Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru MAI BINE
Rezultatele 951 - 960 din aproximativ 1459 pentru MAI BINE.
Alexei Mateevici - Lupta moldovenilor pentru drepturi
... desfășurate, ele pentru totdeauna ne vor face pe noi fericiți în toate privințele. Să ne sculăm dar din somnul nostru, cum s-au sculat acum mai mult de un veac frații noștri de peste Prut. Să ne pornim munca în pace și liniște pe calea binelui. Și să știm că deșteptarea ... pentru alegeri la noi în Basarabia, care ne așteaptă de curând. La alegerile trecute starea noastră în această chestie (întrebare) a fost mult mai neprielnică. Limba moldovenească pe atunci nu se bucura deloc de consimțire. Moldovenii n-aveau nici gazeta lor, în care să-și spuie toate nevoile și ... ne îmbărbăteze. Tiparul național ne va ajuta foarte mult la aparărea drepturilor noastre în timpul alegerilor. Avându-l, noi vom putea să ajungem la izbândă mai curând (degrabă), decât fără dânsul. Prin el noi suntem în stare să alegem cât mai mulți moldoveni de-ai noștri, și anume pe aceia, pe care îi vrem noi și pe care îi credem destoinici de a fi ... o va face, pe cât va fi cu putință, gazeta noastră. Însă dacă limba națională are așa însemnătate în fața alegerilor viitoare, apoi cu atât ...
Ion Luca Caragiale - Sfânta Ghenoveva
... a scăpat-o de atâtea ori de fel de fel de primejdii și pieire, să sufere rămășițele ei pământești asemenea ocară!... Nu-i vorbă, mai târziu, drept-credincioșii slujitori ai altarului au adus niște oase, pe cari le scăpaseră ei de foc, și cenușa, pe care n-o putuse spulbera ... strălucită, le-au așezat în altă biserică... Dar ce folos! Sfânta tot mâhnită a rămas acolo sus, zicând: „Dacă Parisul meu nu mai are nevoie de ocrotirea mea, atunci cu de-a sila nu i-o voi mai da!" Și nici nu i-a mai dat-o... Când în anul 1871, generalul Trochu, apărătorul Parisului, împresurat de germani, a văzut că nu-i mai rămâne nimic de făcut soldățește, a dat faimoasa proclamație creștinească prin care chema ocrotirea sfintei Ghenoveve, mântuitoarea Parisului în vremuri de năvală a ... soldat, a zis: „Eu pot ajuta pe cine a crezut înainte, nu pe cine crede pe urmă". Așa că degeaba ar mai scoate astăzi parizienii racla cea nouă a sfintei... Nici moaștele ei n-ar mai voi să poruncească, nici apele poate n-ar ...
Mihai Eminescu - Avatarii faraonului Tl%C3%A0
... lunii È™i umbra lui se zugrăvea pe nisipul cărărilor ca un chip scris cu cărbune pe un linÈ›oliu alb. În fruntea grădinii cei mai nalte era palatul lui, cu cupola rotundă, cu È™iruri de coloane sure, cu bolÈ›i urieÈ™eÈ™ti... Erau atât de mari acele zidiri ... subÈ›iri roiau de sub picioarele zeilor È™i se pierdeau în pământ... din când în când flacăra roÈ™ie a făcliei, izbucnind mai tare, zvârlea dungi de lumină în deÈ™ertele hale, prin arcadele sumbre È™i sure, prin columnele reci... È™i nimeni, nimeni în acest lăcaÈ ... priveÈ™ti în faÈ›a lui... al acestui singur muritor în halele mari È™i deÈ™erte a morÈ›ii... Dar mai era el viu...? PuÈ›in era È™i avea să-È™i rezime capul, greu de cugetările unui imperiu, pe perina păcii eterne ... se miÈ™că mut sub piramidă... El privi în jos... — O, lac! în curând vei cânta la capul meu cântările... El coborî scările jos, mai jos, ca È™i când s-ar fi coborât în fundul unei mine... È™i-n adânca depărtare îl vedeai lângă un lac. Razele făcliei ...
... a doua primară (acum a trecut în liceu, îmi adăugă cu mândrie, ca și când n-aș fi știut despre aceasta). Vezi ce bine scria de pe atunci? Dar bagă de seamă. Uită-te cum a sris cuvântul Tablă, și privește, ici, mai departe, cum a scris Tată. Cu câtă răbdare și iscusință e așternut T de la tată. Privește bine cu câtă mlădiere, alintare copilărească e trăgănată coada literei în jos, ca brațul lui când mă apucă de după gât să mă sărute. De multe ... lași încins de fâșia vântului înecat în mirosul amar de olendri, ca să înțelegi tot farmecul neașteptat al acestui loc. Nicăieri n-am văzut marea mai albastră ca aici, nicăieri n-am simțit, mai puternic, legătura sufletului meu cu nemărginirea de apă ce tresaltă veșnic, alături de tine, întinzându-ți brațele să te ia la sânul ei. Nu știu ... moartea decât ca un val albastru ridicându-se domol, ca să-ți cuprindă mijlocul și să te adoarmă... Am stat o săptămână, și poate aș mai fi rămas, de nu mă alunga, lângă ai mei, o întâmplare ce ți-aș fi spus-o ...
Grigore Ureche - Letopisețul țărâi Moldovei, de când s-au descălecat țara
... n-au aflat scrisori, ca de niște oameni neașăzați și nemĂ©rnici, mai mult proști decât să știe carte. Ce și ei ce au scris, mai mult den basne și den povești ce au auzit unul de la altul. Iar scrisorile striinilor mai pe largu și de agiunsu scriu, carii au fost fierbinți și râvnitori, nu numai a sale să scrie ce și cĂ©le striine ... aflat-am și acest izvod, carele l-au scris UrĂ©che vornicul și deaca l-am citit, l-am socotit că este scris adevăr, însă mai mult din cărțile streinilor decât din izvoadele noastre, că numai cât tinde poveștile mai largÅ și de agiuns și mai deschis, iar semnele sau tocmĂ©lele și lucruri câte s-au făcut în țară, nu le arată toate, că poate fi că n-au știut ... Iar lĂ©topisețul nostru nu tinde poveștile, ce scrie mai pre scurt, însă le însemneaze toate pre rând. Măcar că vornicul UrĂ©che au scris mai sus că lĂ©topisățul cel moldovenesc scrie pănă la domniia lui Petru vodă Șchiopul și dĂ©cii s-au stâns, iar eu, adunând izvoade de ... ...
... curat. Nu mor doi oameni, așa, unul după altul, în același loc. Or fi avut și ei păcate de ispășit. Cu noi, dă, se purtau bine, dar cu alții, mai știi! Cine poate ști! Ai Vădanei n-au murit tot așa, tatăl și băiatul, unul după altul, în Leordeni? Vezi că-i blestemase biata Anița ... Cruce de aur în casă! Moșneagul se închină și, trăgându-și cojocul pe umăr, vroi să iasă, dar un altul, care prinsese cu urechea, îl mai opri și-i spuse tare: — Nu, moș Dumitre, locul îi blestemat, locul pe care e casa. — Mai știi, răspunse bătrânul, și ieși pe ușă, îngânând cuvinte fără înțeles. Pe conul Nicu îl duseră la groapă, ținându-se cu toții mai în urmă, închinându-se mereu. La îngropare nu venise nici o rudă. Adică ce rudă era: un moș, frate mai mic al conului Iordache. Toată averea i se cuvenea lui acuma, dar, fie din nepăsare, căci era el bogat și fără moștenirea asta, ori de ... acoperământul rece al vremii grele de iarnă. Când a început să se împrimăvăreze, au pornit șuvoaiele; casa se dezgoli, răsări mai neagră și ...
Alexandru Odobescu - Doamna Chiajna
... micului orășel ce abia atunci începuse, numai pe malul stâng al gârlei [4] , a se împlini ici cu gardul unei colibe de vecin, mai colo cu ulucele unei căscioare de brăslaș ori de scutelnic, mai dincolo cu zidurile unei case de boier sau boiernaș ajuns; trecu și prin Piața Mare, unde șetrele precupeților, scaunele măcelarilor și tarabele gelepilor [5] turci ... tacă-ți gura, nu vorbi de pomană, jupaniță, că doar nu vom rămânea, sărac de noi, râsul lumii, că adică nu s-a mai aflat dintre noi altul mai vrednic de domnie decât ăst pitic slut și șchiop! Râseră boierii cu hohote; dar Chiajna, turbată de mânie, smulse c-o mână vârtoasă de pe ... ființe iubite. Niciodată până atunci el nu văzuse așa fragede și dulci trăsuri în luptă cu suferința; niciodată sufletu-i nu se umpluse de o mai vie și mai îndoioasă îngrijare pentru o viață scumpă și dorită. Sta îngenuncheat și cuprins ca de un farmec dinaintea acelei zâne aromite, și vinele-i băteau cu ... auzind moartea lui Mircea, se grăbise, cu câțiva pribegi, să calce hotarul țării cu ura în inimă, cu disprețul izbândei pe buze, cu hotărârile cele ...
... Măgarul Măgarul de Alecu Donici La un țăran era o vită de măgar, Cu care el la toți se lăuda; Căci în părerea lui prea bine se purta. Și pentru că-mprejur era tot codri mari, Apoi ca nu cumva, păscând, să rătăcească Măgarul lăudat, Și totodată vrând ca să-l ... decorații el pesemne auzise, Că prea se fudulise.) Dar rangul nou au fost lui spre osândă mare. (Urmează și la noi această întâmplare.) Eu însă mai întâi dator sunt să vă spun, Că în purtări era măgarul nu prea bun; Iar pân' la zurgălău el bine petrecea. Prin țarini, prin grădini, prin curături umbla, Păștea, se-ndestula; Ș-apoi cam pe furiș acasă se-ntorcea. Acum însă mai rău măgarul petrecea. Pentru că rangul nou, Sunând prin zurgălău, Chema când pe vecin cu vro despicătură Să deie pe măgar afar' din curătură, Când ... mână, Să-l scoată din grădină; Apoi și pe jitar, Să-i rupă coastele cu parul din ogoară, Încât bietul măgar, Stâlcit și osândit, rămase mai să moară. Și oamenii acei la rang înaintați Pățesc asemene, când sunt interesați; Pentru că rangul nou, Lor este zurgălău, Ce sună de departe Vădindu ...
George Coșbuc - Un pipăruș modern
... pănă-n tindă, Din tindă iese până-n drum, Din drum —„Dar flacără și fum Și patruzeci de zmei și-un drac Și mai pe-atâția draci cu frac! S-a dus Savinca, dus? Pojar Și-un car de draci și mai un car!“ Achim se plânge-acum degeaba: Savinca-i dusă! Gata-i treaba! Ea face noduri la năfrămi Și pleacă-n țară fără ... Din fălci mereu se-nvârte crugul, Că-așa-i, vezi Doamne, meșteșugul! —„Măi frate Chim! Ești norocos— Vorbește iară păscălăul, Să nu ne mai audă răul! Vezi bobul est mai negricios? Arată drum și zile bune, Că vezi tu, bobul ăsta spune: Savinca ta nu ți-a fugit! Savinca ta s-a ... n-a rămas pom la pământ, Toți pomii fluturau în vânt, Gândeai că au pornit tătarii, Răzmiriți cu solomonarii! Iar biet Achim era mai-mai Să zboare precum zboar-un pai— Dar el scuipește-o-dată-n barbă, S-așterne iute la pământ, Se prinde-apoi de-un fir de ... ...
... mirată Și te tremură dorința Să vezi lumea cu lumină! Inima de plâns ți-e plină; Ochii tăi spre soare cată Și-ai tăi ochi mai vii s-aprind. În pământ cât e de rece Și-n pământ nu vezi nimic Nu te mai întoarce-acasă! Eu pe drum te voi petrece Cu povești și cu povețe, Voi cânta a ta frumsețe! Lasă lumea ta, o lasă ... ești! Tu, sălbatico-ntre fete, Iată sate-acum în zare, Prahova, să fii cuminte! Ține cumpăt la cuvinte, Stăi și pune-ți flori în plete, Mai frumos să te gătești. Potrivește-ți părul bine; Strânge mijlocelul tău, Pieptul plin ca să-ți răsară! S-or uita flăcăi la tine, Și copile tinerele: Să vorbești frumos cu ele, Să nu ... târziu, departe-n zare, Leneșă și obosită, Iese iar de după stânci. Câteodată, mânioasă, Spumegând la cotituri, Te azvârli vuind la vale Dar așa ești mai frumoasă! Ochii negri ți-i întuneci; Și sălbatică aluneci; De-al tău vuiet gem în cale Luniștitele păduri. Stai! Tu simți un tremur rece! Caraimanul ...
Ion Luca Caragiale - Convenții cu Rusia
... de patriotism. Mulțumim Românului de aceste complimente radicale, îi mulțumim pentru acel ton de elegantă curtenie în polemică, a cărei pierdere o plângea mai deunăzi, îi mulțumim cât mai de grabă, pentrucă noi între cei d'întâi am relevat acea știre, și am exprimat temerea, că guvernul lucrează cum s'ar zice pe sub ... dar, reproducând știrea despre noua convenție, am rostit temerea că guvernul, când i s'ar cere de Rusia ca să-i dăm ceea ce-i mai trebue, ar fi în stare să dea. Încă odată: nu oare tot acest guvern a voit și a putut să încheie ... naivi, ne spune pentru ce guvernul radical nu ar voi și nu ar putea să facă un așa ceva. Că guvernul nu ar voi să mai închee o nouă convenție cerută de Rusia pentru nouă trebuințe ale ei, este un lucru ce nu ne-ar prea importa, dacă am ști că ... pentru respectul ordinii și prin instinct de conservare, a îngăduit guvernului cele săvârșite de dânsul de aproape trei ani încoace, dovedește că are mai ...