Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru (SE) MARI
Rezultatele 951 - 960 din aproximativ 1955 pentru (SE) MARI.
George Topîrceanu - Balada popii din Rudeni
... George Topîrceanu - Balada popii din Rudeni Balada popii din Rudeni de George Topîrceanu De la târg la Vadul-Mare Taie drumul prin poieni, Legănându-se călare, Popa Florea din Rudeni. Și-n priveliștea bogată Sus pe culme, jos pe drum, Iarna palidă-și arată Plăzmuirile de fum. Somnul revărsat în ... spor, Calcă rar și cu zăbavă Lunecușuri de pripor. Și-n tăcerea care crește, Adâncit ca-ntr-o visare, Popa când și când șoptește Legănându-se călare... Scutură din treacăt salbe, Reci podoabe care mint, Surpă bolți de ramuri albe Cu portaluri de argint. Lângă drum bătut de sănii Unde malul ... spate. Și cu plosca ridicată, Zugrăvit pe cerul gol, Popa capătă deodată Măreție de simbol. Colo-n vale, unde drumul Taie luminișuri rare, Printre plopi se vede fumul Hanului din Vadul-Mare. Calul, vesel, simte locul Și s-abate scurt din cale, — C-a-nvățat și dobitocul Patima sfinției-sale... Iar hangița iese-n ...
Titu Maiorescu - Despre progresul adevărului în judecarea lucrărilor literare
... Prin negura egoismului nu străbate lumina adevărului, nici căldura frumosului. Așadar, entuziasmul impersonal, iată semnul hotărâtor al celor chemați! Măsurată la această scară, cea mai mare parte a literaturii zilnice nici nu merită să existe, nici nu poate exista; și dacă se pare astăzi a fi, se vede mâine că nu este și rămâne ca cum n-ar fi fost. Să restrângem, prin urmare, cercul cercetării noastre la literatura în propriul înțeles ... știință, nici în Franța, nici aiurea, nu mai pune la îndoială legea gravitațiunii lui Newton, și progresul adevărului în această privință este făcut. La 1677 se reprezintă pentru întâia dată Phedra lui Racine în Hotel de Bourgogne la Paris. În aceeași seară și în același oraș se reprezenta Phedra lui Pradon. În primul moment Pradon fu înălțat la cer prin laudele entuziaste ce i se dau, iar Racine se văzu părăsit și aproape insultat de critica contemporană. Dar astăzi cine mai citește pe Pradon? Și cine nu a citit Phedra lui Racine ... un artist corect, cu atâta mai puțin îl va declara o critică dreaptă de un componist adevărat și cu inspirațiuni frumoase“. Ast[...]nsă nu se ...
Constantin Dobrogeanu-Gherea - Asupra esteticii metafizice și științifice
... În articolul întâi ni se spune csă un artist care nu-i cuprins de inspirație impersonală nu e artist, ci pseudoartist; în al doilea ni se zice că simțirile ce primește un adevărat poet sunt ,,așa de personale încât... chiar acumulându-se și revărsându-se în forma estetică, însăși această manifestare reproduce caracterul personal, fără de care nu poate exista un adevărat poet". În articolul întâi ni se spune că poeziile cu intenții politice actuale sunt o simulare a artei, dar nu artă. În al doilea vedem că slăvește pe Victor ... de sub jugul politic! În articolul întâi ni se zice că odele la zile solemne sunt o simulare a artei, în al doilea se slăvesc Ostașii noștri , scris tocmai pentru ziua solemnă a biruințelor noastre împotriva turcilor. În articolul întâi ni se zice, în sfârșit, că interesele lumii zilnice n-au ce căuta în artă, că poetul trebuie să ne transporte în lumea curată a ficțiunilor ... citează următorul pasaj din articolul meu: ,,Aceste expresii grele, metafizice, mai sunt și neexacte. Să luăm, vorba «emoțiune impersonală». Emoțiunile sunt în general cât se ...
Paul Zarifopol - Unul care a luptat contra prostiei
... mai obraznice, mai pompoase prostii, în care indispensabil dospește piftia nediferențiată a speciei, homo stupidus et sollemnis, primatul deformat, care, suficient și caraghios, se trudește să stea pe două labe și să privească în sus. A fost chemarea naturală a lui France să urmărească, cu ... strâmbături. Literatura franceză este cea mai bogată poate în oameni unilateral și splendid inteligenți. Montaigne, Rabelais, La Rochefoucauld, Voltaire formează trupa de care veșnic nu se va liniști nici mângâia oastea compactă a proștilor, a celor gravi ca și a celor sentimentali, a celor ... a atacat, cu bolnăvicioasă ciudățenie, pe ea însăși. Ce câștig științific va putea lăsa pe urma ei această critică filozofică a inteligenței nu se poate hotărî acum. Să constatăm numai că secăturile triumfă îmbătate de perspectiva care se deschide fără margini balivernei sentimentale sau obraznice. Neputința intelectuală și ignoranța semianalfabetă a literaților de cafenele și răspântii ejaculează, fără frică și pudoare ... practicile erotice ale Kamasutramului, sau șamanism analfabetic de fakiri și piei-roșii, sleite în sosul șarlatanismului și al pozei vulgar-europene. Ceasul morții lui France se
Ion Heliade Rădulescu - Sânta cetate (Terța rima)
... sub forma sa divină, Tot proletar la câmp și la cetate, De la altar și până la salină, Cu-același dor, cu-aceeași greutate. Schimbe-se timpii, fie domn cezarul, Patriciu sau baron, prinț sau abate, Forță ori lege, Brama, papa ori țarul, El nu se schimbă, aceeași laborare, Tot proletar, tot puns, tot bând amarul. După secoli de sânge, lăcrimare, După varii și multele turmente, În toți membrii, în corpul ... judecă pământul Cu dreptate, putere și splendoare; Lumină ș-adevăr îi e vestmântul. Tremură regii, stirpea păcătoasă; Cad porți d-aramă, rupt e jurământul! Verde se nalță valea lăcrimoasă; Apocaliptica, Sânta Cetate A lumii nouă splende radioasă De speranță, d-amor, de libertate; Încinge muri ne-nvinși de adamante ... de științe, Lin și armonie aure suspină, Sacrele voi inspiră și dorințe; Flori amarante câmpurile-nsmaltă. Nalte-afecțiuni, sperări și credințe Candide cresc și vergini se dezvoaltă, Absorb viață,-amor la verbul-soare. Asta e cetatea ideală, naltă, Aci justiția este domnitoare, Aci frăția e realizată, Aci virtutea e putere, valoare ...
... Ca să nu lungesc vorba, hainele bărbătești și femeiești, din creștet până în tălpi, și alte nenumărate lucruri frumoase și scumpe, fără de mine nu se pot face. Mergi la croitor, intră în bordeiu, suie-te în palat, ai să mă găsești. Fetele mă pun în cutiuțe aurite, mă înfing în ... Ia acum ai mai venit de-acasă. Zi mai bine că industria sau meșteșugurile, noi le-am adus în lume; că bogățiile cele mari, nouă se datoresc. Mi-ai zis ruginit și ț-ai zis cioplit; mie-mi pare bine ca strănepoții mei să fie mai ciopliți decât mine; cu timpul ...
Garabet Ibrăileanu - De dragoste
... ia parte și imaginația și inima. Amorul, lipsit de una din aceste două părți, e o stare bolnavă a individului. 2. Ceea ce se numește imaginație în amor e partea estetică a acestuia; ceea ce se zice inimă, e partea lui senzuală. 3. Ce este dragostea? Și anume dragostea pentru un individ, nu dragostea de oameni în general? Este un fel ... și viitorului, planetei noastre și a sistemului solar!... Înțeleg, desigur, ce se petrece în acesta, dar nu-l pot aproba. 5. Amorul ,,romantic" se isprăvește de la o vreme, dacă nu... prin sinucidere, ca-n Romeo și Julieta , atunci prin... căsătorie. 6. O căsătorie durează pe sentimente mult mai ... în amor e una din cauzele cele mai însemnate ale misoginismului, căci prin amor nu trebuie să se înțeleagă numaidecât acea pasiune ,,sublimă" care, zice-se, e foarte rară, ci toate mizeriile care decurg din concentrarea, din durata mai lungă sau mai scurtă a sentimentelor bărbătești pentru o singură ... numai și, cel mult, îl complică cu elemente care se topesc la cea mai mică ciocnire. De aceea superioritatea sufletească a unui om ...
Grigore Alexandrescu - Satiră Duhului meu
... le-a spus astea toate, o ia la ochi, privește Chiar pe dama aceea cu care-atunci vorbește; I-o dă în nas, se pleacă, și în sfârșit o lasă, Zicându-i: Ce lornetă! te-arată mai frumoasă! Fieșcine cunoaște ce cap tânărul are; Dar pentru că dă bine ... vreo coconiță, frumoasă, dulce, bună, Crezând că ne prefacem, ne-ndeamnă, ne poftește, Ne ia la joc, greșeala-i îndată și-o plătește; Rar să se afle damă de mijloc așa tare, Ca să n-o fac să cadă la cea dintâi mișcare. Ăsta îți e talentul și darurile toate. Cât ... crezi că îl ai, poate, E numai o părere: îți cer și iertăciune, Că nici pentru prieteni minciuni nu voi a spune. Adevărat se-ntâmplă să zici pe la soroace Câte o vorbă-două, care la unii place; În câte rânduri însă distracțiile tale Te fac să scoți cuvinte ... virtutea și-n veci ți-o pomenește, Zici că e virtuoasă cât știm noi evreiește. Greșelile acestea îți fac un urât nume. Tu știi ce se întâmplă când se
Duiliu Zamfirescu - Fiica haosului
... zmeu, Cu cioc și limbă păsărească, Și-n miezul nopții croncănea Pe-un ciot din turla cea bătrână, Și-l tot chema, l-ademenea Să se coboare-ntr-o fântână. Se tânguise tuturor Și le spusese ce-a visat: C-ar fi ascunsă-ntr-un izvor O fată-a unui împărat. În ... mâni, Și merse vreme îndelungă, Și dând din cap, și dând din mâni, Ajunse vremea să ajungă. La rotitura unui cot, Rămase într-o boltă mare, Împodobită peste tot Cu pietre și mărgăritare. Sclipeau tavanele, cuminte, Din raza gemelor albastre, Ce mii de veacuri înainte Se întrupaseră din astre, Și luminau, căzând în joc, Oglinda unui lac feeric, Ce răsfrângea săgeți de foc În depărtatul întuneric. Deasupra limpedelui lac Cădeau din ... lumine, Pe care ochiul speriat, Le scânteia el, de la sine. Când da-n urcuș cărarea grea, Fugea petrișul de pe prund; De cobora, i se părea Că valea nu mai are fund. Cădea, și se scula rănit, Și iar umbla, și iar cădea. Era vânjos și oțelit, Dar... ce-ar fi dat să vadă-o stea! O stea! o rază ... ...
Dimitrie Bolintineanu - Codrul Cosminului
... robit Unei vieți trândave ce l-a umilit! Cel brav nu s-abate când cel rău îl frânge, Ci cu arma-n mână se îmbată-n sânge." Astfel strigă Ștefan și cu bravii săi Pleacă cu urgie la Cosmin în văi. Au intrat polonii pe văi la Cosmin; Între ... Gândul lor întrece pasurile lor, Către dulcea țară alergând cu dor. Dar mai sus de măguri cei din țară vin, Herăstrez stejarii câți pe râpi se-nclin; P-ale lor tulpine aninați îi lasă; Iar mai jos de dânșii armiile pasă. Un semnal, și-aceste cete vor pieri. Soarele dispare... Ceru ... Umbra se mărește... Aerul tăiat, Strâns, s-aruncă-n valuri, vâjâie turbat. Muntele tresare! Trăsnete, mugiri, Șuierări bizare, vaiete, răcniri Să ridic în aer, cresc, se variază, Și, din munte-n munte, trec, se repetează, Brazii vechi ca lumea peste tot s-abat, Cad din râpă-n râpă; orișiunde bat, Stâncile, pe cale, gem, trăsnesc și saltă, Se sfărâmă, pleacă, bubuiesc, tresaltă... Cerul și pământul parcă se lovesc, Parcă se confundă și se nimicesc. Și-unde se revarsă pe văile-adânci, Alți munți ...
Alecu Donici - Leul și iepurele
... Aceasta nu-i de vro mirare, Lui leul au răspuns. Și noi cei mari suntem cu slăbiciuni născuți. Precum un elefant, cât este el de mare, De șoareci iar se teme tare. Apoi pentru aceasta dar, Nu în zadar, Răspunse iepurul. Și eu ca voi cei mari, Mă tem de câini copoi și varvarii ogari ...