Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru L����I
Rezultatele 961 - 970 din aproximativ 2105 pentru L����I.
Alecu Donici - Nada și chiticul
... să facă negrul alb După a mea părere are moral cam slab. Un june crescut bine, Dar prea-ncântat de sine, În oarba-i îngâmfare pe loc e cap stricat. O jună frumușică ce curte nu primește, Mai mult însă cu unul prin unghiuri șopotește Și e nepăsătoare către ... dar alte pilde și fabula să-mi spun, Așa precum mi-au spus-o și mie un om bun. La heleșteu, nu mare, în unda-i acea lină, De caracudă plină, Cu undițe băieții și leneșii din sat Chitici de toată mâna undea neîncetat. Unditul, ca și pânda, vrea mai ales ... pescarul în lungă așteptare La legănânda plută se uită neclintit: Ea piere; el smucește Și-n loc să tragă pește, Se-ncredințează numai că nada i-a lipsit: Chiticul de sub mână îi și făcu răpire. Astfel un chitic sprinten, sumeț din a lui fire, Cam înșela ... pescarii mei. Dar nu-i trecu prea multe; căci într-o zi, când ei Undeau întru răbdare, chiticul se-ncântase Și caracude mii În preajmă-i adunase: — Uitați-vă — le zise — cum stau delaolaltă O nadă... două... trii...
Dimitrie Bolintineanu - Visul lui Ștefan cel Mare
... Dimitrie Bolintineanu - Visul lui Ştefan cel Mare Visul lui Ștefan cel Mare de Dimitrie Bolintineanu Seara răspândește umbrele-i ușoare. Și melancolia trece gânditoare. Dar Ștefan cel Mare, rătăcit prin văi, Dintr-un corn de aur cheamă bravii săi. Inima-i zdrobită ca a lui oștire; Țara-i întristată ca a lui gândire! Pe un colț de piatră șade el în dor; Vântul suflă păru-i lung, fluturător. Pentru-ntâia oară inima lui plânge! Ochii lui revarsă picături de sânge. Acolo dă capul somnului mijind Ce-i închide ochii cu-aripa-i d-argint. Iată că-i apare o fecioară jună, Ale cărei plete strălucesc la lună, Negre și bogate sub cununi de flori; Ochii ei asupră-i cad pătrunzători; Cad ca două raze, dulci și călduroase, Mâna ei atinge coamele-i undoase. - "Ce? Eroul mare, umbra a grăit, Însuși el suspină și s-a îndoit? Înțeleg fricosul ce ascuns lovește, Robul ce ... mai lăudat, Cel puțin atuncea piară vitejește Remușcând toiagul care îl lovește, Ca un ager șarpe ce lovit și-nvins, Caută să muște cel ce l ...
... s-a dat Signal, că s-a deschis de-acum mormântul. În sânge Noaptea și-a scăldat vestmântul, Să-l pue giulgiu pe morți. Și spintecat De plumbi, gemea Parisul, cum în sânge Un laș rănit să-ntinde și să strânge Cu răgnet svârcolind mișelu ... un colț de masă, „Pe Enric, mai curând! Nu pot cânta!â€� Plimbându-se grăbit, el aștepta. Și-n urmă vine Enric. „Ce-i asta, Sir? Aud de-un ceas Trosniri de puști și răcnete nebune; Eu simț miros de sânge. Rege, spune! Și eu stau prins, de ce ... „Mă-ntrebi ce-i asta? Sunt câni ce mor pe drum, sunt hughenoți; Eu vreau să scap de ei, să piară toți Pricepi ce-i asta Enric?â€� Cu pașii largi și tremurând Ca o moul beat de-o clipă bestială, Carol trecea înviforat prin sală, Și-n urmă pept ... mei! Sunt hughenot născut Eu n-am să mor catolic!â€� „Tu crezi, ce vrei!â€� Și-atunci el supt De furie: „Ce-i câne, azi să moarăâ€� Isbi cu pumnu-n masă spre vioară, Și-n murmur carnea pumnului a rupt; Cald sângele-a țâșnit ...
Vasile Alecsandri - Prosper M%C3%A9rim%C3%A9e (Alecsandri)
... de una din balerci. Amatorii alergară îndată din toate părțile, dar se întoarseră și mai iute îndărăt fără a cumpăra untdelemnul, pentru că-l gustaseră și-l găsiră fără arom... adică fără iz de lampă... Amicul meu se consultă cu colegul său, consulul englez, și după sfătuirea acestuia el desfundă una din ... pe care l-am tradus în limba franceză. Am admirat mai cu deosebire în el un cântec țigănesc plin de o energie sălbatică. — Vi-l aduceți aminte? — Dar; eroina poemului zice: arde-mă pe cărbuni; eu voi muri fără a spune numele iubitului meu! etc. — Cum ... domnule MĂ©rimĂ©e; acesta e un cântec poporal de la noi. lată versurile: Arde-mă, frige-mă, Pe-un cărbune pune-mă! De mă-i pune pe-un cărbune Ibovnicul nu ți-oi spune, De mă-i bate cu o vărguță Peste ochi și peste țâță, Tot m-oi duce la portiță Să dau altuia guriță. De mă-i bate cu gardul Tot m-oi iubi cu altul. Via-n vară înflorește, Iar în toamnă cum rodește Vine-un graur de-o ciupește. Eu ... ...
... Ioan Slavici - Popa Tanda Popa Tanda de Ioan Slavici 1874 I Ierte-l Dumnezeu pe dascălul Pintilie! Era cântăreț vestit. Și murăturile foarte îi plăceau. Mai ales dacă era cam răgușit, le bea cu gălbenuș de ou și ... doi: o fată, pe care a măritat-o după Petrea Țapului, și pe Trandafir, părintele Trandafir, popa din Sărăceni. Pe părintele Trandafir să-l țină Dumnezeu! Este om bun; a învățat multă carte și cântă mai frumos decât chiar și răposatul tatăl său, Dumnezeu să-l ierte! și totdeauna vorbește drept și cumpănit, ca și când ar citi din carte. Și harnic și grijitor om este părintele Trandafir. Adună din multe ... trebuie să nu facă multă vorbă. Decât vorbele, la protopopi, darurile au mai mult înțeles. Iar asta părintele Trandafir nu voia s-o priceapă. Nu-i vorbă! drept avea părintele Trandafir. Este numai că dreptul e treaba celor mai mari în putere. Cei mai slabi trebuie să și-l arate pe-ncetul. Furnica nu răstoarnă muntele, dar îl poate muta din loc: încet însă, încet, bucățică după bucățică. Poate că știa și părintele că ... ...
... moașa), pe a carei zbârcită față, deprinsă cu posomorât, se vede o rază de senin, îi sare înainte sprintenă, ca o copilă, și-i spune voioasă veste că are un băiețel sau o fetiță. Dacă noul-născut îi băiat, atunci baba se repede și-i smulge căciula din cap, vestindu-i prin aceasta, înainte de a-i spune vreo vorbă, că are un fecior, căruia-i trebuie astfel de lucruri. Tot asemenea face și cu alți bărbați ce se ivesc în casă. După ce s-au vestit în sat de naștere ... mi-am zis în mine: de-acum tot una mi-e, ori eu, ori el; pun mâna pe o teșitură și, strigând înfricoșat ca să-i iau apa de la moară, am și repezit într-însul. N-a stat dihania de pricină, ci a rupt-o de ... altele vechi, împământenite, precum sărbeasca, corăbiasca și ruseasca. Din când în când câte un oaspe chefăluit întinde un pahar de vin scripcarului sau cobzarului, zâcându-i: „Bea, balaure, că ți-l
George Coșbuc - Supțirica din vecini
... ncet, pe ochi îmi pune Mânile ei mici și moi, În ureche-o vorbă-mi spune, Râde lung și fuge-apoi. Pieptul plin cu mâna-l ține, Strâns îl ține, Că-i piept tânăr și mereu Ar sălta, și-n salt e greu. Stă pe loc și-i pare bine, Bate-n palme: Te știu eu: Nu mai viu! De viu la tine, Mă săruți și nu mai vreu! Eu o chem și ... bune și-n zadar, Nu-mi faci capul călindar! Nu te cred și nu să poate! Eu mă-ntorc: Ei du-te dar! Capul mi-l proptesc pe coate, Stau pe prag, pe gânduri iar. Stând așa, un braț ridică, Blând ridică, Părul meu, pe frunte dat. Când mă-nalț rămân ...
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Ioan Vodă cel Cumplit
... de genul aceluia prin care se ilustrase oarecând Ierostrat face să trăiască în istorie numele acestui somnoros Neron. Cine oare nu se înfioară numai când i se pare că aude cuvântul "La Saint-Barth lemy"? În zece rânduri Carol IX se aruncase în brațele partitului papistaș al Guisilor, și iar în ... Conde; în zece rânduri se silise a scutura tirania maternă a Caterinei Medici, și iar în zece rânduri sărută lanțurile ce-l sugrumau; până ce într-o zi, vreau să zic într-o noapte, desperat de conștiința nulității sale, el se hotărî a dovedi lumii ... ani, sub tutela unei mume desfrânate; dentâi insultat de amanții țarinei, apoi corupt de lingușitorii puterii; născut cu o inimă impresionabilă, înveninat prin aerul ce-l respirase din leagăn, rănit de unii și zădărât de alții, nu e de mirare dacă el își pierdu mințile. Șahul Persiei îi trimisese în dar ... pe cari în biciuia fără ca ei să obosească de a se gudura cu umilință, lingând călcâile stăpânului! El însuși, niciodată nemine nu-l văzu măcar în apropierea unui câmp de bătălie. 7. De la muscal trecem la turc. Marele Soliman, principe demn de apoteoză, nu mai era; îl ...
Ion Luca Caragiale - Câteva păreri
... apleacă urechea și ridică degetul către locul de unde vine cântarea, zâmbind luminos cu inefabila satisfacție a dobitocului pe care ai nemerit să-l scarpini tocmai unde-l mănâncă: e bine - e frumos! A sunat coarda din năuntru, și el a auzit-o. Nu cântarea neînțeleasă a privighetorii ... să ne arate cu vreun procedeu intelectual cam ce a fost, nu cântecul privighetorii, nu razele lunii, ci acea cântare misterioasă interioară care l-a mulțumit atâta? Poate, cum am zice, să ne întoarcă în afară și nouă ceva din iritarea lui interioară, care pentru noi, oameni ... Pe această cale, deși de ocol, credem c-am ajuns aproape de dezlegarea primei întrebări. * După mișcarea gușatului nostru, după fiorul de caldă mulțumire care l-a trezit din aromeală, noi am văzut destul de sigur că în sufletul omului s-a petrecut ceva minunat — ceva ... razele de pe coama dealului, și cântecul din grădina cu pruni sunt ca arcușul pe lângă sunetul vioarii, niște simpli agenți brutali de iritare. Arcușul l ...
Ion Luca Caragiale - Situațiunea Europei
... totuși importante, aceea ce o știre din izvor sigur ne aduce la cunoștință. Faptul este cu atât mai regretabil, cu cât Claponul însuși fără intențiune i-a fost cauza indirectă. Guvernul otoman a destituit pe Abdul-Kerim din postul de generalism al armatei dela Dunăre, din cauză ... că dupe o denunțare anonimă, poliția din Rusciuc i-a călcat casa, și în urma unei strașnice perchezițiuni, a descoperit asupră-i numărul 1 al Claponului, pe care-l ținea ascuns într'unul din meși. La întrebările ce i s'au făcut a mărturisit că se prenumără și el între cititorii acestei foițe - a cărei trecere în țara turcească este ... regretatul Abdul-Kerim a fost înlocuit la comanda bașabuzucilor, cu un fin și rubedenie de departe al Sultanului, anume beiul Hagi-Caimac. Să-i fie de bine, și la mai mari ! Atâta pagubă !!... Astfel s'a dus și săptămâna aceasta, cum bag-seama or să se mai ...
Ștefan Octavian Iosif - Lupta de la Baia
... Ştefan Octavian Iosif - Lupta de la Baia Lupta de la Baia de Ștefan Octavian Iosif fragment Neagră-i noaptea de decembre. Urlă crivâțul prin codri, Pe câmpiile-nghețate, Pârjolite și pustii. Neagră-i noaptea de decembre, Și în zeghea ei cea neagră Numai bine se ascunde Ștefan cu vreo zece mii. Dar în sala luminată, Sub înalte bolți ... unguri Dârji la luptă se-ncleștează: Beți de vin, orbiți de flăcări, Se ucid ei între ei! Iată craiul se repede — Zid de lăncii-l împresoară, Moldovenii dau în lături; Lupta-ncepe cu temei. Groaznic însă Ștefan-vodă În mijlocul lor răsare, Într-o roată de văpaie Ca un duh ... flamurile, urlă Buciumele de măcel, Și cu coase și topoare, Zguduind, călări, pământul, Năvălesc de pretutindeni Moldovenii după el! Unde-ți este fala, rigă? Unde-i lauda deșartă? Cine trece, dus în leagăn, Sub o glugă de cioban? Cine trece trist Carpații, Pe poteci ascunse-n munte, Cu-o săgeată-nfiptă ... craiul tânăr, Cel vestit ca bun din fire, N-a purces cu-ai lui mai crâncen Și mai neînduplecat. Și de ciudă că-l ...