Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DIN PĂMÂNT
Rezultatele 951 - 960 din aproximativ 1065 pentru DIN PĂMÂNT.
Antim Ivireanul - Pentru taina ispovedaniei sau a pocăinței
... Pentru taina ispovedaniei sau a pocăinţei Pentru taina ispovedaniei sau a pocăinței de Antim Ivireanul Pocăința iaste întoarcerea de bună voe din răotăți spre bunătăți și de la diiavolul întoarcere spre Dumnezeu prin osârdie și prin osteneală. Și iaste materia pocăinței mărturisirea gurii și sfărâmarea inimii și ... putĂ©rea ce au dat mântuitoriul nostru numai sfinților lui ucenici și apostolilor, după cum zice la Mathei, în 8 capete: Câte veți lega pre pământ i proci (pentru aceasta vom arăta mai pre larg la învățătura ispovedaniei). Iară sfârșitul iaste să să curățească omul de păcat și să câștige iarăși ...
Dimitrie Bolintineanu - Domnul Mavrogheni
... suflet mare Ce să bată încă de neatârnare, Pe câmpia unde numărau pe flori În trecut vitejii ageri luptători? Nu mai e scăpare pentru ăst pământ! Inimile voastre sunt un trist mormânt, Unde nici o floare nu mai înflorește, Unde nici o rază nu mai strălucește! Să-mi aducă caii ăstor ... dau eu ranguri pentru cavaleri! Ei merg la bătaie, fără-mpotrivire, Numai lor se cade cinste și mărire." Astfel zice domnul trist și abătut. Însă din mulțime iată au părut Căpitani de frunte, plini de vitejie, De amorul țării și mărinimie. - "În aceste locuri, deși suferim, Însă pentru țară mergem să ...
George Coșbuc - Pe drumul Plevnei
... pe dealuri, iată Pe-un răzor s-oprise-n cale o bătrână și gemea, Cu desagii goi pe umeri, semn de-o cale-ndelungată. Iar din văi, urcând alene se vedea venind o ceată De drumeți din țara noastră și s-opriră lângă ea. Bună calea, zise unul, Inima vă fie bună, Oameni buni! Dar unde mergeți? De ne-ajută Dumnezeu, Noi ... de jos, făcându-și cruce. Ea, cu ochii plini de plânset, privea gloata cum se duce, Și-un pustiu simți-mprejuru-i și-ntuneric pe pământ. Stete-așa, mereu privindu-i și deodată-n fuga mare Ea porni la deal, cu strigăt să s-oprească ceata-n loc. Când ajunse-abia ...
... Se vedea mișcând la zare Un cal alb, copil de vânt; Coamele-i erau zburlite, Ș-a lui sprintene copite Săpau urme pe pământ. Nu te duce, nu, bădiță! (Zicea blânda copiliță Cu ochi plânși, cu glas pătruns) Ah! te jur pe sfânta cruce! Stai cu mine, nu te ... atunci în fund s-aude Gemete, blăstemuri crude Care trec pe-al nopții vânt. Și de-atunci ades s-arată O fantasmă-nfricoșată Care iese din mormânt! 1845, Mânjina Note [1] Această baladă am compus-o în tovărășie cu Costache Negri, împărțindu-ne subiectul în două părți; eu am lucrat partea ...
George Topîrceanu - Hortensia Papadat-Bengescu: Sfinxul
... însușirile operei sale. Dl Ibrăileanu a caracterizat foarte just literatura dnei Papadat-Bengescu: lucrări de miniatură executate pe dimensiuni de frescă...Miniatură — din cauza evenimentelor liliputane pe care i le oferă viața; frescă, din cauza importanței pe care le-o dă impresionabilitatea pururi trează, sufletul lacom de emoții, imaginația promptă în amăgiri. Caracterul subiectiv și liric al operei dnei ... o supremă delicateță de execuție, în genul obișnuit al dnei Papadat-Bengescu. Adriana amintește pe Nora lui Ibsen. Amândouă părăsesc „căminul conjugalâ€�! Dar cum din piesa marelui dramaturg nu știm ce s-a întâmplat cu Nora după plecarea ei, s-ar părea că dna Papadat-Bengescu, începând cu ... și crea singură condițiile unei vieți proprii, conformă cu aspirațiile... Dar poate că ne înșelăm. În orice caz, intenția autoarei rămâne mai confuză decât aceea din Casa de păpuși . La Ibsen, concepția reiese puternic și unitar, fiindcă el face pe Nora să plece numai după ce ne-a arătat ... ordin mai înalt și mai general, care dau piesei o largă semnificație socială. Autoarea noastră nu arată motivele pentru care a plecat Adriana din ...
Petre Ispirescu - Făt-Frumos cu părul de aur
... de aur. Fiul pustnicului pândea și când văzu minunea asta chemă numaidecât pe cal. Calul îi zise să se scalde; și el așa făcu. Ieșind din baie, el luă legătura cu hainele, și o porni la sănătoasa călare pe calul lui cel cu aripi, cu care zbura ca vântul și se ... și zânele îndată se întoarseră acasă. Daca văzură că argatul lipsește și hainele nu sunt la locul lor, se luară după dânsul; și-l urmăriră din loc în loc până ce, când era să puie mâna pe dânsul, el trecu hotarele lor, și apoi stătu. Cum îl văzu zânele scăpat, se ... să-l priimească argat la grădina împărătească. Grădinarul nu prea voia să-l asculte, dară după multă rugăciune îl priimi, îl puse să lucreze la pământ, să care apă, să ude florile, îl învăță să curețe pomii de omizi și brazdele de buruieni. Făt-Frumos lua în cap tot ce-l ... stăpânul său. Împăratul avea trei fete: și așa multă grije îi dase trebile împărăției, încât uitase de fete că trebuie să le mărite. Într-una din zile, fata cea mai mare se vorbi cu surorile ei ca să ducă fiecare câte un pepene ales de dânsa la masa împăratului. După ce ...
Dimitrie Bolintineanu - La unire
... Dimitrie Bolintineanu - La unire La unire de Dimitrie Bolintineanu ,,Așadar nici Unirea, a României soartă Nu poate să o schimbe aicea pe pământ? În cărțile ursitei ea este scrisă, moartă, Cu celelalte neamuri ce astăzi nu mai sânt?" Așa răsună tristă cântarea desperării A celor ce ... a țării Și a viitorimii! Bărbați cu mici credinți! Nu! nu! Unire dragă! tu nu faci ce zic ei! Un râu, ieșind din sânul sorgintei ce îl varsă, E mic, dar cât se scură, cât trece printre văi, Se umflă, se lățește și mare se revarsă. Așa și ...
Iancu Văcărescu - Primăvara amorului
... în pept, Și mirare mă coprinde, Eu atât, cum mai aștept! Biruirea mea în grabă A putut a mă slăbi; Dar din stare cât mai slabă Mai curând poci m-întări. Acum voi să se arate D-am putere eu sau nu, Ori sunt legile schimbate După ... cele-nsoțite Spre-a-nălța slavă l-Amor; Ne-nsoțite, despărțite, Spre-a jăli cel mai trist dor. Aurora se coboară Din brațele lui Titon Veselă și rumeoară Fără teamă de vrun zvon. P-a ei cale semănată De trandafiri vii la feți Vine, porți ... toți îi aurește Viața firei înnoind. Bășicuțele de roă Ce pe iarbă strălucesc Câmpului dau zmalturi nuoă, Florile l-înveselesc. De miroase îmmulțite Balsam viu din ele dând, Zefir dulci suflări trimite Ici și colo se jucând. Arătorul ce silește Boii săi cei grei la pas Cântând spune ce dorește Tare ... C-o aripă răzuesc Unda, ce-și torn pe trup rece, Recorite s-întăresc. Face fluturi mii să zboare, Cum va zefiraș ușor; Albini fac din floare-n floare Furtișag nestricător. Se înalță cu mândrie Soarele pre răsărit, Toate lui cu bucurie Pe loc închinări trimit. Prin armonie nespusă De acord ...
Constantin Alexandru Rosetti - Revederea
... astăzi dup-o astfel de lungă despărțire În urma astor trude, când iar te-am revăzut, Acum, când eu pe buza-ți văzui acea zâmbire Din zile fericite ca vis ce au trecut, Ca orbul din pruncie ce n-a văzut el soare Decât arșița-i numai pe pleoape-i o simțea, Deschide iarăși ochii și vede lucitoare O ...
Ion Luca Caragiale - Literatura și artele române în a doua jumătate a secolului XIX
... e așa că decât o sută de amatori e mai bine să ai două sute de artiști și tot atâția critici? Ei bine! la noi, din norocire, așa este; nu avem pe acei cititori, dar îi avem pe acești scriitori; n-avem amatorii, dar avem artiștii; avem criticii! Românul este născut ... sub cerul plumburiu al Nordului prin o grație particulară a operilor ivite, Ă©closes, sub cerul totdeauna limpede, cald și albastru ca peruzeaua din inelul unui strălucit Harun-al-Rașid, - acest monument, în fine, care are, pe lângă farmecul frumuseții artistice, darul sfânt de a ne inspira ... și imposibile, imaginate și imaginabile (de la un pembe cât mai spălăcit până la conabiul cel mai posomorât), ca sub mâinile fermecate ale unei țesătoare din basme, se întrețes, se împleticesc, se încârligă în zigzaguri fantastice, însă conduse de o strictă sistemă, vagabonde, însă cu un țel bine și precis determinat ... frunte" - văd încântătoarele și smălțatele țări ale Bârsii și Oltului, Amlașului și Făgărașului, și Banatul, grânar al unei împărății, și prin urmare tot așa, poetul, din înălțimile la cari-l aruncă inspirația și imaginația, îmbrățișează cu privirea si munții, si codrii, și dealurile, și colinele, și văile, și vasta țarină sudică ...
... se revarsă peste munte. Iarba coaptă strălucește, ea se clatină la vânt, Ș-a ei umbră lin se mișcă în dungi negre pe pământ. Iată, vin cosașii veseli, se pun rând. Sub a lor coasă Câmpul ras rămâne verde ca o apă luminoasă. Unii brazdele răstoarnă, în ... le încunună. Mai devale-n cea dumbravă cu poiana tăinuită, Unde umbra pare verde și de flori e-mbălsămită, Coasele sub teaca udă zinghenesc răsunător. Din căpiță în căpiță dumbrăveancă saltă-n zbor. Un flăcău, cosind deoparte, lângă-o tufă de sulcină, Vede iarba încâlcită, frântă pe la rădăcină. „Ce ...