Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru MI��CA
Rezultatele 971 - 980 din aproximativ 2023 pentru MI��CA.
Ștefan Octavian Iosif - Cântecul despre preafericita izbândă de la Podul-Înalt
... plouă, Coase și topoare Cad fulgerătoare! Și, lovit de-o rază, Ce i-e dat să vază Pașa Soliman? Vede pe Ștefan, Cum venea, curat Ca un leu turbat, Cu coama în vânt, Dus de Duhul Sfânt, Cu oștenii săi — Ceata lui de lei! Spulberă și taie, Paloșu-i văpaie ... ochii la cer; Alții fug să scape, Fug peste hârtoape, Fug, se duc orbeți, Vânați de săgeți! Ștefan cu ai săi Zboară după ei, Și mi-i căsăpește Și mi-i risipește Și din goană mână Liota păgână, Și spulberă toată Păgâneasca gloată! Ștefan-voievod, Slăvit de norod, După ce-a sfârșit, Trei ... postit Cu pâine și apă, Lumea să-l priceapă, Mulțumind supus Tatălui de sus. Și cu toată slava S-a-ntors la Suceava, Ca un mândru crai, Cu mare alai. Și cu multe steaguri, Rupte din șireaguri, Și cu prăzi bogate De la turci luate. Iară doamnei sale, Ce ... ieșise-n cale, I-a adus o salbă Din Cetatea-Albă, Însă la cocon l-a adus plocon Sabie turcească Să mi
... milă Â Și totuși corpul tău e plin de-o coaptă tinereță, Tu, al amorului duios demonică prăsilă! Eu am plecat purtând în piept durerea-mi toată scrisă, Precum al primăverei vânt duce-n văzduh o filă; Dar noaptea când am adormit, atunci durerea-mi toată Se ghemuiește-n inima-mi, o arde ș-o împilă; Părea din somn că m-am trezit și te-am văzut pe patu-mi, Boțind cerșaful meu cel alb cu mâna ta gentilă; Abia al hainei tale gaz de umăru-ți se ține Și sânii tăi s-au liberat ... a strâns gurița-ți creață; Tu de pe frunte păru-ți dai, plângi tremurând, copilă, În șolduri boiul ți-l îndoi ș-ai vrea să-mi scapi din mână, Precum se-ndoaie, vrând s-o rupi, în degete-o zambilă. Dar sângele tău dulce-acum ca mierea cea de struguri În vine-ți fierbe nebunit, și mintea o exilă. Atunci căzuși pe pieptul meu o sarcină în friguri, Un fruct răscopt ...
... voios prin lume, Își îngînă viața, dorul, Cu-al iubitei dulce nume ! Zbori pe luciul viul al mărei, Barcă mică sprinteioară; Mergi în voia întîmplărei, Ca o lebădă ușoară ! De l-a Patriei verzi maluri Am plecat în țări străine, Și pe plaiuri, și pe valuri Eu duc dorul ... ei cu mine. Zbori pe luciul viul al mărei... Doru-mi plînge ! dar îndată Între cer și marea lină O minune se arată Ce durerea mi-o alină. Zbori pe luciul viul al mărei... Cea minune strălucită Poartă nume de o floare. Ea-i frumoasa mea iubită, A mea ... mîngîiere, Ce încîntă-a mea simțire, Zbori pe luciul viul al mărei... Orișiunde eu voi merge, Vecinic ea mă însoțește. Lacrima din ochi mi-o șterge, Sufletul mi-l răcorește ! Zbori pe luciul viul al mărei, Barcă mică sprinteioară; Mergi în voia întîmplărei, Ca
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira VIII
... faptă e în sine, dar poate fi prea rea, Când scopul ei se trage din vicios izvor. De văd că al meu cuget nimică nu-mi impută, Atunci întorc privirea și cercetez năravuri, Mă sârguiesc din rele s-aleg ce-i de folos; Eu laud ce e bine și râd de ... deșerte, un grai neînțeles. Iar mai vârtos iau sama să nu jignesc pre nime Cu vrun cuvânt obraznic ieșit din a mea pană, Ca nu defăimând aspru năravul acel rău, Să dezvelesc că însumi sunt rău și pătimaș. Văzut-ați vreodată un chirurg când sânge Sloboade unui bolnav? Cu ... nu-i vrednic; Văd însă cu-ntristare c-asemene plecări Îmi sunt vătămătoare, dar nu pot să le las. Și nu mă strică numai că-mi fac împiedicare Să scriu sumeț la versuri, și singur să mă laud, Ades prilejuri bune din mână am scăpat, Căci mi-a lipsit curajul de-a le putea ținea. Ades și a minciunii am suferit urâtul; M-am chinuit în ... zis măcar: iubite, mai cruță-al meu auz! Când dimpotrivă altul ce-a zeilor favor I-a dat obraz de-aramă ...
George Coșbuc - Moartea lui Fulger
... vaiet nentrerupt, Și graiul stins și-obrazul supt Și tot vestmântul doamnei rupt De mâna ei! De dorul cui și de-al cui drag, Să-mi plângă sufletul pribeag, Întreagă noaptea nedormind, Ca s-aud roibii tropotind, Să sar din pat, s-alerg în prag, Să te cuprind! Nu-l dau din brațe nimănui! Închideți-mă-n groapa ... fața doamnei s-a oprit, Privind la ea. Un sfânt de-al cărui chip te temi Abia te-aude când îl chemi: Bătrân ca vremea, stâlp rămas, Născut cu lumea într-un ceas, El parcă-i viul parastas Al altor vremi. Și sprijin pe toiag cătând Și-ncet cu ... aș spune tot ce știu, dar cui? Că de copil eu m-am luptat În rând cu Volbură-mpărat Și știu pe Crivăț cel turbat Ca țara lui. Ce oameni! Ce sunt cei de-acum! Și toți s-au dus pe-același drum. Ei și-au plinit chemarea lor Și i ... dezlipim De cel ce viețile le-a dat! O fi viața chin răbdat, Dar una știu: ea ni s-a dat Ca ...
Ștefan Octavian Iosif - Profeție (Iosif)
... Ni le trimite Atoateștiutorul, Că visu-i o fereastră fermecată Prin care ne surîde viitorul. Visai și eu un vis, iubită mamă, Un vis frumos... Mi-l lămurești tu mie ? Visai azi-noapte că-mi crescuse aripi, Și am zburat cu ele-n veșnicie ! — Copile, tu lumina vieței mele ! Luceafăr blînd al sufletului meu ! Fii vesel, vesel, că-ți ... Și cea din urmă frunză stă să cadă. Acolo, zace-acum pe patul morții. Copilul suferinții... Biata mamă, Nebună de durere, plînge-n hohot... El, ca prin vis, aude cum blesteamă : — Nu mi-l răpi din brațe, moarte hîdă, Nu-mi stînge, moarte, steaua vieții mele ! Ah, visul îi menise multe zile... Ori visele, atunci, ne mint și ele ? ! — Nu minte, mamă, visul, niciodată : La ...
S%C3%A1ndor Pet%C5%91fi - Profeție (Iosif)
... Ni le trimite Atoateștiutorul, Că visu-i o fereastră fermecată Prin care ne surîde viitorul. Visai și eu un vis, iubită mamă, Un vis frumos... Mi-l lămurești tu mie ? Visai azi-noapte că-mi crescuse aripi, Și am zburat cu ele-n veșnicie ! — Copile, tu lumina vieței mele ! Luceafăr blînd al sufletului meu ! Fii vesel, vesel, că-ți ... Și cea din urmă frunză stă să cadă. Acolo, zace-acum pe patul morții. Copilul suferinții... Biata mamă, Nebună de durere, plînge-n hohot... El, ca prin vis, aude cum blesteamă : — Nu mi-l răpi din brațe, moarte hîdă, Nu-mi stînge, moarte, steaua vieții mele ! Ah, visul îi menise multe zile... Ori visele, atunci, ne mint și ele ? ! — Nu minte, mamă, visul, niciodată : La ...
George Coșbuc - Iarna pe uliță
... de-un cot sunt pașii lui, Iar el mic, căci pe cărare Parcă nu-i. Haina-i măturând pământul Și-o târăște-abia, abia: Cinci ca el încap în ea, Să mai bată, soro, vântul Dac-o vrea! El e sol precum se vede, Mă-sa l-a trimis ... puțintel Toată lâna unui miel: O căciulă mai voinică Decât el. Și tot vine, tot înoată, Dar deodată cu ochi vii, Stă pe loc să mi te ții! Colo, zgomotoasa gloată, De copii! El degrabă-n jur chitește Vrun ocol, căci e pierdut, Dar copiii l-au văzut! Toată ceata năvălește ... Stă pe loc acum să vadă Și ea ce-i. S-oțărăște rău bătrâna Pentru micul Barba-cot. Ați înnebunit de tot Puiul mamii, dă-mi tu mâna Să te scot! Cică vrei să stingi cu paie Focul când e-n clăi cu fân, Și-apoi zici că ești român! Biata ... ntruna Mai cu zor. Baba și-a uitat învățul: Bate,-njură, dă din mâini: Dracilor, sânteți păgâni? Maica mea! Să stai cu bățul Ca la câini! Și cu bățul se-nvârtește Ca ...
Dimitrie Anghel - Steluța (Anghel)
... încă fidelă pe cerul provinciei, și taraful de lăutari ce-o cînta pe înaltul unei estrade, într-o cafenea obscură, m-a înduioșat ca și întîia oară cînd am auzit-o. Două viori, un clarinet, un violoncel plîngător ca un glas omenesc și un contrabas s-au pus de acord pentru a reînvia apusa romanță. În amurgul ce împînzea lumina, cei cinci ... filat o notă și o lungă șuviță de păr alb desprinsă s-a rupt și a plutit o clipă în aer ca un funigel rătăcitor. O șoaptă gîngavă, scăpată dedesubtul unei clape ca dedesubtul unui dinte bătrîn, a alergat parcă să întîlnească nota filată ; tremolo, ca un pas greoi și nesigur, ce-ar trece deasupra unor dale clădite peste o boltă, contrabasul a urmat și el să răspundă că ... și i-a prins pe toți parcă într-o plasă nevăzută, într-un paianjeniș aerian de simpatie. Și, puși de acord, legați așa ca niște credincioși într-o rugăciune, taraful a început să cînte. Glas omenesc ca ...
... Florența și o plimbare în golful Neapolului, în voia unei vele latine, care se leagănă capricios la lumina miilor de facle ale voluptoasei cetăți scânteind ca stelele atârnate de bolta cerească, electrizat de o mândră napolitană cu iubirea arzătoare ca un siroco din țara ei, cu ochii aruncând flăcări, adese tot așa de grozave ca ale Vezuviului. Apoi un drum printre sfărâmăturile și bucățile împrăștiate ale columnelor de marmură, ale fântânilor secate și ale arcurilor de triumf din întristata Romă ... contururi gingașe ca gâtul unei lebede, cu vile răcoroase și vesele pe țărmurile-i fericite, al acelui frumos Leman care slujește de oglindă Muntelui Alb, ca unei bătrâne cochete, mare și poetic prin el însuși, și mai mare de când, în entuziasmu-i de poet, Voltaire zicea: "Lacul meu e întâiul ... lungă despărțire, tânăr îmbătrânit, cu fruntea brăzdată, cu inima sfărâmată, dezamăgit! Cât de repede trec zilele iluziilor! Cât de frumoase erau visurile mele și gingașe, ca și tresăririle acelea ușoare pe care le stârnea piatra mea pe undele Ronului! Lasă-mă să răsuflu! O, te recunosc, adiere dulce! Cât de bine ... miresmele tale? Suflă, haide, joacă-te în părul meu, răcorește-mi ...
Ștefan Octavian Iosif - La o ciocîrlie
... bucurii. Plutind prin purpura-nserării, te pierzi și nu te mai zărim ; Cum piere steaua cînd o-nghite Lumina zilei strălucite, Dar eu ți-aud, ca și-nainte, recitativul tău sublim ; Precum în amijit de ziuă luceafărul ne-apare șters. Și-ndepărtata-i scânteiere. Deși se stinge din vedere, Ne urmărește ... firmamentul în noaptea plină de mister. Cu ce-aș putea să te asamăn ? Nu plouă norii aurii, Cînd rîde curcubeu-n zare, Mai vesele mărgăritare Ca ploaia trilurilor tale armonioase și zglobii ! Precum în lumea-i ideală poetul cîntă solitar ; Smulgînd superbe-accente lirii, Sădește-n sînul omenirii Fiori de temeri ... zboară buimăcit; Nici ropotul primăvăratec pe dîmburi verzi curgînd pîrău, Nici frunzele foșnind vioaie Înviorate după ploaie, Nmic nu-i falnic și zburdalnic și limpede ca versul tău ! Ce tainice simțiri te-nspiră, o ! pasăre sau heruvim ! Cîntăm noi vinul și iubirea, Dar unde este fericirea Dumnezeieștilor avînturi ce ne cuprind ... și corul nostru nupțial Pe lingă imnurile tale Sunt scîncete pustii și goale : Simțim în cîntecele noastre un nu-știu-ce lipsind fatal. Ci spune-mi, de-unde-și ia izvorul și zborul glasul tău divin ? Din care cer ? Din care valuri, Fînețe, cîmpuri ? văi sau dealuri ? Ce dragoste de tine ...