Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru NU

 Rezultatele 941 - 950 din aproximativ 3544 pentru NU.

Dimitrie Bolintineanu - La unire

... Dimitrie Bolintineanu - La unire La unire de Dimitrie Bolintineanu ,,Așadar nici Unirea, a României soartă Nu poate să o schimbe aicea pe pământ? În cărțile ursitei ea este scrisă, moartă, Cu celelalte neamuri ce astăzi nu mai sânt?" Așa răsună tristă cântarea desperării A celor ce văd umbra plăpândei lor ființi Mai mare decât umbra nemărginită-a țării ... tiranii și robii demni de ei, Ursita îți păstrează, în viitor, mărire, Și viață, și putere să dai la frații mei. Atunci aceste patimi ce nu cunosc cuvânt, Ce nu cunosc nimica a fi mai sus de ele, Unire! se vor stinge ca niște nori la vânt Ce-nconjură de umbră lumina unei ...

 

Dimitrie Bolintineanu - Un tânăr român murind în străinătate

... Și zboară spre pământul în care s-a format. Căci am văzut adesea pe muma doritoare Copilului său dulce, o lacrimă ștergând. Eu nu aveam o mumă să-mi șteargă-a mea plânsoare, Eu nu aveam pe nimeni, și am trecut plângând. Dar hora grațioasă a zilelor junele Acum se întrerupe, eu trebuie să mor! Frumoasă rondurelă, pe ... mă cei! Când toamna vieții vine, o frunte se-ntristează, Amorul rupe arcul și zboară râzător. Ghirlanda aurită de vise încetează Și imima ce-ngheață nu simte nici un dor. Așa acel ce trece pe-o vale-ncântătoare Și-adună toată floarea ce el a întâlnit, Mai caută să ... cărui viață fu numai poezie, Ghirlandă împletită de grații și d-amor, Voiam să gust suava-i și dulce ambrozie Și-n aurora zilei eu nu voiam să mor! Așteaptă, dragă moarte, ca să mai văz o dată Acele văi frumoase în care m-am născut, Să simț, murind, pe sânu ... Dar, vai! deșartă rugă, căci viața-mi se va stinge Cu soarele de astăzi pe-acest străin pământ, Și fruntea mea cu roze, ah! nimeni nu va-ncinge, Și nimeni

 

Emil Gârleanu - Gândăcelul

... Emil Gârleanu - Gândăcelul Gândăcelul de Emil Gârleanu Cum venise pe lume, nici el nu-și dădea seama. S-a trezit ca dintr-un somn și parcă era de când pământul. Nu simțise nici durere, nici bucurie. Și mult își muncise gândul cum răsărise, și-al cui era? Mic cât un fir de linte, mișca piciorușele fragede ... umezeală sub frunzișoara lui. Ce căutase dânsul acolo? Iar din mijlocul tăriei albastre, un bulgăre de aur aprins arunca văpăi. Tresări. Era el altul? Piciorușele nu mai erau ale lui de scânteiau așa? Și mai era îmbrăcat în aur! Căci și trupușorul lui, pe care și-l vedea pentru întâia oară ... mers voinicul, a mers. Mult să fi mers. Se uită în jos și-l prinse amețeala. Privi în sus și se cutremură. Ce, nu făcuse nici un sfert din sfertul drumului! Puterile îi cam slăbiseră, dar nu se lăsa. Încă vreo câțiva pași, și ici, deasupra, parcă se întruchipa o frunzișoară lătăreață, ca o prispă. Acolo o să se odihnească. Și iar ... ud de sudoare, că părea o picătură de rouă, bulgărele de aur scăpătase de amiază. Și voinicul privi iar în sus. Privea în sus și

 

Friedrich Schiller - Resignațiune

... ocolește, A vieței mele repezi frâu iute a oprit. ­ Îți răsplătesc, îmi zise, în viața viitoare O, dă-mi junețea ta! Nu-ți dau nimic acuma făr d-astă îndreptare. Luai avizu-acesta pe viața viitoare Și îi jertfii plăcerea din tinerețea mea. ­ Dă-mi mie ... inima-arzătoare, Plângeam în hohot, însă am dat-o și pe ea. ­ Această-obligațiune la morți e îndreptată ­ Râzând lumea zicea ­ Căci, nu vezi, mincinoasa de tÄ›rani cumpărată Umbre ți-a dat în loc de ferice-adevărată, La terminu-ăstui cambiu tu n-ei mai ... pustie a conștiinței omenești. Icoană mincinoasă de ființi viețuitoare ­ Mumia timpului ­ De balsamul speranței ținute în răcoarea A groapei locuință; nu aceștÄ›a oare Îi zici tu nemurire-n febrea delirului? Și pe speranți, pe cari le dezminte putrezirea, Bunuri sigure-ai dat. De ... vei fi recompensat? Văzui că zboară timpul spre țărmurile tale; Natura înflorind. Că rămânea în urmă-i cadavru demn de jale, Că nici un mort nu iese din umbra groapei sale Și totuși credeam tare divinul jurământ. Orice plăcere-n lume ți-am junghiat-o ție ­ Acum m-arunc la

 

Gelu Vlașin - Mojang

... Gelu Vlaşin - Mojang Mojang de Gelu Vlașin ca să nu se risipească durerea să nu plângi cu degetele te zdrobesc și cu privirea agitatele treceri saliva nu-ți mai îngroașă cerneala hârtia nu-ți mai așează stropii și nici gândurile nu-ți mai aparțin e un chin spui e o nenorocire e un portret pederast e o dramă sinistră genunchii tăi lipindu-se de pleoapele mele ...

 

George Coșbuc - Brâul Cosânzenii

... își bate de flăcăi. Dar Făt-Frumos zâmbind s-arată, Și-n drumul lui umblând de-atunci Simțea de-ajuns frumoasa fată Că viața noastră nu ni-e dată De dragul unor flori din lunci. Din ochi albaștri de cicoare Pe sânu-i alb de ghiocel Curg lacrimi calde-acum! O ... ntr-asta brâul ei. De ce te temi? Ne vom ascunde În noaptea codrului umbros Sub brazii fără grai, pe unde Nici ochi de om nu pot pătrunde, Nici flori cu tăinuit miros. El zice-așa, să zică iară, Să-i facă gândul ei ușor, Iar gându-i se topea de ... a răpit. Atunci Ileana și simțește Că-i arde plânsul în priviri; Ea după brâu în jur privește Ș-aprinsa-i față-ngălbenește Că nu e brâul nicăiri. Și cum ea varsă desperată Un plâns amar, un cald șiroi, Curgea din cer ploaie curată, Iar dintre ploi lucind s-arată ... a! Și-apoi plângea, mai mare mila, Și-n nopți apoi ea s-a pierdut. De-atunci totuna este firea, Dar multe nu-s din câte-au fost Azi nu ...

 

George Coșbuc - Fragment

... George Coşbuc - Fragment Fragment de George Coșbuc Ea nu-i închide ușa, nu-l prinde de vestmânt, Nu-l roagă și nu-i cade cu hohot la picioare Să-i zică : — „Stai, iubite !" Nu cată plângătoare În ochii lui — Năvalnic afară bate vânt, De-al fulgerelor vuiet văzduhurile tună, Dar dânsul vrea să iasă prin noapte și furtună ... S-alerge fără țintä, nebun, un om pribag, Să fugă, să se știe departe de-acest prag AI casei locuite de cea mai rea femeie ! Nu-și ia nici ziua bună, nu-i vrednic să-i deie Nici mâna, căci pierirea e-nchisă-n mâna ei; Nu vrea să-i vadă ochii sălbatici și mișei! Femeie e și dânsa ! Gândirea-i e infamă, Înșală, și-i soție, ea minte, și e mamă ...

 

George Coșbuc - Pentru libertate

... George Coşbuc - Pentru libertate Pentru libertate de George Coșbuc Publicată în Universul literar , 1903, nr. 19 (12 mai) Plângem, da, că prea ne doare! Nu pe noi! Crescuți în chin Ne-amintim de-un timp cu soare Și-l cunoaștem cel puțin! PIângem pe copii, sărmanii, Că-ntr-al temniții ... mormânt Își încep în noapte anii, Neștiind ce-i soare sfânt. Plângem, da, și strâns ne strângem Lâng-olaltă, câți suntem, Dar să știți că nu ne plângem Ca nebunii cari se tem. Robi, meniți prin jocul sorții, Noi ai chinului am fost, Însă nu, și nu, ai morții! Nu cătăm noi adăpost Nici în milă, nici în rugă; Asta cear-o de la voi Cel ursit să fie slugă Dar n-o cereți de ... Și ne stați cu mâna-n piept. O, și-n loc s-aveți rușine, Vă mândriți cu ce-ați adus: Dar puterea, știți voi bine, Nu vi-a dat-o Cel-de-sus, Nici Eternul Domn! Vi-e dată De-un vremelnic din Infern! Deci vi-e binecuvântată Și ... acesta mâine Cânt al lui Tirteu va fi! Iar din lanțul ce-azi ne strânge Pot să iasă spăzi, și pot Spăzile să vadă sânge,

 

George Coșbuc - Perirea dacilor

... alese Cari la orișice popor Sunt apostoli ai mulțimii, Deci la vin de-a pururi primii. La cetatea Buridava Ei făcur-un meeting. Nu știu care-a fost isprava, Căci de-acestea nu m-ating. Știu că cinci senatul dete, Camera pe alții cinci Delegați, cu mândre plete, Bernevici având și-opinci, Să supuie majestății Plânsul țării și ... Rege mare! Mai cu-ncetul! Apa-i lucrul cel mai bun, După cum Pindar poetul, Popa Kneip și mulți o spun, Însă dacii, ca păgânii, Nu beau apă, nici să-i pici. Zic și ei, cum zic românii Cei ce-urmându-ne pe-aici De strămoși ne-or recunoaște: Apa-n ... vă place, Și cum vreți, așa voi face! Sar fruntașii daci cu ura! Să ia toți paharul plin, Căci aveau ca focul gura De când nu băură vin. Însă care cum înghite Dă să scuipe mai curând Și cu fețe-ngălbenite Se privesc pe rând, pe rând. Rege, asta-i vrăjmășie ... fruntași cu mândre coame! Asta-i bragă! Și se bea Și de sete și de foame. Mama dracilor s-o ia! Acest soi de băutură Nu ...

 

George Coșbuc - Prahova

... ți-e plină; Ochii tăi spre soare cată Și-ai tăi ochi mai vii s-aprind. În pământ cât e de rece Și-n pământ nu vezi nimic Nu te mai întoarce-acasă! Eu pe drum te voi petrece Cu povești și cu povețe, Voi cânta a ta frumsețe! Lasă lumea ta ... și pe spate Capul gingaș ți-l arunci. Iat-o! Pe sub râpi înalte, Ea cu hohote adânci Fuge, parcă-i urmărită; Strânge pieptul să nu-i salte Și pe după stânci dispare Și târziu, departe-n zare, Leneșă și obosită, Iese iar de după stânci. Câteodată, mânioasă, Spumegând la cotituri ... pândind în cap să-ți cadă Pe sub el dacă vei trece! Uite, parcă-l mișcă vântul! Să ne-ajute Domnul sfântul! Uite-acum, să nu ne vadă Am scăpat! dar ce fiori! Dar de ce-ți astâmperi pasul? Prahova, de ce te miri? De ce vezi, îți moare mintea Și ... Pribegind cu doru-i volnic! Iată. Câmpina pe colnic, Și Doftana-ți iese-n cale Și noi tot călătorim. Și-acum trenul când mai vine Nu

 

George Crețeanu - Orfanii

... Voiră c'altă dată pe mamă-a săruta; Dar în deșert cătară pe mama lor cea dulce Și 'n deșert chemară.... ea, vai! nu s'arăta.... Trecuse miezul nopții, domnea tăcere-adâncă, Ei nu puteau s'adoarmă, se svîrcoleau prin pat: „Frate, zise cel mai mare, ochii n'am închis încă, Me tot gândesc la mamă, de ce ... fi lăsat?â€� — „Poate, răspunse micul, pe noi e supărată, Dar e așa de bună, mâine ne va ierta.â€� — „Oh, nu sciu de ce-mi vine să plâng câte odată, De ce în carul negru ea nemișcată sta?â€� Așa vorbeau copiii...; trecu întinsa noapte, Sîrmanii ... un dor fără de margini simțeau în al lor piept. Trecură zile multe, copiii 'n așteptare, La fie-care sgomot spre ușă alergau; Văzând că nu mai vine, vărsau lacrămi amare, Pe câți intrau în casă, de dînsa întrebau! Și toți ziceau: „E'n ceruri de îngeri ocolită, Petrece fericită ... mult iubită Nu poate fi în ceruri ferice fără noi!â€� Iar ei fără de dînsa păreau străini pe lume, Amici, plăceri sau jocuri, nimic ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>