Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru TU��EU
Rezultatele 971 - 980 din aproximativ 1124 pentru TU��EU.
Petre Ispirescu - Fata de împărat și fiul văduvei
... la foc. Aceste oale se certau. Sluga împăratului auzi cu urechile sale cum se ciorovăiau aceste oale. - Fă buzato, dă-te la o parte că tu ai fiert destul. - Ba, dă-te tu mai la o parte, scurto ce ești, că au fiert și mațele din tine. Și căscând gura la dânsele, sluga uită și potârniche și tot ... ce păți și zise încâlcindu-se de ciudă: - Arată-ți, Doamne, minunea ta! Nu știu la sufletul meu de nici un furt. N-am băgat eu lingura în cizmă. - Cum nu știi dumneata, zise și gazda, despre lingură, asemenea nu știu nici eu până în ziua de azi cu cine am făcut copilașul ăsta. Atunci, cunoscându-se, se îmbrățișară și se iertară unul pe altul. Fata de împărat ... și cu toții împreună se întoarseră la scaunul împărăției, dând mărire lui Dumnezeu că nevinovăția a ieșit dasupra ca untul de lemn. Iară eu
Dimitrie Bolintineanu - Fata de la Cozia
... pierde. - "Iată! strig vitejii, mândrul căpitan Ce-a ucis cu mâna-i pașa musulman!" Domnul îl sărută și cu bucurie: - "Spune-mi, vrei tu aur, ranguri sau soție? Dacă vrei avere, da-ți-voi cât vei vrea; Dacă vrei soție, da-ți-voi fata mea!" - "Doamne! nu voi aur ... mi-a-narmat; Pentru-a ei scăpare astăzi m-am luptat. Iar de este vorba să-mi dai soțioară, Află că eu însumi sunt o fetișoară!" La aceste vorbe junele frumos Coiful își aruncă, păru-i cade-undos. Toată adunarea vede cu răpire O fetiță dulce ca ...
Mihai Eminescu - Departe sunt de tine...
... foc, Petrec în minte viața-mi lipsită de noroc, Optzeci de ani îmi pare în lume c-am trăit, Că sunt bătrân ca iarna, că tu vei fi murit. Aducerile-aminte pe suflet cad în picuri, Redeșteptând în față-mi trecutele nimicuri; Cu degetele-i vântul lovește în ferești, Se toarce ... cu mâni subțiri și reci; Cu brațele-amândouă de gâtul meu te-anini Ți parc-ai vrea a-mi spune ceva... apoi suspini... Eu strâng la piept averea-mi de-amor și frumuseți, În sărutări unim noi sărmanele vieți... O! glasul amintirii rămâie pururi mut, Să uit pe veci ...
Mihai Eminescu - Departe sunt de tine
... foc, Petrec în minte viața-mi lipsită de noroc, Optzeci de ani îmi pare în lume c-am trăit, Că sunt bătrân ca iarna, că tu vei fi murit. Aducerile-aminte pe suflet cad în picuri, Redeșteptând în față-mi trecutele nimicuri; Cu degetele-i vântul lovește în ferești, Se toarce ... cu mâni subțiri și reci; Cu brațele-amândouă de gâtul meu te-anini Ți parc-ai vrea a-mi spune ceva... apoi suspini... Eu strâng la piept averea-mi de-amor și frumuseți, În sărutări unim noi sărmanele vieți... O! glasul amintirii rămâie pururi mut, Să uit pe veci ...
Constantin Negruzzi - Aprodul Purice (Negruzzi)
... Hroiot îi grăiește. — „Pricina însuți o vezi, (îi răspunde-atunci bătrânul) și încă mai cercetezi? Pricina bejănăriei ș-a jalei obștești, tu ești, Hoț turbat și fără lege care prăzi și pustiești! Care vii cu cete multe de tâlhari și prădători S-aduci jale în locașul unor ...
Ion Creangă - Fata babei și fata moșneagului
... să se risipească. Cuptorul, cum vede pe fată, zice: — Fată frumoasă și harnică, lipește-mă și grijește-mă, că poate ți-oi prinde și eu bine vrodată! Fata, care știa că de făcut treabă nu mai cade coada nimănui, își suflecă mânecile, călcă lut și lipi cuptorul, îl humui și ... sălășluire. — Sărmană fată! zise bătrâna. Cu adevărat numai Dumnezeu te-a îndreptat la mine și te-a scăpat de primejdii. Eu sunt Sfânta Duminică. Slujește la mine astăzi și fii încredințată că mâine n-ai să ieși cu mâinile goale de la casa mea. — Bine ... să fac. — Ia, să-mi lai copilașii, care dorm acum, și să-i hrănești; apoi să-mi faci bucate; și, când m-oi întoarce eu de la biserică, să le găsesc nici reci, nici fierbinți, ci cum îs mai bune de mâncat. Și, cum zice, bătrâna pornește la biserică, iară ... a luat inima-n dinți și a zis: — Las', mamă, că nu-i prădată lumea de bogății; mă duc să-ți aduc eu și mai multe. Și cum zice, pornește cu ciudă, trăsnind și plesnind. Merge și ea cât merge, tot pe acest drum, pe unde fusese fata ...
Mihai Eminescu - La curtea cuconului Vasile Creangă
... frumoasă Maria, știi casa cea veche din vie, vere, unde în urmă nu mai ședea nimenea decât prisăcarul și vierul, acolo m-am mutat și eu. Rele zile am mai ajuns, că nu-și cinstesc nici copiii părinții... ― Rele – rele. ― Apoi, Mario, să trăiești, fata mea, ș-apoi ... ce ești, se-ndreptă Rufă către țigancă, vine vara, vine iarna, vine primăvara ș-apoi iar vara, și Maria tot aceea ― ian* spune-mi tu, prin ce farmece rămâi tot așa cum ai fost cu douăzeci de ani? Iaca, eu îs moșneag acum... ― D-apoi că nici nu-s așa mare de ani cum socoți, zise Maria râzând, ș-apoi nici n-ai de ...
... mai nimic... Vedeți, am avut multe nenorociri... Aș fi vrut să rămân în gazetărie... dar, vedeți, nici în gazetărie nu-ți poți spune gândul lămurit... eu sunt pentru libertate... da, am făcut și conservatorul... eu vă cunosc de mult... din București... vedeți, fără libertate, nu e nimic frumos pe lume... și gazetăria... ei, am avut multe nenorociri. — Ia să ... trei! Ia pe Mincu de umăr și, arătând pe Șerbescu: — Iacă om... așa, da... Îmi dau demisia... hotărât... Libertatea e totul... Ce-mi pun eu cap sănătos sub Evanghelie?... Pen ce, pentr-o sută douăzeci... Șerbescu iar ridică halba: — Bravo, domnule; așa-mi placi... Prosit! Afară s-a ... și iese iar în stradă. Aerul rece iar îi trece peste față, ca un ștergar jilav, și iar îl înviorează. — Nu ți-am spus eu, nene Șerbescule, că-ți faci păcatul cu ăsta? zice Mincu în urmă. — Dă, măi, te pomenești că și-o dă, netotul. Apoi îl ia ... așa, prietenește. Haide, Știucă băiete, haide, de hatârul nostru, dacă ne iubești, lasă demisia încolo. Vezi-ți de slujbă. Hai și te culcă, mă duc eu ...
Ion Luca Caragiale - Notițe risipite
... cap'd'operă incomparabilă? Iată o lucrare mai presus de orice critică — o lucrare așa-numită clasică. Exemple altele ar fi de prisos, cred eu; o întreagă listă a producerilor geniale nu ne-ar duce mai departe; ba chiar ar fi neplăcut să fac, după vechile calapoade încă ... părerea sinceră. „Doamna mea, pentru un amator..." Dar dama mă-ntrerupse: - Mă rog, ce-nțelegi d-ta prin amator? - Prin amator?... prin amator?... știu eu? - Ce diferență e între amator și artist? Te rog să-mi spui numaidecât. D-ta ești un om care nu întrebuimezi cuvinte în deșert. Ce ... vreme amatorul este un om cu voință, adică întreg. - Nu înțeleg aforismele d-tale, mă întrerupse dama. - Doamnă, dacă vrei să-ți spun drept, nici eu nu le-nțeleg. Dar d-ta ești de vină — îmi ceri să-ți răspunz la niște întrebări din cale-afară de dificile. Ce diferență ... între un amator și un artist? e greu de spus; dar desigur e ușor să-i deosebești din chiar lucrările lor. Ceea ce pot spune eu cu siguranță (și privii încă o dată cu un zâmbet dulce cuibul de zahar) e că rânduricile d-tale pentru un amator sunt minunate, și ...
Duiliu Zamfirescu - Că poate-atunci...
... Duiliu Zamfirescu Răsare luna palidă pe dealuri, Pe văi se lasă bruma argintie: Erau atuncea alte idealuri Ce niciodată n-au să mai revie. O tu, ce tremuri, apă curgătoare, Pe prundul gîrlei din pustietate Întinde-ți brațul dorului ce moare Și unda rece buzelor curate. Și du-mă dus cît ... Că poate-atuncea, din fund de bărăganuri, S-ajungă noaptea chiotele firii Pe nesfârșita curgere de lanuri În preajma sură a nemărginirii. Atuncea eu lega-mă-voi în gînduri Din noi, și-oi rupe vraja de morminte, Spre-a mai gusta, în somn de patru scînduri, Înduioșarea ...
... acolo regăsesc zilele cele frumoase, pline de sănătate, de speranță și de voie bună, zile care n-au să se mai întoarcă... Am ajuns și eu ca bogătașul sărăcit, căzut în slăbiciunea de-a nu mai vorbi decât de pierdutele lui averi... Răscolind, deci, vraful filelor rupte din viața ... ureche, slugile fugeau pe-un cap; numai Ion Urdilă, în contra căruia se îndrepta cu deosebire ura mătușei mele, sta nedezlipit de pragul casei noastre. Eu unul abia așteptam ziua plecărei mele în străinătate spre a-mi urma studiile și a pune capăt vieții nesuferite ce duceam ... cauza umezelei, ba, Doamne ferește, să nu mă-nec, tot vorbe fără temei, care-mi intrau pe-o ureche și-mi ieșeau pe cealaltă; iar eu, nebăgător de seamă cum eram, îmi puneam pălăria pe ceafă și mă duceam pușcă la moară. De la un timp observai că de câte ori ... acolo, trebuia să întâlnesc pe Ion prin împrejurimi, făcându-și feliurite trebi, însă tot mai trist și mai slăbănogit îmi părea. Oare nu cumva?... gândii eu în mine... Ce vorbă!... Ar pute să-i fie bunic, nu tată!... E cu neputință. Astfel nășteau și pereau, rând pe rând, prepusurile în mintea ...