Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PE VIAȚĂ
Rezultatele 961 - 970 din aproximativ 1573 pentru PE VIAȚĂ.
... Panait Cerna - Logodna Logodna de Panait Cerna Sămănătorul, III, nr 6, 8 februarie 1904 ...Tot aurul luminii îți cade-n păr, pe față... Apari biruitoare, ca-ntâia dimineață – O, vis al vieții mele, ce-o clipă mi-ai zâmbit, Mergi pururi în lumina, etern sărbătorit!... Și ... ai fi cu mine... Acela ce se leagă tovarăș umbrei tale Frumos ca un Adonis ți-a răsărit în cale. Aceleași sfinte doruri pe amândoi vă-mbie, În ochii tăi mari, limpezi, râd zori de bucurie – Și eu mă uit pe mine, și-n gândul meu aș vrea Să cresc norocul vostru cu fericirea mea; Și nici un semn iubirea-mi trecutului nu cere – Doar ... aprinde peste fire, Că sufletu-mi se rupe de-atâta fericire – Nu te uita: sărută-l, sărută-l înainte – Simțire-aș gura mortii pe
George Coșbuc - Cântecul fusului
... un cântec, Și n-aș fi vrut să-l fac. Dar fusul e de vină Că se-nvârtea mereu, Și ce-mi cânta nainte Cântam pe urmă eu. De-atunci îl cânt întruna Că-mi vine-așa nevrând; De-aș face orice-aș face, Nu pot să-l scot din gând ... roata morii cântă Cuvinte cu-nțeles. Ea cântă înainte; Cânt și eu după ea Moraru-și face cruce Privind în urma mea. Și-am mers pe malul apei, În valuri să-mi îngrop Și cântecul, și-amarul Dar a-nceput un plop Să cânte, și toți plopii Cântau duios ... jalnic, D-a lungul peste lunci, Cum plâng și cântă toate! Și-n crâng m-am dus atunci Nu-i loc mai bun pe lume De plâns decât în crâng! Ah, toate plâng, și satul Se miră că eu plâng! Dar fusul e de vină, Că se-nvârtea mereu ... ncet ce trece viața Când n-ai nici un noroc Mai iute dac-ar trece, De-ar sta mai bine-n loc! De-ar sta pe loc mai bine! Ori loc eu să-mi găsesc Să pot să plâng cu hohot Nici asta nu-ndrăznesc! Că mama mă tot ceartă Și ...
Alexei Mateevici - Chestia preoțească
... preot răposat, mulțumită străduințelor sale extraordinare, își făcuse o casă foarte bună și-și ducea frumos treburile gospodăriei casnice și ale câmpului, ba își sădise pe pământul bisericesc și o viișoară. Asta-i făcea pe preoți să creadă că „prihodul“ aduce venituri enorme și îndată te face cu mii. De aceea, imediat ce se deschise Zaimul, ei se ... de rugămintea ei și-i va da putință ei și orfanilor de a rămânea în satul și-n casa ei, mutând la Zaim pe cumnatul ei. Venind la arhiereul, află că preasfinția sa zace bolnav și nu primește pe nimine, nici nu se ocupă cu de-ale slujbei. Atunci văduva, îndreptându-se către secretarul preasfințitului, îl roagă să-i aducă aminte stăpânului său despre ... de către preasfinția sa preotul din Copceac, din ținutul Akkermanului, Ion Gobjilă. Părintele Gobjilă e un preot dintre cei cu capitaluri în bancă, cu cruci pe pântece și cu camilavce în cap. Satul Copceac, ca popor, e foarte bun și bănos, și părintelui Ion îi ședea bine și la locul lui ... primirea acestei știri. Ea fusese lipsită de ultimul sprijin și adăpost, fusese dată afară împreună cu copiii din casa și gospodăria sa proprie și rămăsese ...
Alexandru Macedonski - Rondelul domniței
... a fost crai Craiovisin, Văpaie, vezi plutind domnița Mai argintată ca un crin. Sub lună-i tremură cosița, În suflet poartă ca un chin, Plutind pe balta Craiovița, Unde-a fost crai, Craiovisin. Își duse viața-ntr-un suspin, Nedându-și nimănui gurița, Dar a rămas mironosița ...
Matilda Cugler-Poni - O rosă veștejită
... rosă veştejită O rosă veștejită de Matilda Cugler-Poni Informații despre această ediție Când greua mea durere, Când viața-mi s'a sfîrși, Pe inima mea mortă O roșă veți găsi: O rosă veștejită; Dar' să nu mi-o luați, E tot, ce ieu cu mine, Cu dînsa mă ...
... cu durere o gândire mângâioasă, Ici, colo, cerul dispare sub mari insule de nori, Scuturând din a lui poale lungi și repezi meteori. Pe un deal în depărtare un foc tainic strălucește Ca un ochi roș de balaur care-adoarme și clipește. Sunt păstori în șezătoare sau vro ceată ... întuneric un lung bucium se aude. El aminte suvenirul celor timpuri negre, crude, Când din culme-n culme noaptea buciumele răsunau Și la lupte sângeroase pe români îi deșteptau. Acum însă viața-i lină; țara doarme-n nepăsare! Când și când, un câine latră la o umbră ce-i apare, Și ...
... să muște, morfolesc arta-n gingii! Trebui să respecți bontonul, să-ți gătești versul în frac, Dacă ții ca prin saloane să poți fi lumii pe plac. Nu-ți lăsa simțirea caldă, plină, vie și întreagă Să zbucnească, și veșmântul, care-i vine, să-și aleagă; Ci ți-o-mbracă-n ... zbuciumată, Nu cumva c-are să-mi fie grija să deschid îndată Și să văd cum mă învață codul bunelor manieri Să-mi vărs patima pe droaia îngâmfaților bucheri, Să apuc de piept pe falșii zei, să-i târâi din altar, Și, smulgând masca științei de pe chipul lor murdar, Să-i denunț în gura mare, ca să vadă-ntreaga lume Cine sunt acești iluștri hoți de slavă și renume! O, lăsați ... mari și mici poeți, Donchișoți ce-n a lor piele de mândrie-abia-și încap: Suliți de carton în mână, și cu chivere pe cap, Urieși cu talpa-n tină și cu creștetul în nori, Dornici de eternitate și de statui visători!... Toți împinși de-aceeași sete, pe volume-ntregi călări, Se-mbulzesc se duc să spargă noaptea veșnicei uitări, Și-n a gloriei lumină cu-a lor scrieri ...
Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a VIII
... Șuvel după-un tufariu să trasă, Păpuc încă să-ascunsă într-o boartă A-unui fag, dar' nici alții să lasă Așa numai pe nedejdea moartă: Carii pe zios, carii pe sus, cată, Unde-ocrotință frica le-arată. Nu trecusă-un ceas și jumătate De când tabăra în somn apucasă, Când iacă vin din părțile toate ... Și luându-l frumușel în brață, Așa-l strânsă la sine de tare, Cât nici putu zice: ,,Stăi, măi! Care!" [10] Toate-aceste să făcea pe-o vreme, Ș-întracelaș' ceas cela răcnește Spânzurat, iară cesta-în spini geme, Pe celalalt ursul nădușește; Toate strigă străjile-împreună, Pădurea-împregiur groaznic răsună. Tandaler atuncea să trezește Ș-auzind atâta ciorobor, Strigă cât putu chiar țigănește: ,,După ... să-oprește, Căci acum își uitasă de toate Și trĂ¡pădă-înainte cât poate. [11] Luând așa fuga voinicească Țiganii noștri prin cea pădure, Ca pe vrăjmașul să nu tâlnească, Mergea pe su poale de măgĂșre După căpitanul său vârtos, Păn' ieșiră la un câmp frumos. Acolo Tandaler stete-în loc Puținel, ca să să strângă toți ... oștea de-aproape Și-închizând ochii dă bărbătește: Unii mergând orbiș' cădea-în groape, Alții pășind nainte muțește Cu armele sale-împoncișate, Să trezea prăvăliți ...
Petre Ispirescu - Aleodor împărat
... ținea minte ce-i spusese tătâne-său și se silea să-i păzească cuvintele cu sfințenie. Într-o zi, nu știu cum făcu, dus fiind pe gânduri, și alunecă de călcă pe pământul pocitului de om. N-apucă să facă zece, douăzeci de pași, și iată căse pomeni cu dânsul dinaintea lui. Acum nu-i era lui ... bună. Aleodor plecă. Și cum mergea el gândindu-se și răzgândindu-se cum să-și împlinească sarcina mai bine, căci își dăduse cuvântul, se pomeni pe marginea unui eleșteu și o știucă se zbătea de moarte pe uscat. Cum o văzu, el se duse să o ia să-și aline foamea cu dânsa. Știuca îi zise: - Nu mă omorî, Făt-Frumos; ci ... zile la poarta mea și să nu meargă nimeni să-l cerceteze? Pentru asta vă plătesc eu simbrie? Pentru asta vă am eu la mine pe procopseală? Slujitorii dădeau din colț în colț și nu știau ce să răspunză. În cele de pe urmă, chemă pe Aleodor și-l duse înaintea împăratului. - Ce vrei, flăcăule, îi zise împăratul, și ce aștepți la poarta curților mele? - Ce să voi, mărite împărate, îi ... ...
Alexandru Macedonski - Prin selbea-ntunecoasă
... Și-n juru-mi umbra nopții așa de-ncântătoare, Ce-n lume răspândește tăcere și mister. Atuncea cât îmi place să-mi uit d-această viață! Chiar rătăcind prin selbe să-mi uit că eu respir! Iar numai câteodată din creieri-mi pe față Să se reflecte încă vrun dulce suvenir! Și astfel să trec noaptea prin selbea-ntunecoasă, Nutrindu-mă cu aerul îmbălsămit de flori, Să-mi ...
Gheorghe Asachi - Restaurarea școalelor naționale în Moldova
... a lor curs ar înfrâna, Ar căra odorul Indiei, răzbătând prin grea fortună, Sau, format vas de resbele, cu străinii s-ar lupta, Fulgerând pe luciul mărei ca un nour ce detună. Se asamănă și fiii cu copacii de pe plai, Fii ce cresc în rătăcire și răpun în răutate, Și-n loc moartea să le plângem, suspinăm de a lor trai, Ce ... i spre dauna și rușinea familiei întristate! Dacă timpuriu moralul mintea lor ar fi-nzestrat, Atuncea din sânul meser ar ieși genii mărețe. Cela ce pe drumul public pe călători a prădat, De avea îndemn, mijloace ca virtutea să învețe, Cu primejdia vieței, patriei sale era scut, Sau pe amvona rostirei, prin ritorice cuvinte Învingând pe nedreptate, Demosten s-ar fi făcut, Și a văduvei sărmane ar fi razăm și părinte. Din abaterea femeiei câte rele-n lume vin ... o mână priitoare a ei creștere n-agiută. Vre un bine-a face-n patrie este omul mult datori, Așa faptă pe el nalță cătră vrednica sa treaptă, Și s-asamănă acela unui înger scutitori, Care duce tinerimea ...