Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DIN DREAPTA
Rezultatele 971 - 980 din aproximativ 1153 pentru DIN DREAPTA.
Alexandru Macedonski - Noaptea de noiembrie
... — ca să fiu demn De astă-ngropăciune, cu muzici triumfale?... Sau poate am prieteni la Bănci naționale, Și popii-nfățișează al dragostelor semn? Nimic din toate aceste... Nimic, — din fericire! Prietenii ce lasă ai soartei prigoniți Avuți dacă se află sunt numai prin simțire, Și mor deopotrivă de plânși și de iubiți. Parada însă ... ncepe ca să pice o burniță de ploaie... Dau fuga trecătorii... efectul e stricat Și mumă-mea scontase al pensiei mandat Jertfind o lună-ntreagă din zilnica ei hrană, Nevrând ca să mă-ngroape orașul de pomană. Dar iată că prin geamuri, privind din cafenele, Pe când își beau în tihnă știutele cafele, Samsarii se întreabă să afle de-a murit Vrun negustor de bursă or vrun ... de felinare... Trufia în trăsură, Mizeria pe jos, Lărgea prin tot orașul un haos zgomotos... Șampanie la Capșa beau mulți făcând paradă De golul cel din creieri, de plinul cel din ladă... Dar ușile la teatru deschise se aflau, Pe scenă Mușchetarii cu zgomot se jucau... Ce vreți?... Pe-atuncea vremea era înapoiată, Cohorte fără număr ... ...
George Ranetti - Rapsodia Dâmboviței
... în București te puse și nu te-a pus la Mizil! [...] Apa îndeobște este prost lichid, nu mai e vorba: Scuza-i că din ea poți face baie ori o acră ciorbă... Însă niciodată apa nu s-a-nfățișat mai prost, Ca în Dâmbovița!... Lungă tocmai ca ... plutesc bărci cu-ndrăgostiți... Dar pe malul Dâmboviței cresc scaieți și pălămidă Și n-a produs pân-acuma decât... febră tifoidă! Toate gârlele din lume bune-s la câte ceva: Spre a se scălda poporul, morile spre a mișca... Însă-n Dâmbovița noastră (dar-ar ...
... DĂ©jazet. Între acte juna debutantă veni să mulțumească protectriței sale, care o sărută în prezența publicului, felicitând-o de succesul ce avuse. Toate lornetele din sală să țintiră spre acea lojă, și cavalerii declarară în unanimitate că dra Marie Chataignez nu pierdea nimic din grațiile sale afară din scenă; damele însă, din contra, îi descoperiră multe defecte închipuite, care erau de natură a face din copila drăgălașă un monstru spăimântător. Nu trecură zece minute și-n loji se prezentă un cavaler de o aparență nobilă și plăcută: era contele de ... contele râzând, dar, până a nu ieși din lojă, se adresă încă o dată la Dridri cu următoarele cuvinte: „Domnișoară, sunt unul din cei mai sinceri admiratori ai talentului d-voastră; dațimi voie a spera că veți primi a mă număra și între amicii ... Și, în adevăr, sărmanele aveau bune cuvinte de a fi îngrijite, căci toți adoratorii lor începuseră a flutura împrejurul ei. Una din ele mai cu seamă, Estera, îi declarase război neîmpăcat din ...
Costache Conachi - Visul amoriului
... un suflet, de dragoste înfocat, Dar plecîndu-mă spre dînsa, mirosul m-au îmbătat. Am amețît și îndată orizontul s-o-nnegrit Și podoabele grădinii din ochii mei au lipsît. În întuneric de noapte lumina s-au prefăcut Și orișice bucurie de la mine s-au perdut. Sîmțam un foc că ... răcoreală unui pept înnădușit. O bucurie nespusă în mine să răvărsa Și zefirii cu dulceață spre iubit mă-ntărta. Atunci văzui cu ochii coborîndu-să din nori O fată dumnezăoaie, îmbrăcată tot în flori, Chiar asemenea cu chipul care mi s-au arătat Pe deasupra vioricăi la care m-am închinat ... să ispitesc. Te-am cunoscut de statornic și vrednic ca să iubești, Vino dar fără de frică, ca să te și fericești.â€� Ș-întinzînd din aripioare, m-au cuprins cu dulce strîns, Și zburînd cu răpegiune foc în mine au aprins. O pară mă cuprinsăse la sînul cel plin de ... lenevire pe grumazii lor răscol. „Vezi acest norod de zîne, mi-au zis preaiubita mea, Trecînd cu o repegiune ce lacrimi îmi povedea, Sînt din grădina dintăi florile ce ai văzut, Dar să te ferești de ele, căci îndată ești perdut.â€� „Ah, mai stă puțin, stăpînă, să le
Ion Luca Caragiale - "Răzbunarea lui Anastase"
... și farmecul acestora a inspirat jurisconsultului povestirea ce ne prezintă. În scurt, este istoria unui tânăr pribeag, de cea mai joasă proveniență, care, din depărtările vastei împărății, vine cu un băț în mână și cu o traistă-n spinare în marea cetate romano-creștină, să-și caute și el ... un cenotaf, unde merge, însolit de credinciosu-i Anastase, să caute un inel făcător de minuni. Zenon se coboară în sicriul de piatră, să ia din fund inelul mult dorit; atuncii Anastase apleacă încetinel lespedea grea, care se lasă pe un scripet ascuns și aproape acopere sicriul. Rugăminți, promisiuni, amenințări, blesteme ...
Grigore Alexandrescu - Epistolă Dlui I. C.
... De a lor ticăloșie ocolite ca de-un lanț, Îți ridică toată pofta de a face vreun romanț. Mie-mi pare rău din suflet, căci de aș fi nimerit Ciobăncuțe cum văzusem într-o carte ce-am citit, Ca un om care din fire nu am fost aristocrat, Fără pierdere de vreme m-aș fi și amorezat. Acum însă ce pot face, cu ce mijloc să suspin, Când ... Un călător să se-abată puțin în locașul meu! Nu că e deșert pământul detot de locuitori; Pimprejur sunt câțiva nobili, de moșii stăpânitori, Care din copilărie aici s-au obișnuit, Ș-ale lui Avraam bunuri din strămoși au moștenit. Dar vorbesc numai de vreme, n-a-nvățat a se gândi, Și decât zilele lunii, alta nu doresc ...
Cincinat Pavelescu - Amintiri literare (Al. Macedonski)
... sur une enclume dor. Adică: Marele poet român A. M. făurește versul francez pe o nicovală de aur!Apreciat în mediurile intelectuale înalte din Paris, când s-a întors în țară s-a simțit cam dezrădăcinat, după expresia celebră a lui Maurice BarrĂ ... contra lui Macedonski a fost Grigore Ventura, boier moldovean, cunoscut polemist, autor dramatic și literat, tatăl celebrei noastre compatriote de la Comedia Franceză din Paris, domnișoara Maria Ventura. Deși epigrama apăruse ca simplu joc de redacție pe la mijlocul unei reviste de 120 de pagini și n-ar fi ... a îngăduit să publice un singur rând de apărare sau de lămurire. Ventura convinsese, prin violența campaniei sale, că Macedonski este autorul acelei impietăți. Din fericire, moravurile acestea s-au schimbat, și azi, în toată liniștea, putem discuta cu seninătate și acuzația și apărarea. Iată epigrama în chestiune: Un X ... servitori. Când năluca lui palidă și slăbănoagă se zărea singuratică pe la colțul stradelor laterale, inspira o milă amestecată cu spaimă, întocmai ca și femeilor din Florența care strigau la vederea lui Dante: Priviți pe acela care se întoarce ...
... Iar mirosul florii se împrăștia îndată peste întreg cuprinsul câmpiei; fluturii cădeau adormiți, celelalte flori se plecară în fața adevăratei stăpâne, pe când păsările veneau din depărtări adânci, atrase de mireasma, vrăjită, să vadă și ele tulpina măiastră care își desfăcea frumusețea pentru întâia oară pe pământ. Și parcă și lui ... care nu le împărțise nici în rai. — Lucrul acesta îl șoptise o ciocârlie care, la răsăritul soarelui, ducea totdeauna lui Dumnezeu câte o sămânță din fiecare floare ce creștea pe pământ, să o păstreze, Preasfântul, pentru răsad. Până la amiază trandafirul se acoperi întreg cu flori. Drumeții treceau și rămâneau ... se repeadă, lacom, la floarea minunată. Deosebirea stătea numai în aceea că fiecare lăsa și câte o bobiță de sânge în vârful vreunui ghimpe. Iar din ghimpe sângele a pătruns, încetul cu încetul, în pământ, s-a ridicat până în bluza, și-ntr-o dimineață floarea trandafirului ... bătătoare la ochi ca a trandafirului. Atunci Dumnezeu și-a zis: „Veșnic o să se ia pe pământ un lucru drept altul; căci numai eu pot ști că ce am menit odată, așa dăinuiește; oricum s-ar schimba fața, soarta rămâne aceeași!â€� A făcut ...
Mihai Eminescu - Minte și inimă
... el răspunde...  vorba-i De lacrimi pare plină Â:  De vrei un leac, iubită, La inima-mi tu vină. III ANA Povestește chiar din capăt să te văd dacă o știi... MUȚI E! Achil și Agamemnon își spunea grobienii. Și atunci bătrânul Nestor prinde-a spune la ... împacă, pe Achil îl îmblânzește, Ca acesta pe Brizeis să o dea se învoiește, Dar îi spune dinainte să nu cerce de cumva Preste Brizeis, din avere-i să s-atingă de ceva... Iar Ulis luă pe Chriseis, și-n corabie suind, Merge la preotul Chrise, fata-n mânile lui dând ... pe ei. ANA Vezi, măi badeo, cum se spune? Limpede, frumos, cu șir. MUȚI Ce mai treabă; a-nvățat-o pe de rost din păr în fir. ANA Tu nu știi să-nveți tot astfel... Te oprește cineva! Dară nu vrea cuconașul, asta-i... Spune, fata mea. BIBI Crainicii ... mirmidonii pe corăbii. ANA Foarte rău și fără cale, dragul meu... Și nu-ți ascunz Chiar nesuferit ești astăzi, îndărătnic și  răspunzi. Povestești prost... Din franceză mai că n-ai știut nici bechi, Doamne, cum nu ai un dascăl, să te tragă de urechi. Mergi, Bibi, la Marioara ca să ...
Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a XII
... urechie Lui Aordèl cel de viță vechie. Dar' cu toate aceste nu poate Printre mulțime prejur bulzită, Încai la cetașii săi străbate, Iar' gloata din ce din ce să-invită: Unii bat, alții stau, iar alții scapă, Ceia vor la bătaie să-încapă. [11] Într-acea iacă, repezit vine Muțu-într-ajutoriu ... arme s-apucasă, Numa Parpangel de lina pace Iubitoriu, ce nu să mestecasă La nici un sfat, privește și tace Socotind cu cetașii să iasă Din ciorobĂ²r și să meargă-acasă. Face semn cătră-ai săi să purceagă După dânsul și pleacă-înainte, Vrând să meargă la Romica dragă, Dar ... măciuci și maie, Când voinicul aminte-și adusă De-armătura sa și vitejie Ce făcusă-în turci pe cea câmpie. [16] Deci lucindu-și sabia din teacă, Strigă cătră-ai săi cu bizuință: ,,După mine, copii! Ori cum să placă Lui Dumnezieu pentru biruință!... ÎncĂ i s-arătăm cestĂ²r calici ... a lui Corcodel, cea mai crudă Dintru toate maicele, muiere Groaznică, pildă lăsă de ciudă Și de femeiască neputere, Svârlindu-și pruncul său mititel Drept ...
Grigore Alexandrescu - Așteptarea
... asemenea simțire Pășește-nvăluită în umbra unui nor, Chiar în acele sfere care au ceresc nume, Poate-amorul domnește ca aerul în lume: Cu ce drept omul singur să fie simțitor? Nu știu, dar la atâtea rele nesuferite, Ce asupră-mi adesea se par a fi unite, Singur amorul ... a-ncepe să trăiesc, Câte mi-a dat amorul minuturi, ceasuri bune, La un loc adunate, cu voi să se-mpreune, Și din toate o scurtă viață să-ntocmesc! M-aș duce unde zboară atâtea rândunele, Când viscolul începe, când vin vremile rele; Pe pasur'le verdeții ca ... beau uitarea existenței lor pământene. Nădăjduiesc într-însul; el poate să-mi arate Un drum fără primejdii, cărări nesemănate De asupriri nedrepte, de curse viclenești. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Din frunza-ntunecată a pădurii vecine, Se întinde o umbră... cineva parcă vine... Părere-nșelătoare, ș-acum mă amăgești? Dar nu, văd o ființă ...