu crez cum că crime, vânzări, prădări și moarte Mai mari pot fi în lume decât în care stăm! Moneda și femeia pe oameni cârmuiește, Săracul și cinstitul e-n veci gonit de ei; Și ... nebunie, Frumos patriotismu când poate da folos, Iubirea speculare, poetul jucărie, Știința e o vorbă, săracu ticălos! Aceasta este lumea, prietină iubită, Aceasta este viața ce de atunci trăiesc; Și de-am găsit vreodată o zi mai liniștită, A fost ca cu-ndoite dureri să o plătesc. ................................... Dar astăzi dup-o astfel de lungă despărțire În urma astor trude, când ... iar te-am revăzut, Acum, când eu pe buza-ți văzui acea zâmbire Din zile fericite ca vis ...
Paul Zarifopol - Introduceri la ediția critică I.L. Caragiale, opere
... Ciupicescu, retipărite cincisprezece ani mai târziu în Moftul român, unde Șotrocea și Motrocea se prefac în definitivii Lache și Mache, pe când Leonică Ciupicescu era din capul locului un nume creat artistic, primul de felul acesta în colecția clasică a lui Caragiale. E un nume care nu mai e făcut după vechea procedare a aluziei naive la caracterul personajului. Lui Caragiale îi plăcea să repete că Momentele au fost precedate, în ... tipuri și portrete, și e sigur că versurile lui Boileau din fruntea Copiilor de pe natură cuprind o caracterizare exactă a metodei sale. Din metoda clasică face parte și construirea nu rareori călăuzită de intenții didactice, vizând ceea ce numea el, la bătrânețe: înțelepciunea poveștilor și proverbelor orientale. Din cea dintâi tinerețe, Caragiale s-a interesat cu dragoste de Anton Pann. Construirea tipului se exagerează uneori până la mecanizare și, negreșit, excesul ... ne întâmpină, familiar, cu ticul său verbal lac să fie, broaște destule ca figură deplin caragialiană. În același an, 1880, apar, în Convorbiri literare, Amintirile din copilărie ale lui Creangă și Amintirile din teatre ale lui Caragiale. Zece ani
Ion Luca Caragiale - Infamie...
... bine pentru mine și pentru familia mea... copiii mei... — Vai de mine! zice bunul meu amic, jenat de tonul meu din cale-afară milos... Ce trebuie atâta insistență?... Și, după ce-i explic bine de ce e vorba, se așează la biroul său și începe să scrie. După ce termină, se ridică și, cu scrisoarea-n mână, îmi zice: — Iată ce am scris. Apoi citește scrisoarea lui: „Iubite amice, Amicul meu, aducătorul acesteia, vine la dumneata să-ți ceară un serviciu și mă roagă să ... brusc să vază ce a răsturnat, apleacă ceașca și varsă și ciorba pe masă. Plicul! plicul meu! Îl iau repede și-l șterg... Din nenorocire, hârtia plicului a înghițit destul undelemn și destulă zeamă caldă... Ce e de făcut? să-l mai șterg! Tot ștergându-l în amândouă palmele cu șervetul... altă nenorocire!... plicul se dezlipește! E peste putință să duc persoanei o scrisoare în așa hal ... de chelner și plec furios, cu plicul în mână, pe bulevard. Pe drum, dracul — că nu pot zice altfel — n-are de lucru? Ce-mi șoptește? Plicul e dezlipit... Ia să ...
Ștefan Octavian Iosif - Cătră tinerii poeți
... lacrămi numai — și dezastre... Spre voi se-ndreaptă glasul rugii mele, Frați cîntăreți ! Sus inimele voastre, Poeți pierduți prin nori și-n zări albastre Ce nu visați decît la flori și stele... Nu osteniți, ca-n asfințit de seară, Ci — treji la mîndrul sunet de fanfară — Veniți cu ... de lege și de țară ! II Cîntați umbriți de-a flamurei aripă Sub care uriași bătrîni luptară ! Au n-auziți pe-ntinsele hotare Ce jalnic paseri mari de pradă țipă ? Și nu vedeți ce nouri se-nălțară ?... Grea vijelie-n fiecare clipă Ne spulberă comorile-n risipă — Chiar sfînta noastră doină stă să piară ! Copii răzleți ai mîndrei ... frații ! Sădiți în inimi vechea bărbăție, Avînturi mari, eterne aspirații... Și numele pe veci sfințit vă fie ! III Eu nu-s decît un singur glas din satul Pierdut în noapte... Numai o ființă Din miile ce-așteaptă-n suferință — Dar va veni odată mult-visatul ! Veni-va — și cîntări de biruință Vor izbucni de-a lungul și ...
Alexandru Macedonski - Noaptea de martie
... să fiu poate, Poate chiar că niciodată să fiu om nu m-am gândit, Să m-adun de pe tot locul, să fiu unul strâns din toate Și să-mi las nemărginirea ca să intru-n mărginit. Și ce luptă trebuiește din ce sunt să fiu iar visul, Și ce crude suferințe până ce să trec abisul Ce desparte vecinicia de un trai și lung și mic; Până ce uitând de lupta ce-o dusei cu nenorocul, Să-ncetez să mai fiu timpul și să nu mai fiu nici locul, Și să pot să fiu din toate fără ca să fiu nimic. Părul meu de așteptare o s-albească sau să cadă, Ochii mei au să privească câte n-ar voi ... vadă, Pieptul meu are să geamă sub atingeri de dureri, Corpul meu o să se plece cu încetul în ruine, Mintea mea n-o să mai pună graniți între rău și bine, Și veninu-amărăciunei îl voi bea chiar din plăceri. Cel puțin de-am ști ursita ce îndeplinim în lume, De-am ști golul care-l umplem c-o făptură și c-un nume, Sau de-am ști de ce ...
... merge legănată, Tremur sânii ei deodată, Tremură frumseța-i toată. Nu-i subțire, ci-mplinită, Cum e bună de iubită, Nici prea mică, nici prea mare, Plinuță la-ncingătoare, Plinuță la sâni, la față, Încât ai ce strânge-n brațe. Tot ce-ar zice i se cade, Tot ce-ar face bine-i șade, Și la vorbă de s-o-ntinde, Vorba dulce bine-o prinde, Și de tace iarăși place, Că are pe ... candelă smerită Pare că e zugrăvită. Cum dormea cu ochiu-nchis, Ea visă un mândru vis: Un părete-a stat să cadă, Nu mai e defel zăpadă, Codrul tremură-nfrunzind, Izvoarele-ntinerind Și ea vede mândru tei Ce umbrește casa ei, Că-nflorea bătut de vânt Cu crengile la pământ; O cântare sună lină, Iar în zare lună plină, Iar băiatu-n somn ... ating nici de pământ, Ci se leagănă de vânt, Căci ușor de mâni se prind, Trag un danț și mi-l întind, Leagănul încunjurând Și din gură cuvântând, Cuvântând cuvinte rare Ca niște mărgăritare. Una zise: Â Drag băiat, Vei fi mare ...
Mihai Eminescu - Avatarii faraonului Tl%C3%A0
... adevărul... Nu-mi zugrăvi chipuri trecătoare... care să mă facă a crede că suntem numai pulbere... Un râs clocoti pin toată sala... — Ce râzi, zise regele întunecos... mie nu mi-e a râde, demone... voi adevăr, nu batjocură... — Pulbere? răspunse un glas din oglindă cu o rece È™i cruntă expresie de ironie... pulbere?... te-nÈ™eli... ce eÈ™ti tu, rege TlĂ ? Un nume eÈ™ti... o umbră! Ce numeÈ™ti tu pulbere? Pulberea e ceea ce există întotdeuna... tu nu eÈ™ti decât o formă prin care pulberea trece... Ceea ce-nainte de doi ani se numea regele TlĂ este atom cu atom altceva decât ceea ce azi se numeÈ™te tot cu acelaÈ™i nume... — Chipul tău, Isis... Pe tabla neagră se zugrăvi un cerc mare roÈ™u... de acest cerc erau aninate fiinÈ›e ca o scară... Jos, minerale în care plantele îÈ™i duceau rădăcinile... animalele îÈ™i duceau ... aruncă făclia-n urnă... Ca È™i când o domă s-ar fi aprins deodată în mijlocul nopÈ›ii adânc negre, astfel s-aprinse fluidul din vas È™i ilumină toată hala ...
Mihai Eminescu - O, stingă-se a vieții...
... nimica cu patimă și jind... Un creier plin de visuri ș-o inimă de rând. De mult a lumii vorbe eu nu le mai ascult, Nimic e pentru mine ce pentru ea e mult. Viitorul un trecut e, pe care-l văd întors... Același șir de patimi s-a tors și s-a ... lucire, a inimei bătaie Ridică un grăunte din sarcina greoaie Mizeriei comune? Trăind cu moartea-n sân Pe altu-n astă lume îl doare mai puțin? O, eu nu cer norocul, dar cer să mă învăț Ca viața-mi preț să aibă și moartea s-aibă preț. Să nu zic ... s-a zis: Că-i visul unei umbre și umbra unui vis. O, Demiurg, solie când nu mi-ai scris în stele, De ce mi-ai dat știința nimicniciei mele? De ce-n al vieții mijloc, de gânduri negre-un stol Mă fac să simt în minte și-n inimă un gol? De ce de pe vedere-mi tu vălul ai rărit, Să văd cum că în suflet nu am decât urât? Viața mea comună s-o târâi uniform ...
Emil Gârleanu - Nucul lui Odobac
... tot sucul locului dimprejur prin miile de rădăcini ale căror vițe nu mai încap sub pământ și ies, să atârne despletite, ca niște cozi, afară. Din trunchiul gros să nu-l cuprindă trei oameni, muncit, întors și încremenit ca într-un spasm, se desfac două ramuri vânjoase, ce merg, încleștate ca niște brațe, până sus, apoi deodată se izbesc una pe alta în lături, împroșcând fiecare sute și mii de crengi ce se unesc într-un frunziș negru, cărnos, ca un aluat de fiere. Și până departe se împrăștie mirosul amar al frunzelor, miros ce amețește pe cutezătorul adăpostit la umbra ce acoperă, ca un veșmânt negru, întreaga coastă de deal. Arșițenii îl privesc cu jind, dar și cu un fel de frică, frica pe care lucrurile ... multe îi mai veneau în minte. Și dintre toate, faptul că nepotu-său îl nesocotise i se înfipse ca un cui în minte. Și asta din ce pricină, din pricina unei femei! Femeile din ziua de azi nu se asemănau cu celelalte, și tocmai pentru asta el nici nu se însurase; dar la ce ...
George Coșbuc - Pe pământul turcului
... pentru Veronica; de minune îi venea; Doamne, mulțumescu-ți, Doamne! Cât e de frumos și bine, Că mi-e cam prostuț bărbatul și acasă nu mai vine! El crede că io-s bolnavă, ba încă bolnavă rău Bată-l crucea ca pe dracul, căci, vai, mult e nătărău! Ce socoți? Voi merge-acasă, am să fac plăcinte bune, Mai frig și-o găină grasă, am s-aduc vinars de prune Și-apoi o să chem în casă pe voinicul din podeț... Vai de mine, mult plătește un om harnic și isteț! Astfel povestea nevasta singură pe drum mergând Și pășea ca opt de tare, Iar ... eu n-am năravul să mă spariu așa lesne! El se roagă plin de milă; ea pe-ncetișor devine Tot mai blândă, mai domoală, până ce-i vorbește-n fine: D-apoi, bade, vino-n casă, căci vezi cum e frig aci! Străinul încet răspunde: Aș veni, cum n-aș veni ... Nu, bădiță! Nu-i acasă. N-ar mai fi să calce satul! Vină-n casă fără teamă, că-i un mut și-un nătărău: Cel mai nătărău din ...