Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DAT FIIND CA
Rezultatele 961 - 970 din aproximativ 1905 pentru DAT FIIND CA.
Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură la Obrezaniia lui Hristos
... stricat tăgăduința mea, arătând cu această tăiare împrejur 4 lucruri: una pentru ca să se cunoască cei crezuț întru Dumnezeu; a dooa, pentru ca să rămâie semenție lui Avraam slobodă de păcatul născutului celui dintâi; a treia, pentru ca să facă pre Avraam părinte a multe neamuri credincioase, pentru adevărata credință ce au arătat și el cătră Dumnezeu; a patra ... și mĂ©rge să-i ispitească; altul că au luat muiare și pentru acĂ©ia nu pot să meargă, carii să înțeleg a fi oamenii cei păcătoți și iubitori de cĂ©le lumești, carii nu să vor învrednici să mănânce din cina acĂ©ia, adecă nu vor vedea fața ... din tirăniia diavolului și le-au arătat calea vieții de vĂ©ci. Și au priimit de s-au tăiat împrejur pentru doao lucruri: una, pentru ca să împlinească lĂ©gia, ca un făcător de lĂ©ge și să ne dea și noao pildă să ne suppunem legii; alta și pentru ca să se astupe toată gura hulitoare și clevetnică a eriticilor, carii zicea că n-au luat trup, ci s-au născut după nălucire ...
Costache Conachi - Scrisoare către Zulnia
... mine nu colindă decît un cerc de durere, Mă vait și zi și noapte, dar în zădar, că scădere Nici este, nici a fi poate la a despărțirii jele. Cine au iubit ca mine, a crede durerii mele. Ah, Zulnio, mai țîi minte ziua-n care a fa față Cu lacrămi ca trandafirul în roua de dimineață, Rumenă de rușinare și cu nurii înflorită, C-o căutătură blîndă, de amori povățuită, Au zîmbit cu îndurare de o ... giurămînturi, la a mele rugăminte. Ce făceam însă atuncea ? scufundat în uimire Ca de-un trăsnet ce răpește a sufletelor sîmțîre, Ca de-un fulger ce-l văd ochii și își perd lumina toată, Ca de-o armă arzătoare inima mea săgetată, Cu ochii boltiți la tine, în genunchi, fără suflare, Cu mînule încleștate de ale tale picioare, Așteptam dorit ... cînd vrodinioară pe-acolo, din întîmplare, Vei trece și vei cunoaște, ah, cît te-am dorit de tare ! Înnoptez pintre prăpăstii, pintre rîpi, pintre ponoară, Ca doar oi uita de groază dorul care mă omoară. Dar în zădar, că durerea merge și vine cu mine, Gîndul meu nu să abate cîtu ...
Garabet Ibrăileanu - Evoluția literară și structura socială
... viu în suflet imaginea vieții din Humulești dinainte de formele noi; trăind o viață de târgovăț fără pretenții etc.) a putut rămânea țăran, ca Slavici și Coșbuc, și a făcut excepție în epoca eminesciană. Dar ca să ne explicăm și mai bine literatura din Ardeal, trebuie să avem în vedere încă un fapt: influența "Junimii", care contribuie mult la vindecarea literaturii ... mulțime de scăderi. Așadar, Ardealul beneficiază de progresele generale ale literaturii române, și astfel un Slavici și un Coșbuc pot fi scriitori adevărați -- și nu ca predecesorii lor ardeleni. Progresul artistic e general la toți românii, indiferent de conținutul ori de tendința operei lor. Acest progres e un fapt câștigat pentru ... dorința de a face din această clasă o valoare politică, încredere în rezultatul așteptărilor, așadar părăsirea subiectivismului și pesimismului, în sfârșit, stări sufletești ca ale intelectualilor ardeleni. (Cum se știe, chiar și cultura noastră din Regat începe să se ardelenizeze puțin, prin unii oameni, ca Aurel Popovici, Scurtu, Chendi etc.) II Dar nici Moldova și Muntenia nu evoluează la fel. Firește că deosebirea e mai mică decât între ele și ... ...
Mihai Eminescu - Umbra lui Istrate Dabija-Voievod
... Mihai Eminescu - Umbra lui Istrate Dabija-Voievod Umbra lui Istrate Dabija-voievod de Mihai Eminescu Cum trece-n lume toată slava Ca și un vis, ca spuma undei! Sus, în cetate la Suceava, Eu zic: Sic transit gloria mundi! Pe ziduri negre bate lună. Din vechi icoane numai pete, Sub mine ... de vin. Când eram vodă la Moldova Hălăduiam pe la Cotnari. Vierii toți îmi știau slova Ș-aveam și grivne-n buzunar. Pe vinul greu ca untdelemnul Am dat mulți galbeni venetici; Aici lipsește tot îndemnul. În lume mult, nimic aici. La voi în lumea ceealaltă, Fiind cu milă și dirept ... ziceam: să bem, prietini, Să bem, pân- nu vom mai putea. Dacă venea să rătăcească Vun învățat arheolog, Vorbind în limba păsărească, Nu m-arătam ca să mă rog. Dar ție-ți place doina, hora, Îți place-al viței dulce rod, Tu povestește tuturora De moș Istrate-voievod. Le spune sfatul ... Moldova noastră Viteze inimi de creștin; Tineri, în veselia voastră, Stropiți-le duios cu vin! Și în Moldova mea cea dulce Orânduit-am cu prisos: Ca butea plină să o culce, Cea goală iar cu gura-n jos. Și astfel sta-n Moldova toată Cu susu-n jos ce era treaz ...
Mihai Eminescu - Umbra lui Istrate Dabija-voievod
... Mihai Eminescu - Umbra lui Istrate Dabija-voievod Umbra lui Istrate Dabija-voievod de Mihai Eminescu Cum trece-n lume toată slava Ca și un vis, ca spuma undei! Sus, în cetate la Suceava, Eu zic: Sic transit gloria mundi! Pe ziduri negre bate lună. Din vechi icoane numai pete, Sub mine ... de vin. Când eram vodă la Moldova Hălăduiam pe la Cotnari. Vierii toți îmi știau slova Ș-aveam și grivne-n buzunar. Pe vinul greu ca untdelemnul Am dat mulți galbeni venetici; Aici lipsește tot îndemnul. În lume mult, nimic aici. La voi în lumea ceealaltă, Fiind cu milă și dirept ... ziceam: să bem, prietini, Să bem, pân- nu vom mai putea. Dacă venea să rătăcească Vun învățat arheolog, Vorbind în limba păsărească, Nu m-arătam ca să mă rog. Dar ție-ți place doina, hora, Îți place-al viței dulce rod, Tu povestește tuturora De moș Istrate-voievod. Le spune sfatul ... Moldova noastră Viteze inimi de creștin; Tineri, în veselia voastră, Stropiți-le duios cu vin! Și în Moldova mea cea dulce Orânduit-am cu prisos: Ca butea plină să o culce, Cea goală iar cu gura-n jos. Și astfel sta-n Moldova toată Cu susu-n jos ce era treaz ...
... cît mai în grabă s-au gătit de drum, Luă oaste multă, întocmi alai, Poruncind să 'poarle zaherea malai. Plecă către soare, împompat astfel, Șoareci ca lăcuste zbura după el. Mergînd zi și noapte, sfera au pătruns, Și la naltul soare s-au văzut ajuns. Soarele îndată pe mîndrul Gherlan L ... fără a-i păsa, Și mă-ntunecează cu puterea sa. Mă face să nu poci vedea pre pămînt, Lui fără de voie-mi ca un supus sînt. Auzind Gherlanul pe soare asfel Cum că să supune de un nuor și el, De a-i cere fata nici ... cît de mic vînt, Eu trebuie-ndată să fug d-unde sînt. Suflă, mă gonește să nu-i stau în drum, Și mă răsipește tocma ca p-un fum. Auzind Gherlanul si că nuorul chiar Altuia mai mare este supus iar, Să pogorî-ndată la marele vînt, Care atunci groaznic sufla ... l vîntul într-al său palat Și d-a lui venire fiind întrebat, Începu Gherlanul și la dînsul iar Să-i zică întocma ca si la nuor chiar, ÎI făcu că este puternic în duh, Încît răsipește nuorii din văzduh. Vîntul îi răspunse : -Așa este, sînt Tare și puternic ...
Alecu Russo - Cântarea României
... și puterea lor?.." Uitat-ai sângele ce curge prin vinele feciorilor tăi?.. Mult erai mândră odinioară, când strigai "ura" în bătăi?.. pieptul tău era tare ca de oțel, paloșul se tocea pe dânsul... soarele se întuneca de norii de pulbere ce ridicau războinicii tăi. 11 Poporul tău era îndrăzneț ca vulturul, războinic și trufaș ca taurul neînjugat... Rămasu-ți-a oare numai umbra puterii și aducerea-aminte a vitejiei tale?.. 12 Cum a slăbit ... foc se naște un popor nou. Astfel povestesc bătrânii. 14 Orașele se întemeiază și se înfrumusețează din nou... oamenii cresc în îndestulare și se înmulțesc ca nisipul mării... pământul se acoperă cu holde aurite... volnicia domnește ca mai înainte, dar nu acea volnicie pruncă, floare plăpândă a pustietății, ci slobozenia cea bărbată și luminoasă, sau puternică și cu rădăcina țeapănă ... au fost blestemați de Domnul pentru strâmbătățile lor, și blestemul a trecut din neam în neam până în zilele noastre... privegheați asupră-vă ca la candela ce arde, ca nu copiii voștri și copiii copiilor voștri să zică de voi: blestem asupra părinților noștri, care au făcut strâmbătate!.. strâmbătatea izvorăște din siluire, din pizmă ...
Cincinat Pavelescu - Cum se face o epigramă%3F
... sau a ascultătorilor este tăiată în fețe strălucitoare și multiple, cu atât spiritul poetului e sorbit și se răsfrânge în mințile luminoase, întocmai ca o imagine pe care o înfrumusețează claritatea unei oglinzi de preț. Epigramistul aruncă în aer o droaie de săgeți, dar numai acelea care nimeresc ținta ... le filtrează printr-o logică ageră, le dă o formă adecvată cu sentimentul exprimat și, punând concluzia într-un vers lapidar, aruncă epigrama din umbră ca pe o racheta de lumină. Ca să reușești o epigramă, nu-ți trebuie numai vervă și talent, ci și obișnuința de a te exprima în mod original și concis ... scriitorul, luptând în singurătatea odăii de lucru, cu greutatea d-a modela cuvântul pe ritmurile sufletești ale ființei sale, își sângerează mâinile întocmai ca sculptorul ce smulge blocului de marmură statuia triumfală, ce zăcea într-însul informă și latentă. A improviza este a te folosi ... pământului unda limpede, filtrată picătură cu picătură, ce refuză să zacă închisă, departe de aer, de viață și de lumină. De ce am scris epigrame? Ca ...
Alexei Mateevici - Chestia preoțească
... că însuși preasfințitul ține locul deschis, fiind în îndoială din pricina refuzării lui Tocan. Pân-acuma lucrurile se află în aceeași stare. Ce va mai fi vom vedea. Dar cele povestite constituie o faptă tristă, arătând — cu privire la preoții doritori de „prihod“ — cine împiedică propășirea satului ... huliganismul și luptă împotriva luminării țăranilor. * * * Dacă cele descrise mai înainte arată vredniciile preoților și ale fruntașilor, apoi cele de mai la vale, cred, vor da o idee mai deplină despre felul cum stau alte trebuințe în tagma duhovnicească. Pentru asta, mi se pare, e destul să urmez povestirea celor petrecute ... pierduse cu totul nădejdea: o mai sprijinea puțin prepunerea că poate preasfințitul măcar de astă dată va ține seamă de rugămintea ei și-i va da putință ei și orfanilor de a rămânea în satul și-n casa ei, mutând la Zaim pe cumnatul ei. Venind la arhiereul, află ... Akkermanului, Ion Gobjilă. Părintele Gobjilă e un preot dintre cei cu capitaluri în bancă, cu cruci pe pântece și cu camilavce în cap. Satul Copceac, ca popor, e foarte bun și bănos, și părintelui Ion îi ședea bine și la locul lui vechi. Dar vedeți că lăcomia îl duce pe om ...
Grigore Alexandrescu - Cântecul Jianului
... vite prăpădite; Niște lemne-ncrucișate, Niște bucate stricate. Au s-o face,-au nu s-o face, Au de vară n-avem pace. Mă gândii ca s-o brodesc, Mai bine să mă hrănesc, Să pun plugul, să brăzdesc, Unde-o fi crângul mai des; Să trag brazda dracului Prin ușa bogatului, Să-i dau măciuci după cap, Să-l aduc la plug legat, Să-i iau ... Căci mi-e gazda-n valea rea, Mi-o pândește potira, Potira din Slatina, Bat-o Maica Precista Și sfânta Duminica! Ține, gazdă, nu mă da, Că ți-oi face-o malotea Cu florile cît palma, Să se mire și doamna, Și doamna lui Caragea. Ține-mă cum ai ținut Să ... a drept Că-ți arunc un glonț în piept, Mi-e degrab, nu pot s-aștept, Și mi-e murgul cam nebun, Trece prin Olt ca pe drum, Și mi-e murgul cam nerod, Trece Oltul ca pe pod. Dă-te, murgule, pe lat Și mă trece neudat. Frunză verde de lipan, N-ați auzit de-un Jian, De un hoț de ... osteniți. Scoate, mări, vin să beau Că bune parale-ți dau. Dar de-oi sta să tot plătesc... La ce foc mai haiducesc? Ți-oi
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Șuer
... obrajilor. Ochii ei poruncesc când nu dezmiardă. Cântă, muindu-și pripit degetele cu care trage lână din caier. Niculina tresare; cască ochii rotunzi și albăstrii ca o mărgea; scutură pe spate coama părului ca spicul și, agățându-se de sânul pietros al mă-sei, îi zice: — Tu, bâcă, ai două fuioare, unul colea, unul colo, unul în furcă ... dintâi e Ursul, care lasă pistolul în oblânc și ucide cu pumnul. În sărici blănoase, cu căciuli cât căldările, ceilalți merg cu privirea în jos, ca într-un alai de jale. Tolopan, Cătănuță și Deliu poartă pe umeri sarcină, ce, de-ar fi mai mare decât pământul, nu i-ar strivi mai greu. Parcă numără pașii, parcă dibuie locul în mersul lor. Să ducă ei, pe patul de ... e bălaie; flăcăul e oacheș și larg în spete. E Șuer-copilul, căpetenie de haiduci, ce poartă fulgere în priviri și glasul lui te îngheață ca bătăile crivățului, căci a sosit pe vânturi, pe fulgere și viscol. Ș-a strâns grămezi de mahmudele ca jăraticul, zestre pentru sora sa, șaluri de Țarigrad și chihlimbare cât oul de găină; iar zestre sieși: carabine ferecate și hangere de seraschier. Acum, în