Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru L��CU��OR

 Rezultatele 971 - 980 din aproximativ 1361 pentru L��CU��OR.

Alexei Mateevici - Fecioara din Nazaret

... Alexei Mateevici - Fecioara din Nazaret Leagănul ei l-au umbrit Ale Palestinei ramuri, În Sion a strălucit Cea Slăvită-acum de neamuri. Crinii albi, ai Idumeii Puși au fost să-i ... Iudeii Cu aripa s-o păzească. Presimțiri de soarta sfântă, De cereasca proslăvire A avut Fecioara blândă Și-a primit-o cu

 

George Coșbuc - Dorobanțul

... reduta, scufundându-se-n mormânt. Unul singur în roirea de viteji, un dorobanț, Zăbovea trudit pe-o scară, răsărit și el din șanț. Cei sosiți, cu scări, în juru-i își făceau în grabă rost Și treceau, urmându-i alții, iar el tot pe unde-a fost. Apucase strâns ... n asalt, Dar era prea slab, pesemne, zidul lunecos și nalt. Iat-un căpitan, din urmă, aducând în foc pe-ai lui, Dă de el. Cu sârg, băiete! Ce-ntârzii de nu te sui? El abia-și întoarce capul. N-am putere să mă urc. Mă trudesc cu stânga numai! Bată-l Dumnezeu de turc! Ții la sân, se vede, dreapta! Pune dreapta! N-o ținea. Cum n-aș pune-o, și-i sub scară! Uite-o ...

 

Ion Heliade Rădulescu - La moartea lui Cârlova

... a lor vedere... tu zbori și i-ai lăsat! Tu ai urât o țară unde puțini ascultă Sau unde-a ta cântare cu ei nu însoțești; Încă trăind, tu viața o petreceai mai multă Sorbit în armonia a cetelor cerești, Unde ostaș d-aicea acol-ai ... arzătoare, Acum se-nfiorează liră de serafimi; Asculți tu alte imnuri, începi altă cântare Și-ndemni tu alți războinici, vitejii heruvimi, Și alt post mai cu slavă ți-a fost ție gătit. Acolo-ți era locul al tău de moștenire: Poetul aci este străin și călător; Astfel vulturul mândru ... a ta lucire? Și ce ne prevestește? Ce înger te întoarce? Ce înger te-a adus? Și cum se pun acelea care cu tine pier? De unde ești, ascultă jelinda mea cântare, Vezi lacrima ce pică pe scumpul tău mormânt. În ceasul după urmă, în cea d-aici ... Râvna p-ale ei aripi acolo mă răpește Și soarta ta cea lesne în veci eu o doresc, Dar... plumbul datoriei mă trage iară jos. Cu care legătură afirea mea se-ntină, Întocmai ca ștejarul adânc rădăcinat?! Vântul când se răscoală, el geme și suspină, Trosnește și răstoarnă orice ...

 

Vasile Alecsandri - Nevasta harnică

... Vasile Alecsandri - Nevasta harnică Iaca mândra de pe vale! Cu rochița în paftale Cum mă-ntâmpină în cale. Of, of, of și aoleu, Arde suflețelul meu! Ea aleargă-n fuga mare ...

 

Mihai Eminescu - Ștefan cel Mare (schițe de imn)

... Să arză tulpine Întrege de brazi, Căci astăzi ne vine Eroul viteaz, Ne vine Ștefan cel Mare. Cum oare, o, țară, Tu n-o să-l cunoști, Când sună fanfară Chemarea de oști, Când buciume sună În văi și pe plai Și oastea s-adună Călare pe cai ­ Pe steaguri ... ­ Și-a codrului cale se curmă. Răsună pământul de tropotul des, De-atâtea oștire de munte, de șes, Răspunde sunare din nouri; Cu sunet de bucium la munte și plai, C-o oaste întreagă călare pe cai. Cu steaguri cu

 

Mihail Cuciuran - Pavilionul romantic

... Căci ah, la a me rugă nu vra a-mi ajuta. Toate-s pornite asupră-mi, și cer și elemente, Jurate l-a mele chipuri grozav a mă munci; Și eu la ce-ntre oameni mai caut simtimente? ..................................... Dar ah, pășind acuma în ... atâte lacrimi varsă neprecurmat? Zefirul pintre frunze îmi pare că-mi șoptește: Acel iubit de tine în veci nu te-a iubi! Apa cu-a ei murmură iar pare că-mi vorbește Că-n veci de-a me dorință nu mă voi îndulci. Cântarea filomelei ... pare o tempistă Și lucea aurorei un nor îngrozitor. Și salcea rămuroasă o simț c-ar vrea să zică: Ființa părăsită de soartă, de noroc! Cu drept aceste lacrimi den ochii tăi tot pică, Că mult încă va arde înflăcăratu-ți foc. Și sufletul acela ce inima-ți iubește Cu cât i-arăți iubirea-ți cu-atât ți-e mai străin Ș-adesea a lui gură pe altul drăgostește Când pieptu-ți pentru dânsul răsuflă un suspin. Până a ...

 

Alexandru Macedonski - Noaptea de august

... mai stinsă, pe când, în sus,     fără-ncetare Curgea o-ntreagă adâncime și se lărgea o-ntinsă mare, O mare ce, nețărmurită, se tot ducea cu gând cu tot, Sub înserarea viorie și înstelarea-nfloritoare, Când spre-o planetă, când spre alta, și dintr-un soare     spre alt soare... Ș-atâta știu: că ... chiar atunci când coborau. Și hotărând că-n tot ce este nu e nimic decât cuvântul , Căci singur el mișcare sfântă, în orice parte să-l trimeți Ființă dă oricând voinței , schimbând-o-n sori și în planeți; Sau pestetot fluidizând-o în proteismul cugetării, Ce poartă timpul , ca și locul ... alte bolți cerești, Că ochi privesc din orice goluri, dar că nu-ncap în orice minte Pe când nemărginirea-ntreagă e o-ncâlcire de cuvinte Cu tâlcu-n repedea schimbare a trecătoarelor clipiri Și că e-ntotdeauna altul ce minte-n veci și-n veci nu minte, Că-și ... Răpit de-aceeași adâncime, sporit simțeam că mi-e avântul. Urcam spre culmea Prea Tăriei — eram pe sânul Prea Tăriei Și noaptea se urca cu mine spre culmea vecinicei lumini. Cu ...

 

Nicolae Gane - Hatmanul Baltag (Gane)

... nu-i mai știa hotarăle. Se zice că în timpul lui Ciubăr Vodă un străbun al său ar fi tăiat într-o bătălie atâția turci cu un baltag de argint, încât Ciubăr Vodă, drept răsplată, îi dădu numele de Baltag, înaintându-l la rangul de hatman cu dreptul de a purta acest titlu din neam în neam, har de care nu se bucurau nici unul din ceilalți boieri și slugi ... răsplata domnească; însă înre-o bună dimineață, părându-i-se moșia cam strâmtă, el mai înghiți o moșie răzășească de-alăturea, alungând pe toți răzeșii cu traista-n băț, iar pe cel mai colțos dintre dânșii îl liniști, spânzurându-l de un copac. De-atunci, de câte ori bătea cel mai mic vânt, hornurile casei sale șuierau așa de groaznic, încât păreau că se aud ... se va împotrivi, baltagul meu strămoșesc îi va juca pe spate. Un freamăt surd se răspândi în sală, și fiecare dintre ciracii lui Baltag, cunoscându-l om hotărât, gata a-și preface vorbele în faptă, se scărpină cu îngrijire pe spete. Era pe atunci lucru frumos și vrednic de laudă ascultarea fetelor. În zilele noastre aceasta nu se mai vede. Dacă fiica vornicului ...

 

Dimitrie Anghel - La fîntîna Medicișilor

... așeza nicăirea și nu prinde rădăcină, nu căuta să revezi locurile unde ai trăit, ci lasă-ți gîndul să umble slobod ca vîntul, clădește-ți cu el palate, cu el umple-ți golul nemărginit din suflet, creează imagini și desfată-te cu ele, alcătuiește-ți închipuiri, și nu iubi nimic statornic, căci statornic nimic nu e pe lume. Cu gîndul umple vasta grădină goală, unde aștepți lîngă fîntîna Medicișilor să vie o dulce formă iubită. Curgerea domoală a apelor, pe care o ... lumea, că a trebuit să mai sufere și să se mai zbuciume și că ești dator să ții seamă de el, să nu-l lași înfrînt cu desăvârșire pentru viitor, pentru noua formă ce o va fi s-o reia în decursul vremei. Întoarce-ți ochii de la Poliphem, căci el și ... căuta printre copacii negri... Privește la porumbeii albi, paznicii aceștia înaripați ai frumoasei gradine, cum se lasă unul cîte unul pe picioarele lor roze, și cu fața întoarsă spre înamoratul grup de piatră, se scaldă înclinîndu-și grațios capul în fața amorului. Înclină-te și tu și uită ora care a ...

 

Petre Ispirescu - Pasărea măiastră

... prețioase, policandre de argint suflate cu aur, candele de argintul cel mai bun și mari cât donița, cărțile cele mai alese erau zestrea monastirii aceleia. Cu cât se bucura împăratul de frumusețea ei, cu atât se întrista că nu putea să o săvârșească pe deplin, căci turnul se surpa. "Cum se poate, zise împăratul, să nu pot sfârși astă ... de n-ar fi fost de față, s-ar fi întâmplat o luptă crâncenă între slujitorii săi și oamenii puși de fiii lui, carii voiau cu dinadinsul să pună mâna pe cioban. Atunci porunci împăratul să aducă pe acel păstor cu omenie la palatul său, pentru că nu știu ce simți împăratul în inimă când îl văzu așa de tânăr, blând, smerit și cu boiul de voinic. După ce ieși de la biserică, împăratul se duse drept la palat, pentru că inima îi zicea că trebuie să fie ceva ... am voit să conăcesc. Mi-am făcut un focșor bun, am scos merindele ce aveam și, când era să mă pui la masă, mă trezesc cu un vulpoi lângă mine. Nu știu nici de unde, nici pe unde veni, că eu nu

 

Gib Mihăescu - Donna Alba - Volumul II

... că același țuruit a dat îndemn și ghes și-acum dă necontenit avânt prințului să-mi facă această divină lectură. Eu o ascult cu religiozitate, dar din când în când casc, sau îl întrerup cu vreo amintire, care n-are nici în clin, nici în mânecă nici cu sensul frazelor citite, nici cu reflecțiile sau informările complimentare pe care prințul mi le dă asupra lor; ba îl întrerup câteodată cu vreuna boacănă de tot, astfel că prințul Preda strânge plictisit din buze, și sunt sigur că-n momentele acelea mă tratează în mintea lui de ... dacă dorința ei nu e satisfăcută, în condițiile și la datele propuse! însă strănepotul adevăratului Preda Buzescu a știut să reziste, desigur, și cu toate că ea l-a pedepsit pentru asta - e o breșă adâncă aci în șirul de date al scrisorilor - reluarea corespondenței a fost propriu-zis ... se pune: de ce n-a divorțat, de ce n-a pus capăt acestei stări de nesiguranță, pe care o descrie cu atâta vervă în rândurile ei săltărețe, cu atâta luciditate, cu ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>