Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru NU CREDE

 Rezultatele 951 - 960 din aproximativ 1057 pentru NU CREDE.

Vasile Alecsandri - Ursiții

... ngânau... * Iată că pe apă-n față, Ca prin vis de dimineață, Alte două s-au ivit, Chipuri mândre la privit. Iar aceste umbre nouă Nu erau ca cele două, Albe ca floarea de crin, Blânde ca cerul senin, Ci erau de vânt pișcate, Cu păr negru, sprânceni late Și cu ... vor să ne sărute. Vezi cum brațele-și întind? Parcă vor să ne cuprind! N-au sfârșit bietele fete, Și pe frunte și pe plete Nu știu cine le-a furat Câte-un dulce sărutat! * Cele fete, la fântână, De-atunci nu mai spală lână; Căci în codri și la drum Își petrec zilele-acum. Acum știu ce fel s-aruncă În dușmani glonții din luncă, Ș ...

 

Antim Ivireanul - Luna lui dechemvrie, 6. Cazanie la Sfântul Nicolae

... decât toate negrĂ©țele și decât toate întunĂ©recile mai negru și mai întunecat și iaste să se osândească în vĂ©ci nesfârșit pentru căci nu are tămăduială, nici vindecare rana lui, că fiind duh, nu are pocăință. Și cu acest păcat al mândriei, pentru multa lui zavistie, au înșălat și pe ticălosul Adam, de l-au surpat din cinstea lui ... precum un om are în casa lui aur, argint, scule și alte haine și când iase din casă pune lacăt și încue, pentru ca să nu meargă vreun hoț să i le fure, să se păgubească, așa și smereniia încue, ca un lacăt, toate bunătățile, ca să nu meargă hoțul cel de obște, diavolul, să le fure și să va păgubi de osteneala ce-au făcut. Și iată că, după putință, cu scurte ... tunul dragostei ajută celor săraci și lipsiț; cu tunul smereniei sue pe cei păcătoși la ceriu. Stă nemișcat în muntele credinții și al nădejdii și nu să poate ascunde; stă întemeiat în muntele dragostei și al smereniei și nu să poate pitula. Să vĂ©de de departe, că iaste la loc înalt; luminează ca o făclie aprinsă în casa Domnului, în curțile Dumnezeului nostru ...

 

Paul Zarifopol - Proza lirică

... dintre idoli, narcotic perfid al instinctului și al sănătoasei lăcomii de a făptui... Voiam să scriu o carte și am înțeles curând că nu era decât începutul unui șir nesfârșit de lucrări, piatra fundamentală a unei opere vaste și nebănuite... Proiecte imense, așteptare, viitor, așa se numesc ... am pierdut... astfel se amplifică până aproape de măreție icoana slăbiciunilor chintesențiale cu care se joacă, din care se adapă, cu acră poftă, diletantul. Diletantismul nu e fatalitate, numaidecât; din fericire, el poate fi numai stadiu, una dintre bolile de formațiune care se pot socoti salutare. În această formă de criză ... Diletantul este un fals izolat. El se joacă de-a singurătatea, ca un copil care, sătul de răsfățuri, se supără pe mama și nu vrea să vie la masă. În bețiile sale de visări imprecise, în indolența care fuge de forma hotărâtă și responsabilă, diletantul se deprinde a ... care se răsucește diletantul: imprecizia, copilul lenei de a-și încorda la maximum puterile spiritului, îl smomește sa simtă bogății pipăite acolo unde nu sunt decât posibilități difuze, roditoare sau înșelătoare. Spiritul diletant este o fredonare. La cântarea adevărată el ...

 

Mihai Eminescu - Memento mori

... așa ar fi degeaba ca să văd cu ochiul bine; De văd răul sau de nu-l văd, el pe lume tot rămâne Și nimic nu-mi folosește de-oi cerca să rămân treaz. N-au mai spus și alții lumii de-a ei rele să se lase? Cine ... ură era secol de urgie; Ce-i lipsea lui oare-n lume chiar ca Dumnezeu să fie? Ar fi fost Dumnezeu însuși, dacă ­ dacă nu murea. Asia-n plăceri molateci e-mbătată, somnoroasă, Bolțile-s ținute-n aer de columne luminoase Și la mese-n veci întinse e culcat Sardanapal ... lor post; Ca o umbră asiatul prin pustiu calu-și alungă, De-l întrebi: unde-i Ninive? el ridică mâna-i lungă, ­ Unde este? nu știu, zice, mai nu știu nici unde-a fost. * Nilul mișcă valuri blonde pe câmpii cuprinși de maur ­ Peste el cerul d-Egipet, disfăcut în foc ... în nori roșii, de spectacol speriat. Și popor și regi și preoți îngropați-s sub ruine. Pe Sion templul se sparge ­ nici un arc nu ...

 

Mihai Eminescu - Memento mori (Panorama deșertăciunilor)

... așa ar fi degeaba ca să văd cu ochiul bine; De văd răul sau de nu-l văd, el pe lume tot rămâne Și nimic nu-mi folosește de-oi cerca să rămân treaz. N-au mai spus și alții lumii de-a ei rele să se lase? Cine ... ură era secol de urgie; Ce-i lipsea lui oare-n lume chiar ca Dumnezeu să fie? Ar fi fost Dumnezeu însuși, dacă ­ dacă nu murea. Asia-n plăceri molateci e-mbătată, somnoroasă, Bolțile-s ținute-n aer de columne luminoase Și la mese-n veci întinse e culcat Sardanapal ... lor post; Ca o umbră asiatul prin pustiu calu-și alungă, De-l întrebi: unde-i Ninive? el ridică mâna-i lungă, ­ Unde este? nu știu, zice, mai nu știu nici unde-a fost. * Nilul mișcă valuri blonde pe câmpii cuprinși de maur ­ Peste el cerul d-Egipet, disfăcut în foc ... în nori roșii, de spectacol speriat. Și popor și regi și preoți îngropați-s sub ruine. Pe Sion templul se sparge ­ nici un arc nu ...

 

Garabet Ibrăileanu - Evoluția literară și structura socială

... Ardeal, și în Principate, domină aceeași stare sufletească: sentimentul de redeșteptare și dezrobire națională și de înnoire socială. Apoi, scriitorii din Ardeal și Principate acum nu se mai deosebesc ca în epoca precedentă: intelectualul ardelean nu mai este atât de departe de boierinașul moldovan, intelectual și el, și mai ales de burghezul intelectual muntean, în definitiv și el un om din ... și cea muntenească decât cea moldovenească. În adevăr, literatura ardeleană, ca și cea muntenească, e mai "patruzecioptistă" decât cea moldovenească. Dar, în această epocă, Ardealul nu produce nimic viabil, decât doar Răsunetul (Deșteaptă-te, române!) al lui Andrei Mureșanu. Restul -- maculatură, dar aceasta nu are a face, căci oricât de slabă ar fi producția literară, ea tot oglindește o epocă. Cauzele superiorității Principatelor sunt multe: cultura franceză ... a țării. În Ardeal însă, poporul român, oprimat de unguri, e tot în situația de mai înainte, -- numai cât acum, după 1848, spiritul "revoluționar" nu mai "domnește în lume", iar literatura o fac fiii de țărani, care, ca și mai înainte, sunt legați de clasa lor, nu se simt, ca cei din Regat, declasați, rupți de clasa lor, stingheriți, "singuri". Ei au, pe la sfârșitul epocii, un singur "eminescian", pe Popovici-Bănățeanu ...

 

Vasile Alecsandri - Balaurul

... Vasile Alecsandri - Balaurul La mijlocul drumului, La puțul porumbului Văzui floarea câmpului, Dar nu-i floarea câmpului, Și-i chiar ochiul șarpelui, Șarpe lung cu solzii verzi, Nici să-l vezi, nici să-l visezi. Cel balaur din păcate ... zvârcolea Și cu șapte limbi grăia: ,,Ortomane, Hoțomane! Bate-ți negrul Pe de-a-ntregul Și te du, și fugi de mine Că nu-i bine nici de tine." ,,Șerpuliță, Dinți de criță, Am un paloș de oțel, Lasă trupul tinerel." ,,Taie-mă, nu mă tăia, Nu mă las de prada mea, Ist copil chiar din pruncie Maica sa mi l-a dat mie, Că ades îl blestema Și-i ...

 

Dimitrie Anghel - Nicolae Iorga (Anghel)

... Amintindu-se figura lui și cercetîndu-i-se opera, povești vor umbla desigur, viață matusalemică îi vor dărui unii, puteri supraomenești, alții, căci altfel nici nu s-ar putea înțelege, dacă nu l-ai fi cunoscut și nu l-ai fi văzut cum lucrează, cînd ar fi putut să cristalizeze atîta muncă. Povești vor umbla desigur, ca de alt rege asirian se va ... dominatorul, un singur gest de răzvrătire, și toată masa aceea docilă l-ar fi urmat oriunde și pretutindeni. Și eu eram în tulbura masă și nu mai eram un tînăr ca acei în grămada cărora eram pierdut. Eram un om încercat de întîmplările vieții, și cu toate acestea, mărturisesc, i-aș ... s-a atribuit mai tîrziu, ci cu vorbe domoale și liniștitoare a povățuit pe toți să se întoarne acasă. Elocvența însă nu cunoaște frîu și elanurilor tinere nu li se poate pune zăbală... A venit însă și vremea răsplatei, și multele guri rele au tăcut, nămolul de tină s-a ... intrat triumfător în templu unde dacă ar avea mai multă energie ar reedita gestul lui Christos cu fariseii. În fața acestei selecții umane, care, desigur,

 

Ion Luca Caragiale - Știri franceze chestiunea Dobrogei

... în sfârșit șanțuri și valuri de pământ înșirate între Maglai și Sulina. Guvernul român a găsit aceste propuneri neacceptabile, mai ales că Rusia nu părea că voiește să dea nicio compensare, și a însărcinat pe agentul său dela Petersburg, generalul Ghica, să facă o contra-propunere guvernului ... lumea a răspuns că România poate și trebue, în virtutea tractatului dela Berlin, să ia Dobrogea în stăpânire. Intrarea românilor în Dobrogea săvârșită azi, nu începuse încă pe când corespondentul din Buda-Pesta trimitea ziarului les DĂ©bats aceste notițe. El însă arată în corespondența lui, că în adevăr, după ... sfârșit corespondentul spune că contele Șuvalof, în trecerea lui prin Buda-Pesta, n'a atins acolo nicidecum cestiunea Dobrogei și României, declarând că nu

 

Antim Ivireanul - Cazanie la Adormirea preasfintei Născătoarei de Dumnezeu

... aș putea afla ceva nou să zic întru cinstea și lauda preasfintei Născătoarei de Dumnezeu și pururea fecioarei Mariei, dară n-am putut afla nimica. Nu doară că nu sunt cuvinte multe și de multe feliuri de vorbe a să grăi întru lauda mărirei ei, ci pentru că fiind mintea mea turburată ... aceasta ce lăcuim poate să zidească în mărime și în meșterșug mai minunate; iară o zidire carĂ© să covârșască în vrednicie pre Maica lui Dumnezeu nu va putea să facă niciodată, măcar că iaste preaputĂ©rnic. Pentru că precum nu iaste cu putință nu zic să socotească, ce nici cu mintea să gândească neștine o ființă mai cuvioasă și mai naltă decât dumnezeirea, așa nici o zidire mai covârșitoare ... ca zorile, frumoasă ca luna și aleasă, ca soarile? Cine iaste aceasta ce să sue de pre pământ în ceriu, albită, înflorită, întru carĂ© hulă nu iaste? Rădicaț porțile voastre, zic cĂ©tele cĂ©le îngerești, una cătră alta și cu cântări de laudă priimiț pre împărăteasa ceriului și a ... adormirea ei. Ce, o Maică Fecioară, acest norod ce stă înaintea măririi-tale, văzând înălțimea curățeniei tale și cunoscându-ș ei nevredniciia și smereniia lor, ...

 

Dimitrie Bolintineanu - La un orb

... de tine înainte, Trăiesc orbi în lumină și morți în viață sânt! Orb este cel ce cată lumina să oprească În cursu-i regulat, Ce crede-această viața ironie cerească, Că lumea moștenire la cei vicleni s-a dat! Insecte mici de noapte ce luptă cu vulvoarea Și arse ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>